ROMÂNIA (solicitarea nr. 17299/05) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 28 iulie 2015 DEFINIȚIAF 28/10/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 iulie 2015, Renunță hotărârea pe care o aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 17299/05) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Nicolae Dumitru Tăutu ( Curtea a statuat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza remunerării, ca urmare a unei acțiuni în anulare formulate de procurorul general, a soluției date definitiv unui litigiu și a încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de legitimitate a privării de un teren de 3 350 m (Tăutu c. România, nr 17299/05, § 13-15 și 18-22, 9 februarie 2010). Cu privire la art. 41 din convenție, reclamantul a solicitat 2 390 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material suferit sau contravaloarea terenului pierdut. Problema aplicării art. 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt pentru prejudiciul material, Curtea a adresat și a invitat părțile să îi prezinte în scris, în termen de șase luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul art. 44 alin. (2) din Convenție, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge ( Ibidem , § 25 și punctul 4 din dispozitivul de lacună din acțiunea principală. Prin scrisoarea din 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte eventualele comentarii și propuneri actualizate. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Rău în scrisoarea sa din 16 ianuarie 2014, reclamantul solicită acordarea unei sume de 1 848 751 EUR, reprezentând media sumelor calculate în cele cinci rapoarte de expertiză întocmite în acest sens și solicită, de asemenea, o sumă de 60 970 EUR pentru utilizarea terenului în cauză între 4 noiembrie 2004 și 31 decembrie 2013, sumă calculată în conformitate cu criteriile utilizate într-un raport de expertiză întocmit în septembrie 2010. În scrisoarea sa din 18 iulie 2014, reclamantul prezintă la rândul său un expert în topografie potrivit căruia ofertele de vânzare a unui teren similar cu cel în cauză oferă prețuri care variază între 225 EUR/m și 600 EUR/m În aceeași scrisoare, reclamantul precizează, de asemenea, că renunță la cererea sa ca urmare a prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit. În observațiile sale actualizate, guvernul prezintă Curții un raport din care să reiasă că valoarea terenului în cauză este evaluată la 107 284 EUR, adică 32 EUR/m. El invită Curtea să respingă cererea reclamantului privind acordarea unei sume de bani pentru privarea de utilizare a terenului în cauză, considerând această cerere drept speculativă și excesivă. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează o obligație pentru statul pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). În speță, aceasta amintește că a concluzionat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza contestației, ca urmare a unei acțiuni în anulare formulate de procurorul general, a soluției date definitiv unui litigiu și a încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza lipsei de legitimitate a privării reclamantului de un teren de 3 350 m din Voluntari, dobândit în mod legal ca urmare a unui litigiu civil definitiv încheiat. 10. Curtea consideră că reclamantul în cauză a suferit un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 11. Pentru a determina prejudiciul suferit ca urmare a privării de proprietate suferită, Curtea ține seama de circumstanțele fiecărei specii și de o marjă mare de apreciere (a se vedea, de exemplu, Agrokompleks c. Ucraina (satisfacție echitabilă) 23465/03, §§ 81-84, 25 iulie 2013 12. În cazul de față, Curtea consideră că este necesar să se aloce reclamantului o sumă în legătură directă cu valoarea actuală a bunului (Loisidou c. Turcia (art. 50), 29 iulie 1998, § 31, Rec., p. Hotărârea și Deciziile 1998 ; a se vedea Strauin și alții c. România, nr. 57001/00, § 81, CEDH 2005 VII). În ceea ce privește informațiile pe care le deține, Curtea consideră că este necesar să se aloce reclamantului suma de 390 000 EUR în această privință, pentru daune materiale. 13.În schimb, în ceea ce privește suma solicitată pentru decăderea de utilizare a terenului în cauză între 4 noiembrie 2004 și 31 În decembrie 2013, în lipsa unor dovezi suficiente în sprijinul cererii lor, Curtea nu poate specula cu privire la randamentul terenului în cauză (Buzătu c. România (satisfacere echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005). Prin urmare, aceasta respinge cererea făcută în acest sens. În scrisoarea sa din 16 ianuarie 2014 menționată anterior, reclamantul informează, de asemenea, Curtea cu privire la faptul că renunță să solicite o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 15. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în L .UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 390 000 EUR (trei sute nouăzeci de mii EUR), pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 iulie 2015, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Josep Casadevall Președinte
TROISIÈME SECTION
TĂUTU c. ROUMANIE
(Requête n
o
17299/05)
ARRÊT
(Satisfaction équitable)
28 juillet 2015
28/10/2015
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Tăutu c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Luis López Guerra,
Ján Šikuta,
Kristina Pardalos,
Valeriu Grițco,
Iulia Antoanella Motoc,
Branko Lubarda,
juges,
et de Stephen Phillips,
greffier
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 juillet 2015,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
17299/05) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Nicolae Dumitru Tăutu («
le requérant
»), a saisi la Cour le 30 avril 2005 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 9 février 2010 («
l’arrêt au principal
»), la Cour a jugé qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la remise en cause, à la suite d’un recours en annulation formé par le procureur général, de la solution donnée de manière définitive à un litige et violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 en raison du défaut de légitimité de la privation d’un terrain de 3
350 m
2
sis à Voluntari, acquis en toute légalité à la suite d’un litige civil définitivement tranché (
Tăutu c. Roumanie
, n
o
17299/05, §§
13-15 et 18-22, 9
février
2010).
