AFFAIRE KÜÇÜKBALABAN ET KUTLU c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

24.03.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 11 - Liberté de réunion et d'association (Article 11-1 - Liberté de réunion pacifique)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KÜÇÜKBALABAN ET KUTLU c. TURQUIE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KÜçÜKBALABAN ȘI KUTLU c. TURCIA (Cercetările nr. 29764/09 și 36297/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 martie 2015 DEFINIF 24/06/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Küçükbalaban și Kutlu c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră formată din András Sajó, președinte, Ișl Karakaș, Helen Keller, Paul Lémments, Egidijus Kūris, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 martie 2015, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află două hotărâri (n 29764/09 și 36297/09) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Aygül Küçükbalaban și domnul Mehmet Kutlu ( Reclamanții sunt reprezentați de domnul R. Tiryaki, avocat în Ankara. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. La 23 aprilie 2010, cererile au fost comunicate guvernului. Reclamanții s-au născut în 1972 și, respectiv, 1971 și locuiesc în Ankara. Ei sunt funcționari de stat și exercită profesia de profesor în școlile publice din Ministerul Educației Naționale. Ei sunt, de asemenea, membri ai unui sindicat stabilit în domeniul educației (E La 15 februarie 2005, reclamanții au participat la un eveniment cu tema "Pace mondială împotriva războiului mondial" și organizat de platforma democrației din Șanlurfa grup civil care reunește diverse sindicate, asociații și partide politice, inclusiv sindicatul la care sunt afiliate. O anchetă disciplinară a fost diligentă împotriva acestora ca urmare a participării lor la evenimentul respectiv. Prin deciziile Comitetului de disciplină departamental al Direcției Naționale de Educație din Șanl 125/D-o din Legea privind funcționarii publici ai statului. Deciziile de sancțiune indicau faptul că reclamanții participaseră la un protest neautorizat organizat la 15 februarie 2005 în cadrul aniversării aniversării arestării șefului unei organizații ilegale, că erau activi ai unui partid politic și că erau în favoarea acestui partid politic. Reclamanții au fost, de asemenea, transferați în alte orașe ca urmare a unei anchete disciplinare diligente împotriva acestora. La diferite date, reclamanții au introdus în fața instanțelor administrative acțiuni în anulare împotriva sancțiunilor disciplinare primite. 10. La 20 iunie 2006 și la 19 septembrie 2006, Tribunalul Administrativ din Gaziantep Concluzia este că, de fapt, este vorba despre un protest organizat de un partid politic. În motivele sale, acesta a constatat că reclamanții au participat la această demonstrație neautorizată organizată de Platforma de democrație a Șanl Electroluxurfa și în cursul căreia arestarea șefului unei organizații ilegale trebuia să fie comemorată, că protestatarii erau activiști ai unui partid politic și că declarația de presă în numele platformei suplimentare a fost pronunțată de reprezentantul unui partid politic. Având în vedere faptul că reclamanții au comis actul descris la art. 125/D-o din Legea nr. 657 privind funcționarii publici ai statului, și anume: "a acționa în favoarea sau în favoarea unui partid politic," Tribunalul Administrativ a confirmat sancțiunile disciplinare. 11. Prin hotărârile din 30 octombrie 2008 și 22 octombrie 2008, notificate reclamanților la 28 noiembrie 2008, Consiliul de Stat a confirmat hotărârile atacate. Înainte de deliberarea acestor hotărâri, judecătorul raportor și procurorul din apropierea Consiliului de Stat, fără a aduce niciun alt argument, au emis avizele potrivit cărora nu a existat niciun motiv juridic pentru a infirma hotărârile de primă instanță. II. UL INTERNE PERTINENT 13.L ARTICOLUL 125 din Legea nr. 657 din 14 iulie 1965 privind funcționarii statului dispune de Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate funcționarilor din statul respectiv, precum și acțiunile și situațiile care fac apel la inpoliție sunt cele care urmează (...) Gelul de gradul superior: înghețarea de gradul funcționarului de la unu la trei ani în funcție de gravitatea acțiunii sale. Actele și situațiile care trebuie sancționate prin înghețarea de gradul superior sunt următoarele: (...) Curtea decide, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, să unească instanțele pentru a le examina împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 11 DIN CONVENȚIE 15. Reclamanții au declarat că au participat pur și simplu la un eveniment organizat de sindicatul din care erau membri. Prin urmare, ei consideră că sancțiunile disciplinare care le-au fost impuse, constând în înghețarea oricărei avansări de grad, au constituit o încălcare a dreptului lor la libertate de asociere, astfel cum se prevede la art. 11 din convenție, astfel cum se prevede la art. 11 din convenție. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. 