ROMÂNIA (solicitarea nr. 28976/03) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 17 martie 2015 DEFINIF 14/09/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Paula Constantinescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 februarie 2015, Întocmirea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei, se află o hotărâre (n 28966/03) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Paula Constantin . a sesizat Curtea la 25 august 2003 în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale. Prin hotărârea din 23 iunie 2009, Curtea a statuat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza faptului că statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în aplicare hotărârea a Consiliului general de a restitui unui bun imobil, compus dintr-o clădire pe trei niveluri, fie parter, etaj și mansardă, precum și terenul aferent (Paula Constantinescu c. România, n 28976/03, §§ 56, 23 iunie 2009). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanta a solicitat restituirea lacului și mansardei, precum și a terenului legat de bunul menționat, și a prezentat o expertiză din 6 august 2008 conform căreia valoarea de piață a părții din proprietatea a cărei proprietate nu a fost pusă în posesie a fost de 1 502 761 EUR (EUR). De asemenea, aceasta solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Problema aplicării articolului 41 din Convenție în ceea ce privește prejudiciul material și moral care nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat și a invitat părțile să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge ( Ibidem , § 62 și punctul 3 din dispozitivul de la . Prin scrisoarea din 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte eventualele comentarii și propuneri actualizate. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații. Printr-o scrisoare din 26 februarie 2014, domnul Petrica Liviu Pera, fiul și moștenitorul reclamantei, reprezentată de M. Ana Maria Casandra, avocată la București, a adus la cunoștința Curții decesul reclamantei, care a avut loc la 18 octombrie 2013 și intenția sa de a continua procedura în fața Curții. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să o numească pe dna Paula Constantinescu, reclamanta, deși astăzi trebuie să atribuie această calitate moștenitorului său (a se vedea Dalban c. România [GC], nr 2814/95, § 1, CEDH 1999 VI. Prin scrisoarea din 10 mai 2014, moștenitorul recurentei a solicitat Curții să suspende examinarea chestiunii referitoare la Având în vedere stadiul procedurii interne în cauză și amânarea problemei referitoare la art. 41 din 2009, Camera decide că nu mai este necesar să se suspende examinarea acestei chestiuni, care se află în stare. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În scrisoarea sa din 10 mai 2014, moștenitorul recurentei solicită, în principal, restituirea întregii clădiri (și anume o parte de 75,81 m de la parter, un etaj de 241,44 m și o mansardă de 77,90 ), precum și a terenului de care consideră că are o suprafață de 166,02 m. În subsidiar, solicită acordarea unei sume de 681 700 EUR, care corespunde valorii de piață a bunului calculat într-un raport de expert întocmit în mai 2014 ca prejudiciu moral, moștenitorul recurentei solicită o sumă de 6 000 EUR. 10. În observațiile sale actualizate, guvernul invită Curtea să respingă cererea recurentei de satisfacție echitabilă și consideră că recurenta trebuia să epuizeze noile căi de atac introduse prin Legea nr. 165/2013. Acesta subliniază, de asemenea, că acordarea unei eventuale sume cu titlu de satisfacție echitabilă ar putea viza exclusiv partea de bun care nu se află în posesia reclamantei, și anume, la etaj, mansardă și teren. În orice caz, acesta susține că valoarea bunului ar trebui să fie calculată în conformitate cu criteriile stabilite de tabloul de estimare a prețurilor la lățimilor realizat de Camera notarilor, instrumentul prevăzut de legea nr. 165/2013 pentru evaluarea imobilelor vizate de legile de restituire. În acest scop, acesta prezintă un document întocmit în septembrie 2013 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care indică faptul că valoarea părții bunului nerestituit reclamantului, compusă din landuri și mansardă de o suprafață de 77,90 este de 52 740 EUR și valoarea terenului au o suprafață de 111,95 m este de 92 694,60 EUR. 11. Curtea observă că versiunile părților diferă în ceea ce privește suprafața terenului și cea a terenului și a mansardei. Având în vedere informațiile aflate în posesia sa și referitoare la tabloul de calcul al prețurilor la lățimilor realizat de Camera notarilor pentru anul 2014, Curtea estimează valoarea terenului la 90 În ceea ce privește partea de jos, Curtea a constatat deja în hotărârea principală că, la 11 martie 2008, executorul a pus efectiv reclamanta în posesia acestei părți a clădirii. 12. 165/2013, Curtea nu poate accepta, în această etapă a procedurii, argumentul de neobosire a noilor căi de atac interne pentru acordarea unei despăgubiri, în timp ce aceaceasta este deja pronunțată pe fondul cauzei (Xenides-Arestis c. Turcia (satisfacție echitabilă), nr 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 13. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează o obligație pentru statul pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI. În speță, aceasta amintește că a concluzionat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza faptului că statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în aplicare hotărârea din partea consiliului general de administrație de a restitui unui bun imobil, compus dintr-o clădire pe trei niveluri, fie parter, etaj și mansardă, precum și terenul aferent. 