- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 martie 2015
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Dorogan împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
DECIZIA nr. 38397/05 Octavian DOROGAN împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 24 martie 2015 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 16 septembrie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Octavian Dorogan, este un național moldovenesc, născut în 1959 și locuiește în Chișinău.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Bivol, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldoven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. La 25 iulie 2003, reclamantul împreună cu doi prieteni au avut o ceartă cu angajații unui bar. Poliția a fost chemată și la aproximativ 3 a.m. au fost dus la o secție de poliție. La secția de poliție, reclamantul a fost atacat de un ofițer de poliție, care a lovit capul împotriva unui zid de mai multe ori. După aceea, reclamantul s-a simțit bolnav și dimineața o ambulanță a fost chemat. El a fost dus într-o stare de inconștiență într-un spital, unde a fost diagnosticat cu traumatisme și contuzie capului și a fost spitalizat timp de aproximativ două luni.
Reclamantul a depus o plângere penală împotriva acțiunilor poliției; totuși, a fost respins în cele din urmă de Curtea de District Rascani ca fiind nefondată la 29 aprilie 2005. Mai târziu, reclamantul a inițiat o procedură civilă împotriva statului care solicită compensare, printre altele , pentru presupusele maltraturi . Prin decizia finală a Curții Supreme de Justiție din 14 ianuarie 2008 a fost acordat 5.000 Moldoveni Lei (echivalentul cu aproximativ 265 Euro (EUR) ). Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la maltraturile primite în mâinile poliției și la ineficacitatea anchetei sale cu privire la acest lucru.
După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 16 septembrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște că reclamantul a suferit o încălcare a drepturilor sale garantate de articolele 3 din Convenție și de art. 13 luate coroborat cu art. 3 din Convenție, ca urmare a unei compensații insuficiente pentru maltratare și investigații ineficace ale acesteia, care a fost acordată de hotărârea Curții Supreme din 14 februarie 2008. Guvernul propune atribuirea reclamantului 15.000 EUR pentru prejudiciu moral și 1 500 EUR pentru costuri și cheltuieli.
[...] sumele de mai sus, [...] vor fi convertite în Lei moldovenesc la data aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului și a oricăror alte afirmații care pot apărea din circumstanțele prezentului caz.
Având în vedere cele menționate mai sus, Guvernul invită Curtea să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37§ 1 litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 7 noiembrie 2014, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale pe motiv că sumele propuse de Guvern sunt insuficiente. El a susținut că în august 2014 a suferit un accident vascular cerebral și a susținut că există o legătură cauzală între maltraturile primite în 2003 și accident vascular cerebral. 10. Curtea remarcă că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea să scoată un caz din lista sa, în special în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”.
11. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză.” 12. Curtea constată, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.
În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006). 13. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului din 16 septembrie 2014 și cantitatea de compensare propusă de Guvern care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea I.D.
v. Moldova , nr. 47203/06 , § 57, 30 noiembrie 2010 și Bisir și Tulus v. Moldova , nr. 42973/05 , § 68, 17 Mai 2011), Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus, și Meriakri c. Moldova ((striking off), nr. 53487/99, 1 martie În ceea ce privește afirmația reclamantului că accidentul vascular cerebral suferit de el în august 2014 a fost rezultatul maltraturilor suferite în 2003, Curtea constată că reclamantul nu a justificat această afirmație și că documentele medicale furnizate de el nu susțin afirmația. 14. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.
Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 16 aprilie 2015, Stephen Phillips Josep Casadevall Președintele grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 38397/05 Octavian DOROGAN against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24 March 2015 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 17 October 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 16 September 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Octavian Dorogan, is a Moldovan national, who was born in 1959 and lives in Chisinau. He was represented before the Court by Mr A. Bivol, a lawyer practising in Chișinău.
The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Apostol.
On 25 July 2003 the applicant together with two friends had a quarrel with the employees of a bar. The police were called and at approximately 3 a.m. they were taken to a police station. At the police station the applicant was assaulted by a police officer, who banged his head against a wall several times. After that, the applicant felt ill and in the morning an ambulance was called. He was taken in a state of unconsciousness to a hospital, where he was diagnosed with head trauma and concussion and was hospitalised for approximately two months.
The applicant lodged a criminal complaint against the actions of the police; however, it was finally dismissed by the Rascani District Court as ill-founded on 29 April 2005.
Later the applicant initiated civil proceedings against the State claiming compensation, inter alia , for the alleged ill-treatment. By a final decision of the Supreme Court of Justice of 14 January 2008 he was awarded 5,000 Moldovan Lei (the equivalent of some 265 Euros (EUR)).
The application had been communicated to the Government . THE LAW
The applicant complained under Article 3 of the Convention about the ill-treatment received at the hands of the police and about the ineffectiveness of the investigation into his complaints about that.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 16 September 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government acknowledge that the applicant had suffered a breach of his rights guaranteed by Articles 3 of the Convention and Article 13 taken in conjunction with Article 3of the Convention, as a result of insufficient compensation for ill-treatment and ineffective investigation thereof, which was awarded by the Supreme Court’s judgment of 14 February 2008. The Government propose to award the applicant EUR 15,000 for non-pecuniary damages and EUR 1,500 for costs and expenses. [...] the above sums, [...] will be converted into Moldovan Lei at the date applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case and of any other claims that may appear from the circumstances of the present case. In the light of the above-mentioned, the Government invite the Court to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37§ 1 (c) of the Convention.”
By a letter of 7 November 2014, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the amounts proposed by the Government were insufficient. He submitted that in August 2014 he had suffered a stroke and argued that there was a causal link between the ill-treatment received in 2003 and the stroke.
The Court notes that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list in particular if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court also notes that under certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment (see Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, and Melnic v. Moldova , no. 6923/03, §§ 22-25, 14 November 2006).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s unilateral declaration of 16 September 2014 and to the amount of compensation proposed by the Government which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see I.D. v. Moldova , no. 47203/06, § 57, 30 November 2010 and Bisir and Tulus v. Moldova , no. 42973/05, § 68, 17 May 2011), the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)) (see, for the relevant principles, Tahsin Acar , cited above, and Meriakri v. Moldova ((striking out), no. 53487/99, 1 March 2005)). In so far as the applicant’s allegation that the stroke suffered by him in August 2014 was a result of the ill-treatment suffered in 2003 is concerned, the Court notes that the applicant failed to substantiate it and that the medical documents provided by him do not support the allegation.
In the light of all the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly it should be struck out of the list. For these reasons, the Court, unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 16 April 2015. Stephen Phillips Josep Casadevall Registrar President