16. Guvernul luptă împotriva acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 17. Guvernul ridică o excepție de la obligația de a nu epuiza căile de atac interne. El reproșează reclamanților că nu au formulat o acțiune în soluționarea hotărârii în fața Consiliului de Stat. 18. Reclamanții contestă excepția de la Guvern. 19. Curtea reamintește că o astfel de excepție a fost deja examinată și respinsă (a se vedea, printre altele, Karaduman c. Turcia , (dec.) n 16278/90, 3 mai 1993 și Ünal Tekeli c. Turcia (dec.) 29865/96, 1 iulie 2003. Curtea consideră că Ön Constatând că prezentul Reclamanții susțin că sancțiunile, care constau într-o înghețare de gradul de grad, care le-au fost impuse pentru participarea la demonstrația care s-a desfășurat în mod pașnic, sunt luate în considerare într-o interferență în dreptul lor la libertatea de asociere. 23. Guvernul retorcă faptul că reclamanții au făcut obiectul unei sancțiuni disciplinare nu din cauza afilierii lor la o organizație sindicală, ci din cauză că nu au venit la locul de muncă. 24. Curtea amintește în primul rând că dispoziția legală pe care autoritățile administrative s-au bazat pentru a sancționa reclamanții este art. 125/D-o din Legea privind funcționarii statului. Or, această dispoziție reprimă cu succes toate actele funcționarilor de stat în favoarea sau în favoarea unui partid politic În lumina împrejurărilor cauzei, Curtea consideră că sancțiunile au fost impuse reclamanților pentru că au acționat în favoarea unui partid politic. 29217/12, § 55, 4 noiembrie 2014), aceasta consideră că măsura în cauză trebuie considerată o interferență în dreptul reclamanților la libertatea de întrunire pașnică. Cu privire la justificarea ingerinței 26. Curtea amintește că o astfel de interferență încalcă art. 11 din Convenție, cu excepția cazului în care aceasta era prevăzută de lege. În ceea ce privește dacă ingerința era prevăzută de lege 27. Curtea constată că nu este contestată de către părți că înghețarea de gradul acordat reclamanților era conformă cu art. 125/D-o din Legea nr. 657. Prin urmare, măsura disciplinară în litigiu avea un temei legal. Cu privire la întrebarea dacă ingerința urmărea unul sau mai multe scopuri legitime 28. Guvernul susține că ingerința avea ca scop protecția securității naționale, menținerea securității publice și apărarea ordinii. Reclamanții nu se pronunță asupra acestui aspect. 29. Deși are îndoieli cu privire la legitimitatea obiectivelor urmărite de măsurile luate în privința reclamantului, Curtea va porni de la premisa că ingerința viza scopul legitim de protecție a apărării ordinii în ceea ce privește întrebarea dacă ingerința era necesară într-o societate democratică Argumentele părților 30. Guvernul susține că instigarea la sancțiuni disciplinare a reclamanților pentru că au participat la o demonstrație și pentru că au fost absenți din activitatea lor fără a informa autoritățile în cauză sau pentru a prezenta reticențe răspunde unei nevoi sociale imperative și consideră că aceste sancțiuni erau proporționale, în măsura în care reclamanții ar fi putut să se exprime în alte moduri. 31. Reclamanții contestă argumentele guvernului și își reiterează afirmațiile. Ei susțin că sancțiunea care le-a fost impusă, înghețarea de rang înalt, a avut drept motiv participarea lor la o manifestare organizată de sindicatul lor și nu absența lor de muncă. Ei reamintesc că această sancțiune este cea mai grea înainte de revocare. (ii. Apreciere a Curții 32. Curtea ia notă mai întâi de faptul că, în speță, reclamanții au participat la o manifestare organizată de un grup civil căruia i s-a alăturat sindicatul din care erau membri. Acest grup civil includea diverse sindicate, asociații și partide politice. Ca urmare a participării lor la acest eveniment, reclamanților li s-a impus ca sancțiune disciplinară înghețarea oricărei avansări de grad în temeiul articolului 125/D-o din Legea nr. 657 privind funcționarii publici ai statului, dispoziție care reprimă faptul de a acționa în favoarea sau în favoarea unui partid politic 33. Curtea arată apoi că reclamanții au fost sancționați ca urmare a participării lor la manifestarea în cauză. Din deciziile de sancționare reiese că le era reproșat că erau activiști ai unui partid politic și că au acționat în favoarea partidului respectiv. Acest lucru rezultă, de asemenea, din deciziile instanțelor interne, care au prezentat în motivele lor diverse acte politice realizate de activiștii unui partid politic determinat în cadrul manifestării în litigiu (punctul 10 de mai sus). 34. Curtea consideră că o măsură al cărei scop este menținerea neutralității politice a unei categorii precise de funcționari poate, în principiu, să fie considerată legitimă și proporțională cu scopurile articolului 11 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis Ahmed și altele c. Regatul Unit, 2 septembrie 1998, § 63), Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 VI). Cu toate acestea, o astfel de măsură nu ar trebui aplicată în general, care ar putea aduce efectiv atingere dreptului la libertatea de întrunire și de asociere, fără a ține seama în mod corespunzător de funcțiile și de rolul funcționarului statului în cauză și, în special, de circumstanțele speciale ale fiecărei cauze. 