14. Curtea consideră că recurenta în cauză a suferit un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 15. Pentru a determina prejudiciul suferit ca urmare a privării de proprietate suferită, Curtea ia în considerare circumstanțele fiecărei specii și a luat în considerare o anumită marjă de apreciere (a se vedea, de exemplu, Agrokompleks c. Ucraina (satisfacție echitabilă) 23465/03, §§ 81-84, 25 iulie 2013 16. În cazul de față, Curtea consideră că a fost necesar să se aloce recurentei o sumă în legătură directă cu valoarea actuală a bunului (Loisidou Turcia (art. 50), 29 iulie 1998, § 31, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 ; a se vedea Străin și alții c. România, nr. 57001/00, § 81, CEDH 2005 VII 17. Având în vedere informațiile pe care le deține, Curtea consideră că este necesar să se aloce recurentei suma de 210 000 EUR pentru daune materiale 18. În plus, Comisia consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de posibilitatea de a executa hotărârea pronunțată în favoarea sa în întregime, și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și acționând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, Curtea alocă recurentei suma de 4 700 EUR pentru prejudiciul moral. Plăti și cheltuieli de judecată 19.L. moștenitorul reclamantei nu a depus o cerere actualizată în acest sens. Interese moratoriu 20. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L mai mult de un an, A declarat că statul pârât trebuie să plătească moștenitorului reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data Regulamentului 210 000 EUR (două sute zece mii de euro) pentru daune materiale și (ii) 700 EUR (patru mii șapte sute de euro) pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 martie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Josep Casadevall Președinte
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE PAULA CONSTANTINESCU c. ROUMANIE
(Requête n
o
28976/03)
ARRÊT
(Satisfaction équitable)
17 mars 2015
14/09/2015
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Paula Constantinescu c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Luis López Guerra,
Dragoljub Popović,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
Valeriu Grițco,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 février 2015,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
28976/03) dirigée contre la Roumanie et dont une ressortissante de cet État, M
me
Paula Constantinescu (« la requérante »), a saisi la Cour le 25 août 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.
Par un arrêt du 23 juin 2009 («
l’arrêt au principal
»), la Cour a jugé qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison du fait que l’État, par le biais de ses organes spécialisés, n’a pas déployé tous les efforts nécessaires afin de faire exécuter l’arrêt ordonnant au conseil général à restituer à l’intéressée un bien immobilier, composé d’un bâtiment à trois niveaux, soit rez-de-chaussée, étage et mansarde, ainsi que le terrain afférent (
Paula Constantinescu c.
Roumanie
, n
o
28976/03, §§
55
‑
56, 23 juin 2009).
3.
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, la requérante réclamait la restitution de l’étage et de la mansarde, ainsi que du terrain afférent dudit bien, et avait présenté une expertise du 6 août 2008 selon laquelle la valeur marchande de la partie du bien dont l’intéressée n’a pas été mise en possession était de 1 502 761 euros (EUR). Elle réclamait également une réparation du préjudice moral et le remboursement des frais et dépens.
4.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention en ce qui concernait le préjudice matériel et moral ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité les parties à lui soumettre par écrit, dans le délai de trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel elles pourraient aboutir (
ibidem
, §
62 et point 3 du dispositif de l’arrêt au principal).
5.
Par une lettre du 23 juillet 2013, la Cour a invité les parties à soumettre leurs éventuels commentaires et propositions actualisés. Tant la requérante que le Gouvernement ont déposé des observations.
6.
Par une lettre du 26 février 2014, M. Petrică Liviu Pera, le fils et l’héritier de la requérante, représenté par M
e
Ana Maria Casandra, avocate a Bucarest, a porté à la connaissance de la Cour le décès de la requérante, survenu le 18 octobre 2013, et son intention de poursuivre la procédure devant la Cour.
Pour des raisons d’ordre pratique, le présent arrêt continuera d’appeler M
me
Paula Constantinescu « la requérante », bien qu’il faille aujourd’hui attribuer cette qualité à son héritier (voir
Dalban c.
Roumanie
[GC], n
o
‑
VI).
7.
Par une lettre du 10 mai 2014, l’héritier de la requérante a demandé à la Cour d’ajourner l’examen de la question concernant l’article 41 jusqu’au prononcé d’un arrêt définitif dans une nouvelle procédure interne visant l’annulation du contrat de vente du bien litigieux, procédure pendante en première instance. Compte tenu du stade de la procédure interne en cause et de l’ajournement de la question concernant l’article 41 depuis 2009, la Chambre décide qu’il n’y a plus lieu d’ajourner l’examen de cette question, qui se trouve en état.
8.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
9.
Dans son courrier du 10 mai 2014, l’héritier de la requérante réclame, à titre principal, la restitution de l’ensemble du bâtiment (soit une partie de 75,81 m
2
du rez-de-chaussée, l’étage de 241,44 m
2
et la mansarde de 77,90
m
2
), ainsi que du terrain afférent qu’il estime avoir une superficie de 166,02 m
2
. À titre subsidiaire, il demande l’octroi d’un montant de 681
700
EUR, correspondant à la valeur marchande du bien calculée dans un rapport d’expert établi en mai 2014. À titre de dommage moral, l’héritier de la requérante réclame un montant de 6
10.
