- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 septembrie 2018
- Stat pârât
- BIH
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Josić împotriva Bosniei și Herțegovinei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A JOSI usted v. BOSNIA ȘI HERZEGOVINA (Depunerea nr. 48616/14) JUDGMENT STRASBOURG 25 septembrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Josić v. Bosnia și Herțegovina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni, președinte, Faris Vehabović, Péter Paczolay, judecători, și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 4 septembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 48616/14) împotriva Bosniei și Herțegovina depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Bosniei și Herțegovina, dl Franjo Josić („reclamantul”), la 17 iunie 2014. Reclamantul a fost autoreprezentat.
Guvernul Bosniei și Herțegovina (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Skalonjić La 12 decembrie 2016, cererea a fost comunicată guvernului. Guvernul a contestat examinarea cererii de către un comitet. După examinarea obiecției guvernului, Curtea respinge acest lucru. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește în Tuzla. Prin hotărârea Curții Municipale Mostar din 18 iunie 2009, care a devenit finală la 16 decembrie 2010, societatea R. a fost ordonată să reintegreze reclamantul în ocuparea sa anterioară, precum și să-i plătească o sumă totală de 16.314 mărci convertibile (BAM) [1] Societatea contestată a fost ordonată să plătească reclamantului BAM 2.641 în ceea ce privește costurile juridice, precum și dobânzile implicite calculate de la 18 iunie 2009 până la plata finală.
În cele din urmă, societatea contestată a fost ordonată să acopere toate contribuțiile legate de pensii în ceea ce privește reclamantul între 1 La 17 octombrie 2011, Curtea Municipală a emis o scrisoare de execuție ( rješenje o izvršenju ) în acest sens. La 23 februarie 2012, la cererea reclamantului, Curtea Municipală a modificat decizia sa din 17 octombrie 2011 prin modificarea obiectului executării. La 16 ianuarie 2012, Curtea Municipală a solicitat reclamantului să indice de ce nu a reînnoit reclamantul. La 23 ianuarie 2012, a amendat reclamantul în acest sens. 10. La 1 februarie 2013, Curtea Municipală s-a aderat la procedura de executare în cazul reclamantului cu o procedură anterioară de executare împotriva reclamantului.
La 25 iunie 2014, Curtea Constituțională a Bosnia-Herzegovina a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la aplicare într-un timp rezonabil și a ordonat Curții Municipale să finalizeze cu urgență procedurile de executare. Curtea Constituțională a considerat acest lucru ca fiind suficient de satisfacție și a respins cererea reclamantului pentru prejudiciu moral. Hotărârea Curții Constituționale a fost înaintata reclamantului la 15 august 2014. La 18 martie 2015, Curtea Municipală a ordonat vânzarea proprietăților contestate. La 27 aprilie 2015 a transferat bunurile imobiliare ale reclamantului către societatea H., cel mai înalt creditor al hotărârii. La 29 martie 2016, Curtea Mostar Cantonal a anulat decizia Curții Municipale din 27 aprilie 2015 și a remis cazul de reexaminare.
În conformitate cu cele mai recente informații furnizate de părți la 28 iulie 2017, la acea dată procedurile de punere în aplicare în cazul reclamantului erau încă în așteptare. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 A CONVENȚIEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 15. Reclamantul s-a plâns că neexecutarea hotărârii interne definitive și executive dictate în favoarea sa și-a încălcat drepturile în temeiul art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, care, în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: art. 6 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în nici un fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Admisibilitatea Guvernului a opoziției că cererea a fost depusă din timp 16. Guvernul a susținut că cererea este inadmisibilă pentru nerespectarea termenului de șase luni.
Ei au remarcat că decizia Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina a fost depusă la reclamant la 15 august 2014 (a se vedea punctul 11 de mai sus), în timp ce cererea sa a fost depusă la 18 mai 2015. 17. Curtea constată că reclamantul și-a depus cererea la 17 iunie 2014 (a se vedea punctul 1 de mai sus) și l-a completat numai la 18 mai 2015. 19. Având în vedere aceste considerații, obiecția guvernului trebuie respinsă. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în cadrul procedurii de executare, nu a depus un recurs împotriva hotărârii Curții Municipale din 27 aprilie 2015 (a se vedea punctul 12 de mai sus). 21. Reclamantul nu a formulat nicio observație cu privire la acest punct.
