MIRAZOVIC v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
MIRAZOVIC v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (CtEDO, 2006)
Dl Dragan Mirazović este un cetățean al Bosniei Herțegovinei și Suedia, născut în 1948 și locuiește în Malmö, Suedia. El este reprezentat în fața Curții de dl D. Sadović, avocat în Mostar, Bosnia și Herțegovina. Guvernul contestat este reprezentat de dna Z. Ibrahimović, agent, și dna M. Mijić, agent adjunct. La 27 mai 1992, forțele HVO (unul dintre predecesorii legali a forțelor armate din Bosnia și Herțegovina) au solicitat 70 de cilindri de gaze goale de la solicitant. Deoarece cilindriile nu au fost restituite la el și nu a obținut compensații pentru pierderea, la 25 ianuarie 1999, reclamantul a inițiat proceduri civile în fața celui de-al doilea Tribunal Municipal din Mostar care a solicitat prejudiciu material, împreună cu dobânzile implicite și costurile juridice din partea Ministerului Apărării Federației din Bosnia și Herțegovina. La 8 septembrie 2000, a doua Curte Municipală din Mostar a acordat cererea reclamantului pentru daune în valoare de aproape 5.000 de marci bosniaci (aproximativ 2.500 de euro), cererea sa pentru dobânzi nejustificate și cererea sa pentru costuri juridice. La 18 octombrie 2001, Curtea Mostar Cantonal a susținut atribuirea daunelor, a modificat atribuirea costurilor juridice și a respins cererea pentru dobânzi nejustificate. La 27 martie 2002, Tribunalul municipal din Sarajevo a hotărât să nu pună în aplicare hotărârea finală menționată mai sus în temeiul legii privind cererile de război din 2001. La 25 aprilie 2003, Tribunalul cantonal din Sarajevo a susținut decizia de primă instanță din 27 martie 2002. Reclamantul nu a apelat la Curtea Constituțională de Bosnia și Herțegovina. Constituția a intrat în vigoare la 14 decembrie 1995. Curtea Constituțională de Bosnia și Herțegovina (denumită în continuare „Curtea Constituțională”), care a fost înființată în temeiul articolului VI din Constituție, este compusă din nouă membri: patru membri ai Federației Bosnia și Herțegovina (o Entitate de Bosnia și Herțegovina), doi din Republica Srpska (celălaltă Entitate) și trei necitizenți ai Bosniei și Herțegovina sau din statele vecine, selectate de președintele Curții Europene a Drepturilor Omului. Următoarele dispoziții relevante ale Constituției sunt: Articolul II § 2 „Drepturile și libertățile prevăzute în Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Protocolele sale se aplică direct în Bosnia și Herțegovina. Acestea au prioritate peste toate celelalte legi”. Articolul VI § 3 „Curtea Constituțională respectă această Constituție. Curtea Constituțională are competența exclusivă de a decide orice litigiu care apare în temeiul prezentei Constituții între Entitățile sau între Bosnia și Herțegovina și o Entitate sau Entitatea sau Entitățile, sau între instituțiile Bosniei și Herțegovina, inclusiv, dar nu se limitează la: Dacă decizia unei Entități de a stabili o relație paralelă specială cu un stat vecin este în conformitate cu prezenta Constituție, inclusiv dispoziții privind suveranitatea și integritatea teritorială a Bosniei și Herțegovina. Dacă orice dispoziție a constituției sau a legii unei Entități este în conformitate cu această Constituție. Litigiile pot fi trimise numai de către un membru al Președinției, de către președinte al Consiliului de Miniștri, de către președinte sau de către un președinte adjunct al fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, de către o patra dintre membrii fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, fie de către o patra a fiecărei camere ale unui legislator al unei Entități. Curtea Constituțională are, de asemenea, competența de a apela asupra aspectelor în temeiul prezentei Constituții care rezultă dintr-o hotărâre a oricărei alte instanțe din Bosnia și Herțegovina. Curtea Constituțională are competență asupra aspectelor menționate de orice instanță din Bosnia și Herțegovina în ceea ce privește dacă o lege, pe a căror valabilitate depinde de decizia sa, este compatibilă cu această constituție, cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu Protocolele sale, sau cu legile Bosniei și Herțegovina; sau cu privire la existența sau domeniul de aplicare al unei norme generale de drept internațional public relevante pentru decizia instanței.” Articolul VI § 4 „Decizia Curții Constituționale este finală și obligatorie.” Potrivit hotărârii Curții Constituționale nr. U 23/00 din 2 februarie 2001 termenul „judecare” conținut la articolul VI § 3 litera (b) din Constituție citată mai sus trebuie interpretat îndeaproape: „Dimensiunea include nu numai tot felul de decizii și hotărâri, ci, de asemenea, o incapacitate de a lua o decizie în cazul în care se susține că acest eșec este neconstituțional.” În acest caz, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil garantat de art. 6 din Convenție și a ordonat instanței competente să hotărească cazul „cu urgență”. Curtea Constituțională a constatat o încălcare a garanției „de timp rezonabil” în mai multe ocazii după aceea (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții Constituționale nr. AP 129/02 din 30 iunie 2004 ordonând, pe de o parte, ca instanța competentă să decidă cazul fără întârziere și, pe de altă parte, că Federația Bosnia-Herzegovina plătește 1000 de marca bosniacă – aproximativ 500 de euro – recurentei în termen de 30 de zile). Curtea Constituțională a examinat, de asemenea, problema prevenirii legale a executării hotărârilor în mai multe ocazii. Următoarea parte relevantă a hotărârii sale nr. AP 288/03 din 17 decembrie 2004: „...31. Curtea Constituțională consideră că autoritățile administrative trebuie să respecte hotărârile juridic valabile ale instanței. În plus, Curtea Constituțională subliniază că statul, în principiu, nu poate adopta legi [prevenind] aplicarea deciziilor judiciare legal valabile, deoarece ar fi în contravenție cu principiul statului de drept în temeiul articolului I § 2 din Constituția [Bosnia și Herțegovina] și cu dreptul la o audiere echitabilă în temeiul articolului II § 3 litera (e) din Constituția [Bosnia și Herțegovina] și al articolului 6 § 1 din Convenția Europeană. ...35. Curtea Constituțională concluzionează că în acest caz a existat o încălcare a dreptului la o audiere echitabilă în temeiul art. II § 3 lit. (e) din Constituția Bosnia-Herzegovina și al art. 6 § 1 din Convenția Europeană.” Se pare că, după decizia Curții Constituționale în acest caz, hotărârea în cauză a fost pusă în aplicare. Curtea Constituțională a ajuns ulterior la aceeași concluzie în cel puțin un caz similar (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale nr. AP 703/04 din 23 martie 2005). Se pare că hotărârea în cauză a fost, de asemenea, pusă în aplicare în urma hotărârii Curții Constituționale. În sfârșit, Curtea Constituțională a acceptat să examineze o serie de alte chestiuni (de exemplu, cele referitoare la persoanele dispărute și la economiile „vechite” cu moneda străină) în care nu a fost furnizată nicio soluție eficace, în afară de un recurs la Curtea Constituțională (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții Constituționale nr. AP 143/04 din 23 septembrie 2005 și AP 130/04 din 2 decembrie 2005). În ceea ce privește o revizuire a constituționalității, Curtea Constituțională practică o revizuire abstractă în temeiul articolului VI § 3 litera (a) din Constituție și o revizuire concretă în temeiul articolului VI § 3 litera (c). Procedurile de revizuire a constituționalității abstracte pot fi inițiate numai de un membru al Președinției, de către președinte al Consiliului de Miniștri, de către președinte sau de un președinte adjunct al fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, de un patra dintre membrii fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, fie de o patra a fiecărei camere ale unei Entități. Revizuirea concretă a constituționalității poate fi inițiată de orice instanță din Bosnia și Herțegovina, inclusiv de Curtea Constituțională însuși. Următoarea este partea relevantă a hotărârii Curții Constituționale nr. AP 106/03 din 27 octombrie 2004, în care s-a explicat acest ultim concept (revizuirea concretă a constituționalității): „...32. În sfârșit, Curtea Constituțională