CASE OF ZAIEȚ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection joined to merits and dismissed (Article 35-3 - Ratione materiae);Remainder inadmissible;Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for family life);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions);Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF ZAIEȚ v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în Săvârșin. Ea a fost adoptată la 25 februarie 1972, la vârsta de 17 ani. Mama adoptivă a solicitat a avut, de asemenea, o altă fiică adoptivă, H.M. Mama reclamantului a murit în 1986. În 2003, cele două surori au fost acordate în comun titlu de zece hectare de pădure, pe baza dreptului lor prin adoptarea de a moșteni terenuri care au fost expropriate de la bunica lor. În urma, reclamantul a luat o acțiune de divizare a terenului între surori. 10. În timp ce procedurile erau în curs de desfășurare, H.M. a încheiat o acțiune de anulare a adopției reclamantului. Ea a susținut că obiectivul principal urmărit de mama sa adoptivă atunci când a căutat să adopte reclamantul a fost de a asigura sprijinul emoțional și financiar pentru ea în vârstă și de a ajuta la activitățile cotidiane. H.M. averizat că singurul obiectiv urmărit de reclamant în acordarea adopției a fost de a obține drepturile de moștenire. 11. Reclamantul a susținut că principalul motiv pentru care sora sa a depus acțiunile pentru anularea adopției ei a fost să o împiedice să moștenească jumătate din zece hectare de teren și să păstreze toate proprietățile moștenite de la mama lor adoptivă pentru ea. În acest sens, ea a susținut că licența ordinului de adopție nu a fost pusă în întrebări înainte, deși a fost eliberată treizeci și doi de ani anterior. Ea a concluzionat că neînțelegerile care au apărut între ea și sora ei după moartea mamei adoptive nu ar putea justifica anularea adopției încheiate în conformitate cu legea. 12. În ultimele sale argumente orale dinaintea instanței de primă instanță, avocatul reclamantului a susținut obiecția de lipsa de locus standi a reclamantului. El a susținut că H.M. nu s-a dovedit un interes legitim și actual în căutarea anulării adoptării surorii sale. 13. La 7 decembrie 2004, Tribunalul județului Suceava a respins obiecția reclamantului și a declarat anularea adoptării reclamantului, constatand că nu avea un scop prevăzut de Codul de familie. Acesta a susținut că singurul scop al adoptării reclamantului a fost îndeplinirea intereselor patrimoniale ale mamei adoptive și al copilului adoptiv și că nu a fost destinat să asigure o viață mai bună pentru solicitant. 14. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, menținând că a locuit cu mama ei adoptivă de la vârsta de nouă ani, deși ordinul de adopție a fost emis doar în 1972 la 17 ani. Ea a susținut că relația familială stabilită între ea și mama ei adoptivă de când avea nouă ani a fost dovedit prin declarații de martor care erau în dosar, și că a fost, de asemenea, atestat în raportul redactat de autoritățile atunci când au efectuat o investigație socială în legătură cu adoptarea ei. 15. Hotărârea instanței de primă instanță a fost susținută printr-o decizie a Curții de Apel de la Suceava din 15 aprilie 2005. Un aviz dezacord asupra acestei decizii a declarat că adoptarea nu a fost necorespunzătoare, deoarece scopul principal al acesteia a fost bunăstarea reclamantului, care s-a născut într-o familie cu opt copii și o situație financiară dificilă.