GOTIA c. ROUMANIE

GOTIA c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 24315/06 prezentate de Maria GOȚIA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 5 octombrie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, judecători, și Santiago Quesada; Grefier, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 iunie 2006, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, M Maria Goția, este un resortisant român, născut în 1933 și rezident în Alba-Iulia. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează: La 27 iulie 1983, Comitetul executiv al Consiliului local Alba Iulia a primit cererea recurentei și a soțului acesteia și a autorizat adoptarea plenară a copilului N., născută în 1976. N. și-a schimbat prenumele după adoptare, devenind domnul A. Tatăl adoptiv, soțul recurentei, a decedat în 1992. Prima cerere de revocare a adoptării La o dată nespecificată din 2004, recurenta a solicitat revocarea adopției (desfacerea adopției) pe motiv că fiica sa adoptivă în vârstă de 28 de ani a avut un comportament rău față de ea; recurenta a acuzat-o pe fiica sa adoptivă că a a așteptat la viață, că nu a ajutat-o atunci când a fost bolnavă și că nu i-a comunicat locul de reședință. Prin decizia din 29 septembrie 2004, tribunalul departamental din Alba a demisionat recurenta pentru lipsa calității de a acționa în justiție, din cauza dispozițiilor legislative în vigoare, care nu permiteau părinților adoptivi să solicite revocarea unei adopții. La 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel din Alba Iulia a confirmat hotărârea pronunțată de tribunalul departamental, constatând că, în conformitate cu legea în vigoare, numai adoptul cu vârsta de cel puțin 10 ani sau Comisia pentru protecția copiilor puteau solicita revocarea adoptării. A doua cerere de revocare a adoptării O nouă cerere de revocare a adoptării a fost formulată de recurentă în 2006. În cursul acestei noi proceduri, aceasta a ridicat o excepție de neconstituționalitate a legii care reglementează adoptarea. La 10 ianuarie 2007, tribunalul departamental din Alba sesizează Curtea Constituțională cu privire la o chestiune referitoare la constituția articolului 55 din Legea nr. 273/2004 care reglementează adoptarea. 10. Prin hotărârea din 26 iunie 2007, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă excepția invocată de recurentă pe motiv că, printr-o hotărâre din 21 octombrie 2004, problema constituției dispoziției legale care rezerva persoanei adoptate și organismului public însărcinat cu protecția copiilor orice acțiune de revocare a adoptării fusese deja pronunțată, întrucât legea fusese declarată conformă cu Constituția. 11. Prin decizia din 19 septembrie 2007, tribunalul departamental a declarat inadmisibilă cererea recurentei de revocare a adoptării. 12. recurenta nu a precizat Curții dacă a formulat un recurs împotriva acestei decizii. Alte elemente de fapt 13. La 15 noiembrie 2004, Parchetul de Primă Instanță din Alba Iulia a informat recurenta că a fost dispus un refuz în urma plângerii pe care a formulat-o împotriva fiicei sale adoptive pentru tentativă de omor și consum de droguri. 14. La 14 februarie 2005, acest refuz a fost infirmat de procurorul-șef al Parchetului Alba Iulia, care a transmis cazul în fața tribunalului departamental din Alba, competent să investigheze plângerea reclamantei. 15. reclamanta nu a informat Curtea cu privire la continuarea acestei proceduri penale. Dreptul și practica interne și internaționale relevante Drept și practică internă 16. În Hotărârea Pini și alții c. România, nr. 78028/01 și 78030/01, §§ 103-105, CEDO 2004 V (extrase) 17. Dispozițiile Regulamentului de urgență al guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997 privind adoptarea (publicată Monitorului Oficial din 12 iunie 1997) 1997), aprobată prin Legea nr. 87 din 25 aprilie 1998 sunt formulate după cum urmează art. 22 Adoptarea poate fi anulată sau revocată, în conformitate cu legea. Adoptarea poate fi revocată la cererea copilului de peste 10 ani sau a Comisiei pentru protecția copilului de la domiciliul său, în cazul în care acest lucru este în interesul superior al copilului. Instanța [care revocă adoptarea] se pronunță asupra numelui pe care îl va avea copilul după revocarea adopției. 