MIRAZOVIC v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

Dl Dragan Mirazović este un cetățean al Bosniei Herțegovinei și Suedia, născut în 1948 și locuiește în Malmö, Suedia. El este reprezentat în fața Curții de dl D. Sadović, avocat în Mostar, Bosnia și Herțegovina. Guvernul contestat este reprezentat de dna Z. Ibrahimović, agent, și dna M. Mijić, agent adjunct. La 27 mai 1992, forțele HVO (unul dintre predecesorii legali a forțelor armate din Bosnia și Herțegovina) au solicitat 70 de cilindri de gaze goale de la solicitant. Deoarece cilindriile nu au fost restituite la el și nu a obținut compensații pentru pierderea, la 25 ianuarie 1999, reclamantul a inițiat proceduri civile în fața celui de-al doilea Tribunal Municipal din Mostar care a solicitat prejudiciu material, împreună cu dobânzile implicite și costurile juridice din partea Ministerului Apărării Federației din Bosnia și Herțegovina. La 8 septembrie 2000, a doua Curte Municipală din Mostar a acordat cererea reclamantului pentru daune în valoare de aproape 5.000 de marci bosniaci (aproximativ 2.500 de euro), cererea sa pentru dobânzi nejustificate și cererea sa pentru costuri juridice. La 18 octombrie 2001, Curtea Mostar Cantonal a susținut atribuirea daunelor, a modificat atribuirea costurilor juridice și a respins cererea pentru dobânzi nejustificate. La 27 martie 2002, Tribunalul municipal din Sarajevo a hotărât să nu pună în aplicare hotărârea finală menționată mai sus în temeiul legii privind cererile de război din 2001. La 25 aprilie 2003, Tribunalul cantonal din Sarajevo a susținut decizia de primă instanță din 27 martie 2002. Reclamantul nu a apelat la Curtea Constituțională de Bosnia și Herțegovina. Constituția a intrat în vigoare la 14 decembrie 1995. Curtea Constituțională de Bosnia și Herțegovina (denumită în continuare „Curtea Constituțională”), care a fost înființată în temeiul articolului VI din Constituție, este compusă din nouă membri: patru membri ai Federației Bosnia și Herțegovina (o Entitate de Bosnia și Herțegovina), doi din Republica Srpska (celălaltă Entitate) și trei necitizenți ai Bosniei și Herțegovina sau din statele vecine, selectate de președintele Curții Europene a Drepturilor Omului. Următoarele dispoziții relevante ale Constituției sunt: Articolul II § 2 „Drepturile și libertățile prevăzute în Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Protocolele sale se aplică direct în Bosnia și Herțegovina. Acestea au prioritate peste toate celelalte legi”. Articolul VI § 3 „Curtea Constituțională respectă această Constituție. Curtea Constituțională are competența exclusivă de a decide orice litigiu care apare în temeiul prezentei Constituții între Entitățile sau între Bosnia și Herțegovina și o Entitate sau Entitatea sau Entitățile, sau între instituțiile Bosniei și Herțegovina, inclusiv, dar nu se limitează la: Dacă decizia unei Entități de a stabili o relație paralelă specială cu un stat vecin este în conformitate cu prezenta Constituție, inclusiv dispoziții privind suveranitatea și integritatea teritorială a Bosniei și Herțegovina. Dacă orice dispoziție a constituției sau a legii unei Entități este în conformitate cu această Constituție. Litigiile pot fi trimise numai de către un membru al Președinției, de către președinte al Consiliului de Miniștri, de către președinte sau de către un președinte adjunct al fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, de către o patra dintre membrii fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, fie de către o patra a fiecărei camere ale unui legislator al unei Entități. Curtea Constituțională are, de asemenea, competența de a apela asupra aspectelor în temeiul prezentei Constituții care rezultă dintr-o hotărâre a oricărei alte instanțe din Bosnia și Herțegovina. Curtea Constituțională are competență asupra aspectelor menționate de orice instanță din Bosnia și Herțegovina în ceea ce privește dacă o lege, pe a căror valabilitate depinde de decizia sa, este compatibilă cu această constituție, cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu Protocolele sale, sau cu legile