AFFAIRE TĂUTU c. ROUMANIE

ROMÂNIA (solicitarea nr. 17299/05) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 28 iulie 2015 DEFINIȚIAF 28/10/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă.

Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 iulie 2015, Renunță hotărârea pe care o aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 17299/05) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Nicolae Dumitru Tăutu ( Curtea a statuat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza remunerării, ca urmare a unei acțiuni în anulare formulate de procurorul general, a soluției date definitiv unui litigiu și a încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de legitimitate a privării de un teren de 3 350 m (Tăutu c. România, nr 17299/05, § 13-15 și 18-22, 9 februarie 2010). Cu privire la art. 41 din convenție, reclamantul a solicitat 2 390 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material suferit sau contravaloarea terenului pierdut.

Problema aplicării art. 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt pentru prejudiciul material, Curtea a adresat și a invitat părțile să îi prezinte în scris, în termen de șase luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul art. 44 alin. (2) din Convenție, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge ( Ibidem , § 25 și punctul 4 din dispozitivul de lacună din acțiunea principală. Prin scrisoarea din 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte eventualele comentarii și propuneri actualizate. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

Rău în scrisoarea sa din 16 ianuarie 2014, reclamantul solicită acordarea unei sume de 1 848 751 EUR, reprezentând media sumelor calculate în cele cinci rapoarte de expertiză întocmite în acest sens și solicită, de asemenea, o sumă de 60 970 EUR pentru utilizarea terenului în cauză între 4 noiembrie 2004 și 31 decembrie 2013, sumă calculată în conformitate cu criteriile utilizate într-un raport de expertiză întocmit în septembrie 2010. În scrisoarea sa din 18 iulie 2014, reclamantul prezintă la rândul său un expert în topografie potrivit căruia ofertele de vânzare a unui teren similar cu cel în cauză oferă prețuri care variază între 225 EUR/m și 600 EUR/m În aceeași scrisoare, reclamantul precizează, de asemenea, că renunță la cererea sa ca urmare a prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit.

În observațiile sale actualizate, guvernul prezintă Curții un raport din care să reiasă că valoarea terenului în cauză este evaluată la 107 284 EUR, adică 32 EUR/m. El invită Curtea să respingă cererea reclamantului privind acordarea unei sume de bani pentru privarea de utilizare a terenului în cauză, considerând această cerere drept speculativă și excesivă. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează o obligație pentru statul pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI).

În speță, aceasta amintește că a concluzionat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza contestației, ca urmare a unei acțiuni în anulare formulate de procurorul general, a soluției date definitiv unui litigiu și a încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza lipsei de legitimitate a privării reclamantului de un teren de 3 350 m din Voluntari, dobândit în mod legal ca urmare a unui litigiu civil definitiv încheiat. 10. Curtea consideră că reclamantul în cauză a suferit un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

11. Pentru a determina prejudiciul suferit ca urmare a privării de proprietate suferită, Curtea ține seama de circumstanțele fiecărei specii și de o marjă mare de apreciere (a se vedea, de exemplu, Agrokompleks c. Ucraina (satisfacție echitabilă) 23465/03, §§ 81-84, 25 iulie 2013 12. În cazul de față, Curtea consideră că este necesar să se aloce reclamantului o sumă în legătură directă cu valoarea actuală a bunului (Loisidou c. Turcia (art. 50), 29 iulie 1998, § 31, Rec., p. Hotărârea și Deciziile 1998 ; a se vedea Strauin și alții c. România, nr. 57001/00, § 81, CEDH 2005 VII). În ceea ce privește informațiile pe care le deține, Curtea consideră că este necesar să se aloce reclamantului suma de 390 000 EUR în această privință, pentru daune materiale.

13.În schimb, în ceea ce privește suma solicitată pentru decăderea de utilizare a terenului în cauză între 4 noiembrie 2004 și 31 În decembrie 2013, în lipsa unor dovezi suficiente în sprijinul cererii lor, Curtea nu poate specula cu privire la randamentul terenului în cauză (Buzătu c. România (satisfacere echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005). Prin urmare, aceasta respinge cererea făcută în acest sens. În scrisoarea sa din 16 ianuarie 2014 menționată anterior, reclamantul informează, de asemenea, Curtea cu privire la faptul că renunță să solicite o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 15. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

Prin aceste motive, Curtea, în L .UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 390 000 EUR (trei sute nouăzeci de mii EUR), pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 iulie 2015, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Josep Casadevall Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE TĂUTU c. ROUMANIE (Requête n o 17299/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 28 juillet 2015 DÉFINITIF 28/10/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Tăutu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, juges, et de Stephen Phillips, greffier de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 juillet 2015, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 17299/05) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Nicolae Dumitru Tăutu (« le requérant »), a saisi la Cour le 30 avril 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).