434 din 21 octombrie 2004, Curtea Constituțională a declarat conform Constituției, în special cu dreptul de acces la instanță, dreptul la nediscriminare și dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 22 din Legea privind adoptarea. (...) [E]n drept românesc (...) adopția este concepută în interesul exclusiv al copilului (...) copilul intră în familia adoptatorului ca și cum el ar fi în mod natural copilul său. (...) Legea refuză să adopte dreptul de a solicita revocarea adoptării deoarece, în conformitate cu principiul menționat anterior, adoptarea nu se încheie în interesul său, ci numai în interesul copilului adoptat și nu este, prin însăși natura sa, un contract care poate fi denunțat de una dintre părți prin rezoluție sau reziliere, în cazul nerespectării obligațiilor de către cealaltă parte. Nu există nicio încălcare a articolului 16 din Constituție, deoarece între adoptor și copilul adoptat nu poate exista un tratament juridic egal; ei nu se află în aceeași situație juridică cu privire la posibilitatea de a revoca adoptarea. Nici art. 21 din Legea fundamentală nu este încălcat deoarece persoana care a adoptat nu poate cere încetarea legăturii de rudenie cu copilul adoptat, așa cum părintele natural nu are dreptul să ceară încetarea legăturii de rudenie cu copilul său.... [...][L] imposibilitatea de a solicita revocarea adoptării în cazul unui comportament necorespunzător al copilului adoptat față de părintele adoptiv este similară cu situația familiei naturale, în care acest caz poate apărea, de asemenea, fără a exista o posibilitate juridică de încetare a acestei relații de rudenie. Pentru aceste situații, există remedii juridice, altele decât destructurarea relației de filiație, atât în cazul filiației stabilite ca urmare a adoptării, cât și a filiației naturale. 19. Regulamentul de urgență nr. 25/1997 a fost abrogat și înlocuit prin lege. 273/2004, care prevede că adoptarea poate fi revocată numai dacă, după decesul adoptorului, a fost autorizată o nouă adoptare de către o altă persoană. Dreptul internațional 20. Extragerile relevante din dispozițiile Convenției Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 privind drepturile copilului pot fi găsite în Hotărârea Pini și altele menționate anterior, §§ 100-103. 21. Convenția europeană privind copiii, semnată la Strasbourg la 24 aprilie 1967 și ratificată de România la 18 mai 1993 este astfel formulată în părțile relevante ale acesteia art. 10 Adoptarea conferă adoptorului drepturile și obligațiile de orice natură care sunt ale unui tată sau ale unei mame față de copilul său legitim. Adoptarea conferă adopției drepturile și obligațiile de orice natură care sunt ale unui copil legitim față de tatăl sau mama sa. De îndată ce se nasc drepturile și obligațiile menționate în alin. (1) din prezentul articol, drepturile și obligațiile de aceeași natură existente între adopție și tatăl său sau mama sa sau orice altă persoană sau organism încetează să existe. Cu toate acestea, legislația poate prevedea ca soțul adoptivului să-și păstreze drepturile și obligațiile față de adopție dacă acesta este copilul său legitim, nelegitim sau adoptiv. În plus, legislația poate menține obligația de întreținere a copilului, obligația de a-l întreține, de a-l stabili și de a-l pune la dispoziție în cazul în care adoptorul nu îndeplinește una dintre aceste obligații. În general, adopția va fi în măsură să achiziționeze numele adoptantului sau să-l adauge acestuia la propriul său nume. În cazul în care un părinte legitim are dreptul de a beneficia de bunurile copilului său, dreptul de a-l adopta asupra bunurilor adopției poate fi limitat prin legislație, fără a aduce atingere alin. (1) din prezentul articol. În ceea ce privește succesiunea, în măsura în care legislația conferă copilului legitim un drept în succesiunea tatălui sau a mamei sale, copilul adoptat este tratat în această privință în același mod ca și în cazul în care acesta ar fi copilul legitim al adoptorului. (1) Atâta timp cât adopția nu este majoră, adoptarea nu poate fi revocată decât printr-o decizie a unei autorități judiciare sau administrative din motive grave și numai dacă revocarea din aceste motive este acceptată de legislație. (2) Alineatul precedent nu se referă la cazurile în care a) adoptarea este nulă, b) adoptarea se încheie ca urmare a legalizării adopției de către adoptant. Părțile relevante ale raportului explicativ al Convenției Europene privind Adopția Copiilor, ratificată de România la 18 mai 1993, se citesc astfel art. 13 50. Primul paragraf subliniază faptul că revocarea este un eveniment grav și că, prin urmare, trebuie să fie înconjurată de garanții foarte precise în lege și în aplicarea legii și, în plus, este de la sine înțeles faptul că textul nu obligă nicio parte contractantă să prevadă revocarea în legislația sa internă. 