Bosniei și Herțegovina; sau cu privire la existența sau domeniul de aplicare al unei norme generale de drept internațional public relevante pentru decizia instanței.” Articolul VI § 4 „Decizia Curții Constituționale este finală și obligatorie.” Potrivit hotărârii Curții Constituționale nr. U 23/00 din 2 februarie 2001 termenul „judecare” conținut la articolul VI § 3 litera (b) din Constituție citată mai sus trebuie interpretat îndeaproape: „Dimensiunea include nu numai tot felul de decizii și hotărâri, ci, de asemenea, o incapacitate de a lua o decizie în cazul în care se susține că acest eșec este neconstituțional.” În acest caz, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil garantat de art. 6 din Convenție și a ordonat instanței competente să hotărească cazul „cu urgență”. Curtea Constituțională a constatat o încălcare a garanției „de timp rezonabil” în mai multe ocazii după aceea (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții Constituționale nr. AP 129/02 din 30 iunie 2004 ordonând, pe de o parte, ca instanța competentă să decidă cazul fără întârziere și, pe de altă parte, că Federația Bosnia-Herzegovina plătește 1000 de marca bosniacă – aproximativ 500 de euro – recurentei în termen de 30 de zile). Curtea Constituțională a examinat, de asemenea, problema prevenirii legale a executării hotărârilor în mai multe ocazii. Următoarea parte relevantă a hotărârii sale nr. AP 288/03 din 17 decembrie 2004: „...31. Curtea Constituțională consideră că autoritățile administrative trebuie să respecte hotărârile juridic valabile ale instanței. În plus, Curtea Constituțională subliniază că statul, în principiu, nu poate adopta legi [prevenind] aplicarea deciziilor judiciare legal valabile, deoarece ar fi în contravenție cu principiul statului de drept în temeiul articolului I § 2 din Constituția [Bosnia și Herțegovina] și cu dreptul la o audiere echitabilă în temeiul articolului II § 3 litera (e) din Constituția [Bosnia și Herțegovina] și al articolului 6 § 1 din Convenția Europeană. ...35. Curtea Constituțională concluzionează că în acest caz a existat o încălcare a dreptului la o audiere echitabilă în temeiul art. II § 3 lit. (e) din Constituția Bosnia-Herzegovina și al art. 6 § 1 din Convenția Europeană.” Se pare că, după decizia Curții Constituționale în acest caz, hotărârea în cauză a fost pusă în aplicare. Curtea Constituțională a ajuns ulterior la aceeași concluzie în cel puțin un caz similar (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale nr. AP 703/04 din 23 martie 2005). Se pare că hotărârea în cauză a fost, de asemenea, pusă în aplicare în urma hotărârii Curții Constituționale. În sfârșit, Curtea Constituțională a acceptat să examineze o serie de alte chestiuni (de exemplu, cele referitoare la persoanele dispărute și la economiile „vechite” cu moneda străină) în care nu a fost furnizată nicio soluție eficace, în afară de un recurs la Curtea Constituțională (a se vedea, de exemplu, hotărârea Curții Constituționale nr. AP 143/04 din 23 septembrie 2005 și AP 130/04 din 2 decembrie 2005). În ceea ce privește o revizuire a constituționalității, Curtea Constituțională practică o revizuire abstractă în temeiul articolului VI § 3 litera (a) din Constituție și o revizuire concretă în temeiul articolului VI § 3 litera (c). Procedurile de revizuire a constituționalității abstracte pot fi inițiate numai de un membru al Președinției, de către președinte al Consiliului de Miniștri, de către președinte sau de un președinte adjunct al fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, de un patra dintre membrii fiecărei camere ale Adunării Parlamentare, fie de o patra a fiecărei camere ale unei Entități. Revizuirea concretă a constituționalității poate fi inițiată de orice instanță din Bosnia și Herțegovina, inclusiv de Curtea Constituțională însuși. Următoarea este partea relevantă a hotărârii Curții Constituționale nr. AP 106/03 din 27 octombrie 2004, în care s-a explicat acest ultim concept (revizuirea concretă a constituționalității): „...32. În sfârșit, Curtea Constituțională notează... că problemele de acest tip survin dintr-o situație în care deciziile contestate sunt legale, dar neconstituționale, sau atunci când o lege nu acordă protecție judiciară apelanților în cazurile în care un legislator nu a asigurat protecția judiciară a competenței depline, cel puțin într-un caz, cu toate că acest lucru a fost decretat prin standarde constituționale. În concluzie, problema principală care se pune aici se referă la calitatea unei legi. 33. Pentru a rezolva acest conflict, instanțele competente, atunci când se confruntă cu o astfel de problemă, sunt obligate să inițieze proceduri de control al constituționalității ... 