22. Curtea constată că acest recurs nu ar fi putut accelera procedura de executare și că, în orice caz, decizia în cauză a fost ulterior anulată (a se vedea punctul 13 de mai sus). Din aceste motive, obiecția guvernului de a nu epuiza recours interne trebuie, de asemenea, respinsă. Alte motive de neadmisibilitate 23. Curtea constată că, în caz contrar, cererea nu este, în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici inadmisibilă din alte motive, în consecință, trebuie declarată admisibilă. Raportul hotărârilor și hotărârilor 1997 II) și Jeličić c. Bosnia și Herțegovina (nr. 41183/02, §§ 38-39, CEDO 2006 XII).
25. Curtea a constatat în mod repetat încălcări ale articolului 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește aspecte similare celor din acest caz (a se vedea, de exemplu, Jeličić , citat mai sus, și Čolić și alții c. Bosnia și Herțegovina c. După examinarea tuturor documentelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect și faptul că hotărârea finală examinată în acest caz a avut, la data ultimelor informații disponibile Curții (28 iulie 2017 - a se vedea punctul 14 de mai sus) neexecutată timp de mai mult de șase ani, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. II.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltelor Părți contractante în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 28. Reclamantul a solicitat BAM 40.619 în ceea ce privește prejudiciile materiale din cauza dobânzii acumulate asupra cererilor sale inițiale și a 4,700 EUR din cauza cheltuielilor sale medicale. Cu toate acestea, el nu a depus nici o cerere pentru prejudiciu moral. 29. Guvernul a considerat sumele susținute ca fiind nefondate și/sau excesive. 30. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație.
În plus, deoarece reclamantul nu a formulat nicio reclamație în ceea ce privește prejudiciile morale, nu există nici un apel pentru a-i atribui nici o sumă pe acest cont. Costuri și cheltuieli 31. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și pentru cele suportate în fața Curții. 32. Guvernul a considerat sumele susținute nefondate și/sau excesive. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat, sunt rezonabile în ceea ce privește procedurile cuantice și privind care sunt legate de încălcarea prevederii convenției constatate.
În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 100 EUR. Dobânzile implicite 34. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 100 EUR (o sută de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 septembrie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Andrea Tamietti Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului [1] Marcă convertibilă folosește aceeași rată de schimb fixă pentru euro ca și marca germană: 1 EUR = BAM 1.955883.
FOURTH SECTION
CASE OF JOSIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (Application no. 48616/14) JUDGMENT STRASBOURG 25 September 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Josić v. Bosnia and Herzegovina, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Carlo Ranzoni, President, Faris Vehabović, Péter Paczolay, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 4 September 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE 1 . The case originated in an application (no. 48616/14) against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a national of Bosnia and Herzegovina, Mr Franjo Josić (“the applicant”), on 17 June 2014.
The applicant was self-represented. The Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”) were represented by their Agent, Ms B. Skalonjić
On 12 December 2016 the application was communicated to the Government.
The Government objected to the examination of the application by a Committee. After having considered the Government’s objection, the Court rejects it. THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. The applicant was born in 1963 and lives in Tuzla.
By judgment of the Mostar Municipal Court of 18 June 2009, which became final on 16 December 2010, company R. was ordered to reinstate the applicant in his previous employment, as well as to pay him a total amount of 16,314 convertible marks (BAM) [1] , together with default interest calculated from 20 March 2007 until final payment. The respondent company was further ordered to pay the applicant BAM 2,641 in respect of legal costs, together with default interest calculated from 18 June 2009 until final payment. Lastly, the respondent company was ordered to cover all pension-related contributions in respect of the applicant between 1 January 2003 and 17 January 2007.
On 17 October 2011 the Municipal Court issued a writ of execution ( rješenje o izvršenju ) in this regard.
On 23 February 2012, upon the applicant’s request, the Municipal Court amended its decision of 17 October 2011 by changing the object of enforcement.