51. Alineatul (2) exclude din aplicarea acestui articol anumite proceduri care seamănă cu revocarea, dar nu se confundă cu aceasta. 23. Convenția europeană privind adoptarea copiilor (revizuită), deschisă semnării la Strasbourg, la 27 noiembrie 2008 și care nu a intrat încă în vigoare, ale cărei extrase relevante sunt menționate în hotărâre Emonet și alte c. Elveția, n 39051/03, § 25, CEDO 2007 XIV, prevede că art. 14 Revocarea și anularea unei adopții (1) Adoptarea nu poate fi revocată sau anulată decât prin decizia autorității competente. Interesul superior al copilului trebuie întotdeauna să primeze asupra altor considerații. (2) Înainte ca copilul să fi obținut majoritatea, revocarea adoptării nu poate interveni decât din motive grave prevăzute de legislație. (3) Cererea de anulare trebuie depusă într-un termen stabilit de legislație. Părțile relevante ale raportului explicativ al Convenției Europene privind Adopția Copiilor (revizuită), deschisă spre semnare la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, menționat anterior, se citesc astfel art. 14 □ Revocarea și anularea adoptării 72. Alineatul (1) prevede că revocarea și anularea adoptării pot fi pronunțate numai prin decizia unei autorități competente, interesul superior al copilului fiind considerat primordial. 73. Alineatul (2) se referă la revocarea în timpul minorității copilului. Este de la sine înțeles că textul nu obligă un stat parte să prevadă revocarea în dreptul intern. O astfel de revocare este un eveniment grav și, prin urmare, trebuie să fie înconjurată, în legislație și în aplicarea sa, de garanții foarte precise. 74. Alineatul (3) se referă la anularea adoptării asupra căreia Convenția din 1967 era destul de vagă [a se vedea alineatul (2) litera (a) din art. 13). S-a considerat necesar să se abordeze problema anulării în detaliu în Convenția revizuită. Pentru a evita ca o anulare să aibă loc în condiții foarte largi, Convenția stabilește o condiție strictă în ceea ce privește cererea de anulare, care trebuie depusă în termenele prevăzute de legislație; prin urmare, statele părți trebuie să stabilească aceste termene și să își păstreze libertatea de a adăuga condiții suplimentare. Invocând în esență art. 8 din convenție, recurenta denunță o lacună în legislația română care nu îi permite să solicite, în scopul protecției sale personale față de un comportament nerecunoscător, revocarea adoptării M.-A., pe care a adoptat-o în 1983. ÎN DREPT 26. Recurenta invocă, în esență, art. 8 din convenție, care se citește după cum urmează: Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și prevenirea infracțiunilor, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora 27. Curtea a hotărât că Convenția nu garantează, ca atare, un drept de a adopta și că dreptul la respectarea unei vieți de familie presupune existența unei familii și nu protejează simpla dorință de a întemeia o familie (Fretté c. Franța, nr 36515/97, § 32 CEDH 2002 I și E.B. France [GC], n 43546/02, § 41, CEDH 2008 ...). 28. În schimb, potrivit principiilor care decurg din jurisprudența Curții, în cazul în care există o legătură de familie cu un copil, statul trebuie să acționeze astfel încât această legătură să se dezvolte și să acorde protecție juridică (a se vedea Emonet, citată anterior, punctul 64 și Wagner și J.M.W.L. c. Luxemburg, nr 76240/01, § 119, 28 iunie 2007). 29. Curtea a considerat, de asemenea, că importanța de a privilegia interesele copilului în raport cu cele ale părinților este sporită în cazul unei relații bazate pe adopție, deoarece, astfel cum a afirmat deja în jurisprudența sa, adoptarea constă în a da o familie unui copil și nu unui copil unei familii (Fretté § 42 și Pini și altele, punctul 156). 