34. În cazul în care instanțele nu fac acest lucru, se bazează pe Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina, susținătoarea Constituției Bosnia și Herțegovina (prima teză din articolul VI § 3 din Constituția Bosnia și Herțegovina), să examineze această chestiune dacă se întâmplă într-o procedură sub jurisdicție de apel. În acest sens, Curtea Constituțională dispune de competență deplină, astfel cum se menționează la articolul VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina, deoarece aceaceasta este singura modalitate de a proteja în întregime principiul statului de drept, principiul că, printre altele, legile sunt în armonie ierarhică. În cazul în care acest lucru nu a fost cazul, Curtea Constituțională ar depinde de discreția altor instanțe și legislatorul în îndeplinirea obligației lor pozitive în temeiul articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina, care ar fi contrar primei teze a articolului VI § 3 din Constituția Bosnia-Herzegovina. În plus, Curtea Constituțională este una dintre „tribunțele” din Bosnia și Herțegovina. Articolul VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia și Herțegovina prevede că „Curtea Constituțională are competență asupra chestiunilor depuse de orice instanță din Bosnia și Herțegovina cu privire la dacă o lege depinde de valabilitatea deciziei sale, este compatibilă cu această Constituție”. Prin legarea celor două condamnații anterioare în scopul interpretării articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina, se poate induce că, dacă este necesar, Curtea Constituțională dispune de competența de a evalua constituționalitatea într-o procedură sub jurisdicția de apel în temeiul articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina. În cazul în care aceasta ar fi fost invers, Curtea Constituțională ar fi privată de funcția sa de „o instanță”. Această concluzie nu este afectată de faptul că Curtea Constituțională desfășoară ambele funcții într-o procedură în același timp (decizând un caz în cadrul jurisdicției de apel în temeiul articolului VI § 3 litera (b) și al controlului constituționalității legislației) în timp ce există două proceduri cu alte instanțe: hotărârea unui caz privind meritul și inițierea procedurii în temeiul articolului VI § 3 litera (c) din Constituția Bosnia-Herzegovina în fața Curții Constituționale.” Federația Bosnia-Herzegovina a adoptat o serie de acte care se ocupă de cererile de război: a se vedea, de exemplu, reclamațiile surprinse de la Requisițiile pentru Warfare Act 2001 (Zakon o utvr 43/01 din 8 octombrie 2001), reclamațiile provenind de la Rechizițiile pentru Warfare Decret 2002 (Uredba o načinu utvrשivanja i realizaciji javnog diga Federacije Bosne i Hercegovine nastalog za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti; publicat în OG FBH nr. 17/02 din 9 mai 2002; amendamente publicate în OG FBH nos. 32/02 din 16 iulie 2002 și 34/02 din 20 iulie 2002), Legea temporară privind punerea în aplicare a măsurilor (Zakon opriremenom odlaganju od izvršenja potraživanja na osnovu izvršnih odluka na teret budžeta Federacije Bosne i Hercegovine; publicată în OG FBH nr. 9/04 din 16 februarie 2004; amendamente publicate în OG FBH nr. 30/04 din 31 mai 2004) și Legea de decontare a datoriei interne 2004 (Zakon o utvr văivanju i načinu izmirenja unutrašnjih obaveza Federacije Bosne i Hercegovine; publicată în OG FBH nr. 66/04 din 27 noiembrie 2004; amendamente publicate în OG FBH nr. 49/05 din 8 august 2005).