On 16 January 2012 the Municipal Court requested the respondent to indicate why it had not reinstated the applicant. On 23 January 2012 it fined the respondent in this connection.
On 1 February 2013 the Municipal Court joined the enforcement proceedings in the applicant’s case with an earlier enforcement procedure against the respondent. 11 . On 25 June 2014 the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina found a violation of the applicant’s right to enforcement within a reasonable time, and ordered the Municipal Court to urgently finalise the enforcement proceedings. The Constitutional Court considered this to be sufficient just satisfaction and rejected the applicant’s claim for non-pecuniary damage. The decision of the Constitutional Court was served on the applicant on 15 August 2014. 12 . On 18 March 2015 the Municipal Court ordered the sale of the respondent’s property. On 27 April 2015 it transferred the respondent’s real estate to company H., the highest ranked judgment creditor. The applicant did not lodge an appeal against this decision. 13 . On 29 March 2016 the Mostar Cantonal Court quashed the decision of the Municipal Court of 27 April 2015 and remitted the case for reconsideration. 14 . According to the latest information provided by the parties on 28 July 2017, on that date the enforcement proceedings in the applicant’s case were still pending. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1
15. The applicant complained that the non-enforcement of the final and enforceable domestic judgment rendered in his favour had violated his rights under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.
The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” A. Admissibility 1. The Government’s objection that the application was submitted out of time
The Government maintained that the application was inadmissible for failure to comply with the six-month time-limit. They noted that the decision of the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina was served on the applicant on 15 August 2014 (see paragraph 11 above), while his application was lodged on 18 May 2015.
The applicant disagreed.
The Court notes that the applicant lodged his application on 17 June 2014 (see paragraph 1 above) and had only supplemented it on 18 May 2015.
Having regard to these considerations, the Government’s objection must be dismissed. 2. The Government’s objection of non-exhaustion of domestic remedies
The Government further argued that the applicant had failed to exhaust domestic remedies within the enforcement proceedings, having not lodged an appeal against the decision of the Municipal Court of 27 April 2015 (see paragraph 12 above).
The applicant made no comments on this point.
The Court notes that the said appeal could not have expedited the enforcement proceedings, and that in any case the decision at issue was subsequently quashed (see paragraph 13 above). For these reasons the Government’s objection of non-exhaustion of domestic remedies must also be dismissed. 3. Other grounds for inadmissibility
The Court notes that the application is otherwise neither manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention nor inadmissible on any other grounds. It must accordingly be declared admissible. B. Merits
The general principles relating to the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments are set out in Hornsby v. Greece (19 March 1997, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II) and Jeličić v. Bosnia and Herzegovina (no. 41183/02, §§ 38-39, ECHR 2006 ‑ XII).
The Court has repeatedly found violations of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in respect of issues similar to those in the present case (see, for example, Jeličić , cited above, and Čolić and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos. 1218/07 and 14 others, 10 November 2009).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, and the fact that the final judgment under consideration in the present case had, at the date of the latest information available to the Court (28 July 2017 - see paragraph 14 above) not been enforced for more than six years, the Court considers that in the instant case there has been a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
27. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed BAM 40,619 in respect of pecuniary damage on account of the accrued interest on his original claims and EUR 4,700 on account of his medical expenses. He did not submit, however, any claim for non-pecuniary damage.
The Government considered the amounts claimed to be unsubstantiated and/or excessive.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. Furthermore, since the applicant did not make any claim in respect of non-pecuniary damage, there is no call to award him any sum on this account. B. Costs and expenses
The applicant also claimed EUR 2,500 for the costs and expenses incurred before the domestic courts and for those incurred before the Court.
The Government considered the amount claimed to be unsubstantiated and/or excessive.
According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred, are reasonable as to quantum and concern proceedings that are related to the violation of the Convention provision found. In the present case, regard being had to the documents in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award the applicant EUR 100. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 100 (one hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 25 September 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Andrea Tamietti Carlo Ranzoni Deputy Registrar President [1] The convertible mark uses the same fixed exchange rate to the euro as the German mark: EUR 1 = BAM 1.95583.