30. Astfel, a fost obligată să se pronunțe într-un caz în care anularea unei adopții fusese pronunțată la cererea mamei adoptive care era în curs de divorț a tatălui adoptiv. Curtea a concluzionat cu privire la încălcarea articolului 8 din Convenție cu privire la solicitant, tatăl adoptiv, pe motiv că această anulare nu a fost motivată de incapacitatea părinților adoptivi de a avea grijă în mod corespunzător de copil, din cauza deficiențelor fizice sau mentale ale acestora și nici de comportamentul abuziv al acestor părinți față de copil ( Kurochkin c. Ucraina, 42276/08, § 54, 20 mai 2010).În plus, Curtea a statuat în această cauză că motivarea instanțelor naționale, care consideraseră că anularea unei adopții poate fi considerată o sancțiune pentru comportamentul nerecunoscător al persoanei adoptate, nu poate fi acceptată ca fiind pertinentă și suficientă pentru a justifica ruperea unei legături familiale stabilite (Kurochkin), Convenția nu garantează unei persoane care a adoptat un copil dreptul de a pune capăt acestei adopții sau dreptul de a întrerupe o legătură juridică de filiație creată astfel. 31. Presupunând chiar că art. 8 este aplicabil în cazul de față, Curtea amintește că această dispoziție a convenției tinde în principal să protejeze individul împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice; în plus, aceasta generează obligații pozitive inerente respectării unei Într-un caz ca oricare altul, trebuie să avem în vedere echilibrul corect între interesele concurente ale individului și ale societății în ansamblu. În mod similar, în ambele ipoteze, statul se bucură de o anumită marjă de apreciere (Pini și altele) , citată anterior, punctul 149. În alte cauze referitoare la adopții, Curtea nu a putut constata existența unui consens al statelor contractante cu privire la modul de reglementare a chestiunilor de adoptare (c. Germania (dec.), n 4261/02, 22 mai 2007), astfel încât marja de apreciere de care beneficiază statul în acest domeniu este și mai largă. 32. În ceea ce privește în special obligațiile pe care le impune art. 8 din convenție statelor contractante în materie de adoptare, acestea trebuie să se interpreteze în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 privind drepturile copilului și a Convenției europene din 24 aprilie 1967 privind adoptarea copiilor (Pini și alții, citată anterior, punctul 139). În cazul de față, instanțele naționale au declarat inadmisibilă pentru lipsa de calitate pentru a acționa, cererea formulată de recurentă pentru revocarea adoptării, deoarece dreptul românesc nu prevede posibilitatea ca părintele adoptiv să solicite revocarea unei adopții, această posibilitate fiind rezervată persoanei adoptate. În plus, într-o hotărâre motivată temeinic, Curtea Constituțională a considerat legea relevantă în conformitate cu Constituția, în special dreptul de acces la instanță, dreptul la nediscriminare și dreptul la respectarea vieții private și de familie. 34. În plus, Convenția europeană privind adoptarea copiilor ratificată de România la 18 mai 1993 prevede în art. 13 că adoptarea nu poate fi revocată decât printr-o decizie a unei autorități judiciare sau administrative din motive grave și numai dacă revocarea din astfel de motive este admisă de legislație; în acest caz, dreptul român nu prevede o astfel de posibilitate de revocare la cererea părinților. Cu toate acestea, astfel cum se precizează și în raportul său explicativ (a se vedea punctul 22 de mai sus), din Convenția europeană privind adoptarea nu se poate deduce că statul parte la această convenție are obligația de a adopta o legislație care prevede revocarea adoptării, la cererea părintelui adoptiv. 35. În aceste condiții, refuzul de a-i refuza recurentei dreptul de a obține revocarea adoptării fiicei sale, care este mai mult de douăzeci și unu de ani de la data la care a fost pronunțată această adoptare, nu pare să contravină dispozițiilor articolului 8 din convenție. Curtea consideră că, în speță, autoritățile naționale nu au depășit marja de apreciere pe care le-o conferă art. 8 din convenție. 36. Prin urmare, cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