3.
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, le requérant réclamait 2
390
000 euros (EUR) au titre du préjudice matériel qu’il aurait subi, soit la contre-valeur du terrain perdu.
4.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour le dommage matériel, la Cour l’a réservée et a invité les parties à lui soumettre par écrit, dans le délai de six mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel elles pourraient aboutir (
ibidem
, §
25 et point 4 du dispositif de l’arrêt au principal).
5.
Par une lettre du 23 juillet 2013, la Cour a invité les parties à soumettre leurs éventuels commentaires et propositions actualisés. Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations.
6.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
7.
Dans son courrier du 16 janvier 2014, le requérant réclame l’octroi d’un montant de 1
848
751
EUR, représentant la moyenne des montants calculés dans les cinq rapports d’expertise établis à ce sujet. Il réclame également un montant de 60
970 EUR pour la privation d’usage du terrain litigieux entre le 4 novembre 2004 et le 31 décembre 2013, montant calculé selon les critères utilisés dans un rapport d’expert établi en septembre 2010. Dans sa lettre du 18 juillet 2014, le requérant présente l’opinion d’un expert en topographie selon laquelle les offres de vente d’un terrain similaire à celui en cause proposent des prix qui varient entre 225 EUR/m
2
et 600
EUR/m
2
.
Dans le même courrier, le requérant fait également savoir qu’il renonce à sa demande au titre du dommage moral qu’il aurait subi.
8.
Dans ses observations actualisées, le Gouvernement soumet à la Cour un rapport d’expert d’avril 2014, selon lequel la valeur du terrain litigieux est évaluée à 107
284 EUR, soit 32 EUR/m
2
. Il invite la Cour à rejeter la demande du requérant visant l’octroi d’un montant pour la privation d’usage du terrain litigieux, considérant cette demande comme spéculative et excessive.
9.
La Cour rappelle qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour l’État défendeur l’obligation de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (
Iatridis c. Grèce
(satisfaction équitable) [GC], n
o
31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). En l’espèce, elle rappelle avoir conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la remise en cause, à la suite d’un recours en annulation formé par le procureur général, de la solution donnée de manière définitive à un litige et à la violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 en raison du défaut de légitimité de la privation du requérant d’un terrain de 3
350 m
2
sis à Voluntari, acquis en toute légalité à la suite d’un litige civil définitivement tranché.
10.
La Cour considère que le requérant en cause a subi un préjudice matériel en relation directe avec la violation de l’article
6 §
1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
11.
Pour déterminer le préjudice éprouvé du fait de la privation de propriété subie, la Cour tient compte des circonstances de chaque espèce et jouit d’une grande marge d’appréciation (voir, par exemple,
Agrokompleks c.
Ukraine
(satisfaction équitable)
,
n
o
23465/03, §§ 81-84, 25 juillet 2013).
12.
En l’espèce, la Cour estime qu’il y a lieu d’allouer au requérant une somme en rapport direct avec la valeur actuelle du bien (
Loizidou c.
Turquie
(article 50), 29
juillet
1998, § 31,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
IV
; voir
Străin et autres c. Roumanie
, n
o
‑
VII).
Eu égard aux informations en sa possession, la Cour considère qu’il y a lieu d’allouer au requérant la somme de 390
000
EUR à cet égard, pour dommage matériel.
13.
En revanche, pour ce qui est de la somme demandée pour la privation d’usage du terrain litigieux entre le 4 novembre 2004 et le 31
décembre 2013, à défaut d’éléments de preuve suffisants à l’appui de leur demande, la Cour ne saurait spéculer sur le rendement du terrain en question (
Buzatu c. Roumanie
(satisfaction équitable), n
o
34642/97, § 18, 27
janvier 2005). Partant, elle rejette la demande faite à ce titre.
B.
Frais et dépens
14.
Dans son courrier du 16 janvier 2014 précité, le requérant informe également la Cour de ce qu’il renonce à demander de montant au titre des frais et dépens.
C.
Intérêts moratoires
15.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention, 390
000
EUR (trois cent quatre-vingt-dix mille euros), pour dommage matériel, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement ;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
2.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 juillet 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Stephen Phillips
Josep Casadevall
Greffier
Président