notează... că problemele de acest tip survin dintr-o situație în care deciziile contestate sunt legale, dar neconstituționale, sau atunci când o lege nu acordă protecție judiciară apelanților în cazurile în care un legislator nu a asigurat protecția judiciară a competenței depline, cel puțin într-un caz, cu toate că acest lucru a fost decretat prin standarde constituționale. În concluzie, problema principală care se pune aici se referă la calitatea unei legi. 33. Pentru a rezolva acest conflict, instanțele competente, atunci când se confruntă cu o astfel de problemă, sunt obligate să inițieze proceduri de control al constituționalității ... 34. În cazul în care instanțele nu fac acest lucru, se bazează pe Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina, susținătoarea Constituției Bosnia și Herțegovina (prima teză din articolul VI § 3 din Constituția Bosnia și Herțegovina), să examineze această chestiune dacă se întâmplă într-o procedură sub jurisdicție de apel. În acest sens, Curtea Constituțională dispune de competență deplină, astfel cum se menționează la articolul VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina, deoarece aceaceasta este singura modalitate de a proteja în întregime principiul statului de drept, principiul că, printre altele, legile sunt în armonie ierarhică. În cazul în care acest lucru nu a fost cazul, Curtea Constituțională ar depinde de discreția altor instanțe și legislatorul în îndeplinirea obligației lor pozitive în temeiul articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina, care ar fi contrar primei teze a articolului VI § 3 din Constituția Bosnia-Herzegovina. În plus, Curtea Constituțională este una dintre „tribunțele” din Bosnia și Herțegovina. Articolul VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia și Herțegovina prevede că „Curtea Constituțională are competență asupra chestiunilor depuse de orice instanță din Bosnia și Herțegovina cu privire la dacă o lege depinde de valabilitatea deciziei sale, este compatibilă cu această Constituție”. Prin legarea celor două condamnații anterioare în scopul interpretării articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina, se poate induce că, dacă este necesar, Curtea Constituțională dispune de competența de a evalua constituționalitatea într-o procedură sub jurisdicția de apel în temeiul articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina. În cazul în care aceasta ar fi fost invers, Curtea Constituțională ar fi privată de funcția sa de „o instanță”. Această concluzie nu este afectată de faptul că Curtea Constituțională desfășoară ambele funcții într-o procedură în același timp (decizând un caz în cadrul jurisdicției de apel în temeiul articolului VI § 3 litera (b) și al controlului constituționalității legislației) în timp ce există două proceduri cu alte instanțe: hotărârea unui caz privind meritul și inițierea procedurii în temeiul articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina în fața Curții Constituționale.” Federația Bosnia-Herzegovina a adoptat o serie de acte care se ocupă de cererile de război: a se vedea, de exemplu, reclamațiile surprinse de la Requisițiile pentru Warfare Act 2001 (Zakon o utvr 43/01 din 8 octombrie 2001), reclamațiile provenind de la Rechizițiile pentru Warfare Decret 2002 (Uredba o načinu utvrשivanja i realizaciji javnog diga Federacije Bosne i Hercegovine nastalog za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti; publicat în OG FBH nr. 17/02 din 9 mai 2002; amendamente publicate în OG FBH nos. 32/02 din 16 iulie 2002 și 34/02 din 20 iulie 2002), Legea temporară privind punerea în aplicare a măsurilor (Zakon opriremenom odlaganju od izvršenja potraživanja na osnovu izvršnih odluka na teret budžeta Federacije Bosne i Hercegovine; publicată în OG FBH nr. 9/04 din 16 februarie 2004; amendamente publicate în OG FBH nr. 30/04 din 31 mai 2004) și Legea de decontare a datoriei interne 2004 (Zakon o utvr văivanju i načinu izmirenja unutrašnjih obaveza Federacije Bosne i Hercegovine; publicată în OG FBH nr. 66/04 din 27 noiembrie 2004; amendamente publicate în OG FBH nr. 49/05 din 8 august 2005).