The applicant, Mr Dragan Mirazović, is a citizen of Bosnia and Herzegovina and Sweden, who was born in 1948 and lives in Malmö, Sweden. He is represented before the Court by Mr D. Sadović, a lawyer practising in Mostar, Bosnia and Herzegovina. The respondent Government are represented by Ms Z. Ibrahimović, Agent, and Ms M. Mijić, Deputy Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 May 1992 the HVO forces (one of the legal predecessors of the armed forces of Bosnia and Herzegovina) requisitioned 70 empty gas cylinders from the applicant. Since the cylinders were neither returned to him nor did he obtain compensation for the loss, on 25 January 1999 the applicant initiated civil proceedings before the Second Municipal Court in Mostar seeking pecuniary damages together with default interest and legal costs from the Ministry of Defence of the Federation of Bosnia and Herzegovina. On 8 September 2000 the Second Municipal Court in Mostar granted the applicant’s claim for damages in the amount of almost 5,000 Bosnian markas (approximately 2,500 euros), his claim for default interest and his claim for legal costs. On 18 October 2001 the Mostar Cantonal Court upheld the award of damages, amended the award of legal costs and rejected the claim for default interest. On 27 March 2002 the First Municipal Court in Sarajevo decided not to enforce the final judgment indicated above pursuant to the Claims Arising from Requisitions for Warfare Act 2001. On 25 April 2003 the Sarajevo Cantonal Court upheld the first instance decision of 27 March 2002. The applicant did not appeal to the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina. The Constitution entered into force on 14 December 1995. The Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina (hereinafter “the Constitutional Court”), which was set up pursuant to Article VI of the Constitution, is composed of nine members: four members from the Federation of Bosnia and Herzegovina (an Entity of Bosnia and Herzegovina), two from the Republika Srpska (the other Entity) and three non-citizens of Bosnia and Herzegovina or of neighbouring States, selected by the President of the European Court of Human Rights. The following are the relevant provisions of the Constitution: Article II § 2 “The rights and freedoms set forth in the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms and its Protocols shall apply directly in Bosnia and Herzegovina. These shall have priority over all other law.” Article VI § 3 “The Constitutional Court shall uphold this Constitution. a. The Constitutional Court shall have exclusive jurisdiction to decide any dispute that arises under this Constitution between the Entities or between Bosnia and Herzegovina and an Entity or Entities, or between institutions of Bosnia and Herzegovina, including but not limited to: Whether an Entity’s decision to establish a special parallel relationship with a neighbouring state is consistent with this Constitution, including provisions concerning the sovereignty and territorial integrity of Bosnia and Herzegovina. Whether any provision of an Entity’s constitution or law is consistent with this Constitution. Disputes may be referred only by a member of the Presidency, by the Chair of the Council of Ministers, by the Chair or a Deputy Chair of either chamber of the Parliamentary Assembly, by one-fourth of the members of either chamber of the Parliamentary Assembly, or by one-fourth of either chamber of a legislature of an Entity. b. The Constitutional Court shall also have appellate jurisdiction over issues under this Constitution arising out of a judgment of any other court in Bosnia and Herzegovina. c. The Constitutional Court shall have jurisdiction over issues referred by any court in Bosnia and Herzegovina concerning whether a law, on whose validity its decision depends, is compatible with this Constitution, with the European Convention for Human Rights and Fundamental Freedoms and its Protocols, or with the laws of Bosnia and Herzegovina; or concerning the existence of or the scope of a general rule of public international law pertinent to the court’s decision.” Article VI § 4 “Decisions of the Constitutional Court shall be final and binding.” According to the Constitutional Court’s decision no. U 23/00 of 2 February 2001 the term “judgment” contained in Article VI § 3 (b) of the Constitution cited above is to be interpreted extensively: “The term includes not only all kinds of decisions and rulings, but also a failure to take a decision where such failure is claimed to be unconstitutional.” In that case, the Constitutional Court found a violation of the right to a hearing within a reasonable time guaranteed by Article 6 of the Convention and ordered the competent court to decide the case “as a matter of urgency”. The Constitutional Court has found a violation of the “reasonable time” guarantee on a number of occasions thereafter (see, for example, the Constitutional Court’s decision no. AP 129/02 of 30 June 2004 ordering, on the one hand, that the competent court decide the case without further delay and, on the other hand, that the Federation of Bosnia and Herzegovina pay 1,000 Bosnian markas – approximately 500 euros – to the appellant within 30 days). The Constitutional Court has also examined the issue of statutory prevention of the enforcement of judgments on a number of occasions. The following is the relevant part of its decision no. AP 288/03 of 17 December 2004: “...31. The Constitutional Court holds that the administrative authorities must comply with legally valid court judgments. Moreover, the Constitutional Court points out that the state, in principle, cannot adopt laws [preventing] enforcement of legally valid court decisions, as it would be in contravention with the principle of the rule of law under Article I § 2 of the Constitution of [Bosnia and Herzegovina] and with the right to a fair hearing under Article II § 3 (e) of the Constitution of [Bosnia and Herzegovina] and Article 6 § 1 of the European Convention. ...35. The Constitutional Court concludes that in the present case there has been a violation of the right to a fair hearing under Article II § 3 (e) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina and Article 6 § 1 of the European Convention.” It would appear that following the Constitutional Court’s decision in that case, the judgment in issue has been enforced. There was no award of damages. The Constitutional Court has subsequently come to the same conclusion in at least one similar case (see the Constitutional Court’s decision no. AP 703/04 of 23 March 2005). It would appear that the judgment in issue in that case has also been enforced following the Constitutional Court’s decision. There was again no award of damages. Finally, the Constitutional Court has accepted to examine a number of other issues (such as, for example, those relating to missing persons and the “old” foreign-currency savings) in which no effective remedy, other than an appeal to the Constitutional Court, was provided (see, for example, the Constitutional Court’s decision nos. AP 143/04 of 23 September 2005 and AP 130/04 of 2 December 2005). As to a constitutionality review, the Constitutional Court practises an abstract review pursuant to Article VI § 3 (a) of the Constitution and concrete review pursuant to Article VI § 3 (c). The abstract constitutionality review proceedings may be initiated only by a member of the Presidency, by the Chair of the Council of Ministers, by the Chair or a Deputy Chair of either chamber of the Parliamentary Assembly, by one-fourth of the members of either chamber of the Parliamentary Assembly, or by one-fourth of either chamber of a legislature of an Entity. The concrete constitutionality review may be initiated by any court in Bosnia and Herzegovina, including the Constitutional Court itself. The following is the relevant part of the Constitutional Court’s decision no. AP 106/03 of 27 October 2004 in which the latter concept (the concrete constitutionality review) was explained: “...32. Finally, the Constitutional Court notes ... that the problems of this sort arise out of a situation when challenged decisions are legal but unconstitutional, or when a law does not grant court protection to appellants in cases where a legislator failed to provide court protection of full jurisdiction at least in one instance although this was decreed by constitutional standards. In conclusion, the primary issue that is being raised here concerns the quality of a law. 33. In order to resolve this conflict, competent courts, when faced with such a problem, are obliged to initiate procedures of control of constitutionality ... 34. Should the courts fail to do so, it rests on the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina, the upholder of the Constitution of Bosnia and Herzegovina (the first sentence in Article VI § 3 of the Constitution of Bosnia and Herzegovina), to examine that issue if it occurs in a procedure under appellate jurisdiction. In doing so, the Constitutional Court entertains full jurisdiction as referred in Article VI § 3 (c) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina since this is the only way to protect the principle of the rule of law in its entirety, the principle that, inter alia, implies that laws are in hierarchical harmony. If this was not the case, the Constitutional Court would depend on the discretion of other courts and the legislator in fulfilling their positive obligation under Article VI § 3 (c) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina, which would be contrary to the first sentence of Article VI § 3 of the Constitution of Bosnia and Herzegovina. Moreover, the Constitutional Court is one of the “courts” in Bosnia and Herzegovina. Article VI § 3 (c) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina provides that “the Constitutional Court shall have jurisdiction over issues referred by any court in Bosnia and Herzegovina concerning whether a law, on whose validity its decision depends, is compatible with this Constitution”. By linking the previous two sentences for the purpose of interpretation of Article VI § 3 (c) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina, one may infer that the Constitutional Court, if need be, entertains jurisdiction to assess constitutionality in a procedure under appellate jurisdiction by virtue of Article VI § 3 (c) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina. If this was the other way around, the Constitutional Court would be deprived of its function as “a court”. This conclusion is not affected by the fact that the Constitutional Court carries out both functions in one procedure at the same time (deciding a case within appellate jurisdiction under Article VI § 3 (b) and control of constitutionality of laws) whereas there are two procedures with other courts: deciding a case on the merits and initiation of procedure under Article VI § 3 (c) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina before the Constitutional Court.” The Federation of Bosnia and Herzegovina passed a number of acts dealing with claims arising from requisitions for warfare: see, for example, the Claims Arising from Requisitions for Warfare Act 2001 (Zakon o utvrđivanju i ostvarivanju potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti; published in the Official Gazette of the Federation of Bosnia and Herzegovina – “OG FBH” – no. 43/01 of 8 October 2001), the Claims Arising from Requisitions for Warfare Decree 2002 (Uredba o načinu utvrđivanja i realizaciji javnog duga Federacije Bosne i Hercegovine nastalog za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti; published in OG FBH no. 17/02 of 9 May 2002; amendments published in OG FBH nos. 32/02 of 16 July 2002 and 34/02 of 20 July 2002), the Temporary Postponement of Enforcement Act 2004 (Zakon o privremenom odlaganju od izvršenja potraživanja na osnovu izvršnih odluka na teret budžeta Federacije Bosne i Hercegovine; published in OG FBH no. 9/04 of 16 February 2004; amendments published in OG FBH no. 30/04 of 31 May 2004) and the Settlement of Domestic Debt Act 2004 (Zakon o utvrđivanju i načinu izmirenja unutrašnjih obaveza Federacije Bosne i Hercegovine; published in OG FBH no. 66/04 of 27 November 2004; amendments published in OG FBH no. 49/05 of 8 August 2005).