35. Curtea ia notă în primul rând de faptul că reiese în mod clar din faptele cauzei că reclamanții au fost sancționați în temeiul articolului 125/D-o din Legea nr. 657 care se aplică tuturor funcționarilor statului fără a face distincție pe baza funcției sau rolului lor în cadrul administrației. În al doilea rând, guvernul nu contestă faptul că manifestarea la care au participat reclamanții a fost pașnică. În al treilea rând, reclamanții au participat la manifestarea în litigiu într-un mod pur pasiv, fără a exprima opinii politice de o natură astfel încât să pună în discuție calitatea lor profesională pentru a-și exercita profesia de profesor în școlile publice. De altfel, guvernul nu demonstrează prin ce acte care le-ar fi atribuite reclamanților ar fi acționat în favoarea unui partid politic determinat în timpul evenimentului respectiv. Astfel, Curtea este de părere că participarea reclamanților la această manifestare pașnică trebuie să fie luată în considerare în cadrul exercitării libertății lor de a manifesta. Comisia consideră că, în cadrul acestei manifestări, reclamanții și-au folosit libertatea de întrunire pașnică (Ezelin c. Franța, 26 aprilie 1991, § 41, seria A n 202 și Enerji Yap Electrolux-Yol Sen, 68959/01 § 32, 21 aprilie 2009). 36. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că Ö nu a demonstrat că Õ aplicarea interdicției generale a articolului 125/D-o din Legea nr. 657 constituia o măsură proporțională în conformitate cu art. 11 alineatul (2) din convenție, ținând seama de funcțiile reclamanților în funcția publică și de circumstanțele specifice ale participării acestora la manifestarea pașnică din 15 februarie 2005. Prin urmare, Curtea concluzionează că sancțiunile disciplinare impuse reclamanților au adus atingere dreptului reclamanților la libertatea de a participa la o manifestare pașnică. 37. În plus, Curtea amintește că natura și povara sancțiunilor aplicate sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când mutatis mutandis, printre multe altele, Guja c. Moldova [GC], n 14277/04, § 95, 12 februarie 2008 și Heinisch c. Germania, n 28244/08, § 91, 21 iulie 2011).În speță, aceasta ia notă de gravitatea sancțiunii aplicate reclamanților, și anume înghețarea de grad înalt. Aceasta este cea mai gravă sancțiune care ar putea fi aplicată unui funcționar al statului înainte de revocare. O astfel de sancțiune este de natură să descurajeze membrii sindicatelor să participe la proteste pașnice (a se vedea mutatis mutandis Karaçay c. Turcia , n 6615/03, § 37, 27 martie 2007, Kaya și Seyhan c. Turcia , n 30946/04, § 30, 15 septembrie 2009 și Șișman și alții c. Turcia , n 1305/05, § 34, 27 septembrie 2011). 38. Curtea concluzionează că sancțiunile impuse întreprinderilor în cauză nu au fost necesare. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 40. Reclamanții denunță o încălcare a principiului egalității armelor din cauza lipsei de comunicare a avizelor judecătorului raportor și ale procurorului din apropierea Consiliului de Stat. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 41. Guvernul contestă această teză. 42. Curtea ia notă mai întâi de faptul că, în speță, avizele judecătorului raportor și ale procurorului din apropierea Consiliului de Stat nu conțin nicio nouă argumentație; ea amintește apoi că a examinat și a declarat inadmisibil un spătar similar în cauza K mai și în alte cauze ale Turciei ((dec.), nr. 33162/10, § 32, 3 În lipsa unui argument sau a unui fapt care ar putea duce la o concluzie diferită în acest caz, Curtea declară inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (b) din Convenție. IV. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 43. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pacat 44. Recurenta Aygül Küçükbalaban solicită 10 750 EUR pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit ca urmare a mutației sale într-un alt oraș; reclamanții solicită, de asemenea, 50 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 45. Guvernul contestă aceste pretenții. 46. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat de reclamanta Aygül Küçükbalaban și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecăruia dintre reclamanții 1 500 EUR pentru prejudiciile morale. EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și a celor angajate în fața Curții. Ele nu furnizează niciun document în acest sens. 48. Guvernul contestă aceste pretenții. 49. În lipsa unor documente justificative, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 50. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, această sumă fiind convertită în cărți turcești, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării acestui termen și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 martie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Abel Campos András Sajó Modululr Adjunct Președinte