24315/06

présentée par Maria GOȚIA

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 5 octobre 2010 en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Elisabet Fura,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

juges,

et de Santiago Quesada,

greffier,

Vu la requête susmentionnée introduite le 5 juin 2006,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

La requérante, M

me

Maria Goția, est une ressortissante roumaine, née en 1933 et résidant à Alba-Iulia.

A.

Les circonstances de l'espèce

2.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

3.

Le 27 juillet 1983, le comité exécutif du conseil local d'Alba Iulia accueillit la demande de la requérante et son époux et autorisa l'adoption plénière de l'enfant N., née en 1976. N. changea de prénom après l'adoption, devenant M.-A.

4.

Le père adoptif, époux de la requérante, décéda en 1992.

1.

Première demande de révocation de l'adoption

5.

A une date non précisée de 2004, la requérante demanda la révocation de l'adoption (

desfacerea adopției

) au motif que sa fille adoptive âgée à l'époque de 28 ans, avait un mauvais comportement envers elle. La requérante reprochait à sa fille adoptive d'avoir attenté à sa vie, de ne pas l'avoir aidée lorsqu'elle avait été malade et de ne pas lui avoir communiqué son lieu de résidence.

6.

Par décision du 29 septembre 2004, le tribunal départemental d'Alba débouta la requérante pour défaut de qualité d'agir en justice, en raison des dispositions législatives en vigueur, qui ne permettaient pas aux parents adoptifs de demander la révocation d'une adoption.

7.

Le 18 janvier 2005, la cour d'appel d'Alba Iulia confirma la décision rendue par le tribunal départemental, constatant que, selon la loi en vigueur, seul l'adopté âgé d'au moins dix ans, ou la commission pour la protection des enfants pouvaient demander la révocation de l'adoption.

2.

Deuxième demande de révocation de l'adoption

8.

Une nouvelle demande de révocation de l'adoption fut formée par la requérante en 2006. Au cours de cette nouvelle procédure, elle souleva une exception d'inconstitutionnalité de la loi régissant l'adoption.

9.

Le 10 janvier 2007, le tribunal départemental d'Alba saisit la Cour Constitutionnelle d'une question relative à la constitutionalité de l'article 55 de la loi n

o

273/2004 régissant l'adoption.

10.

Par un arrêt du 26 juin 2007, la Cour Constitutionnelle déclara irrecevable l'exception soulevée par la requérante au motif que par un arrêt du 21 octobre 2004, la question de la constitutionalité de la disposition légale qui réservait à la personne adoptée et à l'organisme public chargé de la protection des enfants toute action de révocation de l'adoption avait été déjà tranchée, la loi ayant été déclarée conforme à la Constitution.

11.

Par une décision du 19 septembre 2007, le tribunal départemental déclara irrecevable la demande de la requérante de révocation de l'adoption.

12.

La requérante n'a pas précisé à la Cour si elle avait formé un pourvoi en recours contre cette décision.

3.

Autres éléments de fait

13.

Le 15 novembre 2004, le parquet près le tribunal de première instance d'Alba Iulia informa la requérante qu'un non-lieu avait été ordonné à la suite de la plainte qu'elle avait formée contre sa fille adoptive pour tentative d'homicide et consommation de drogues.

14.