Dans ses observations actualisées, le Gouvernement invite la Cour à rejeter la demande de satisfaction équitable formulée par la requérante. Il estime que la requérante devait épuiser les nouvelles voies de recours introduites par la loi n
o
165/2013. Il souligne également que l’octroi d’un éventuel montant à titre de satisfaction équitable pourrait viser exclusivement la partie du bien qui ne se trouve pas dans la possession de la requérante, à savoir, l’étage, la mansarde et le terrain. En tout état de cause, il soutient que la valeur du bien devrait être calculée selon les critères fixés par le tableau d’estimation des prix de l’immobilier réalisé par la chambre des notaires, instrument prévu par la loi n
o
165/2013 pour l’évaluation des immeubles visés par les lois de restitution. Il soumet à cet effet un document établi en septembre 2013 par l’Autorité Nationale pour la Restitution des Propriétés indiquant que la valeur de la partie du bien non-restituée à la requérante, composée de l’étage et de la mansarde d’une superficie de 77,90
m
2
, est de 52
740 EUR et la valeur du terrain affèrent, d’une superficie de 111,95 m
2
, est de 92
694,60
EUR.
11.
La Cour observe que les versions des parties diffèrent en ce qui concerne la superficie du terrain et celle de l’étage et de la mansarde. Eu égard aux informations en sa possession et se rapportant au tableau d’estimation des prix de l’immobilier réalisé par la chambre des notaires pour l’année 2014, la Cour estime la valeur du terrain à 90
000 EUR environ et la valeur de l’étage et de la mansarde à 120
000 EUR environ. Quant au rez-de-chaussée, la Cour a déjà constaté dans l’arrêt au principal que le 11 mars 2008, l’huissier a effectivement mis la requérante en possession de cette partie du bâtiment.
12.
Quant à l’observation du Gouvernement au sujet du nouveau remède à épuiser selon la loi n
o
165/2013, la Cour ne peut pas accepter, à ce stade de la procédure, l’argument du non-épuisement des nouvelles voies de recours internes pour l’octroi d’une indemnisation, alors qu’elle s’est déjà prononcée sur le fond de l’affaire (
Xenides-Arestis c.
Turquie
(satisfaction équitable), n
o
46347/99, § 37, 7 décembre 2006).
13.
La Cour rappelle qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour l’État défendeur l’obligation de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (
Iatridis c. Grèce
(satisfaction équitable) [GC], n
o
31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). En l’espèce, elle rappelle avoir conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 en raison du fait que l’État, par le biais de ses organes spécialisés, n’a pas déployé tous les efforts nécessaires afin de faire exécuter l’arrêt ordonnant au conseil général à restituer à l’intéressée un bien immobilier, composé d’un bâtiment à trois niveaux, soit rez-de-chaussée, étage et mansarde, ainsi que le terrain afférent.
14.
La Cour considère que la requérante en cause a subi un préjudice matériel en relation directe avec la violation de l’article 6
1.de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
15.
Pour déterminer le préjudice éprouvé du fait de la privation de propriété subie, la Cour tient compte des circonstances de chaque espèce et jouit d’une certaine marge d’appréciation (voir, par exemple,
Agrokompleks c. Ukraine
(satisfaction équitable)
,
n
o
23465/03, §§ 81-84, 25 juillet 2013).
16.
En l’espèce, la Cour estime qu’il y a lieu d’allouer à la requérante une somme en rapport direct avec la valeur actuelle du bien (
Loizidou
c.
Turquie
(article 50), 29
juillet
1998, § 31,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
IV
; voir
Străin et autres c. Roumanie
, n
o
‑
VII).
17.
Eu égard aux informations en sa possession, la Cour considère qu’il y a lieu d’allouer à la requérante la somme de 210
000
EUR pour dommage matériel.
18.
Elle estime de surcroît que la requérante a subi un préjudice moral du fait notamment de la frustration provoquée par l’impossibilité de voir exécuter le jugement rendu en sa faveur dans son intégralité, et que ce préjudice n’est pas suffisamment compensé par un constat de violation. Dans ces circonstances, eu égard à l’ensemble des éléments en sa possession et statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, la Cour alloue à la requérante la somme de 4
700
EUR au titre du préjudice moral.
B.
Frais et dépens
19.
L’héritier de la requérante n’a pas soumis de demande actualisée à ce titre.
C.
Intérêts moratoires
20.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser à l’héritier de la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention, les sommes suivantes plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à convertir dans la monnaie de l
’
État
défendeur au taux applicable à la date du règlement
:
i)
210
000 EUR (deux cent dix mille euros) pour dommage matériel, et
ii)
4
700 EUR (quatre mille sept cents euros) pour dommage moral
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
2.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 mars 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Stephen Phillips
Josep Casadevall
Greffier
Président