Le 14 février 2005, ce non-lieu fut infirmé par le procureur en chef du parquet d'Alba Iulia qui transmit l'affaire au parquet près le tribunal départemental d'Alba, compétent pour instruire la plainte de la requérante.

15.

La requérante n'informa pas la Cour de la suite de cette procédure pénale.

B.

Le droit et la pratique internes et internationaux pertinents

1.

Droit et pratique internes

16.

Les extraits pertinents des dispositions légales autorisant uniquement l'adoption plénière et de la pratique internes pertinents peuvent être retrouvées dans l'arrêt

Pini et autres c. Roumanie

, n

os

78028/01 et 78030/01, §§ 103-105, CEDH 2004

‑

V (extraits).

17.

Les dispositions du règlement d'urgence du Gouvernement n

o

25 du 9 juin 1997 relative à l'adoption (publiée au Moniteur officiel du 12

juin

1997), approuvée par la loi n

o

87 du 25 avril 1998 sont libellées comme suit

:

Article 22

«

1.

L'adoption peut être annulée ou révoquée, selon la loi.

2.

L'adoption peut être révoquée sur demande de l'enfant de plus de 10 ans ou de la Commission pour la protection de l'enfant de son domicile, si cela est dans l'intérêt supérieur de l'enfant.

3.

Le tribunal [qui révoque l'adoption] se prononce sur le nom qu'aura l'enfant après la révocation de l'adoption.

(...) »

18.

Par un arrêt n

o

434 du 21 octobre 2004, la Cour Constitutionnelle déclara conforme à la Constitution, notamment avec le droit d'accès au tribunal, le droit à la non-discrimination et le droit au respect de la vie privée et familiale, l'article 22 de la loi sur l'adoption. Les extraits pertinents des considérants de cet arrêt sont libellés comme suit

:

«

(...) [E]n droit roumain (...) l'adoption est conçue dans l'intérêt exclusif de l'enfant (...) l'enfant entre dans la famille de l'adoptant comme s'il était naturellement son enfant.

(...)

La loi refuse à l'adoptant le droit de demander la révocation de l'adoption parce que, suivant le principe précité, l'adoption n'est pas conclue dans son intérêt, mais seulement dans l'intérêt de l'enfant adopté et elle n'est pas, de par sa nature même, un contrat qui puisse être dénoncé par une des parties, par la résolution ou résiliation, en cas de non respect des obligations par l'autre partie. (...)

Il n'y a pas violation de l'article 16 de la Constitution car entre l'adoptant et l'enfant adopté il ne peut pas y avoir d'égalité de traitement juridique. Ils ne sont pas dans la même situation juridique quant à la possibilité de révoquer l'adoption.

L'article 21 de la Loi fondamentale n'est pas enfreint non plus parce que la personne qui a adopté ne peut pas demander la cessation du lien de parenté avec l'enfant adopté, tout comme le parent naturel n'a pas le droit de demander la cessation du lien de parenté avec son enfant. (...)

(...)[L]'impossibilité de demander la révocation de l'adoption en cas de mauvais comportement de l'enfant adopté envers le parent adoptif est similaire à la situation de la famille naturelle, dans laquelle ce cas peut aussi apparaître, sans pour autant qu'il existe une possibilité juridique de cessation de cette relation de parenté. Pour ces situations, des remèdes juridiques existent, autres que la déstructuration de la relation de filiation, tant dans le cas de la filiation établie à la suite de l'adoption, que de la filiation naturelle.

»

19.

Le règlement d'urgence n

o

25/1997 a été abrogé et remplacé par loi

n

o

273/2004, qui prévoit que l'adoption peut être révoquée uniquement si, après le décès de l'adoptant, une nouvelle adoption par une autre personne a été autorisée.

2.

Droit international

20.

Les extraits pertinents des dispositions de la Convention des Nations unies du 20 novembre 1989 sur les droits de l'enfant peuvent être retrouvés dans l'arrêt

Pini et autres

précité, §§ 100-103.

21.

La Convention européenne en matière d'adoption des enfants, signée à Strasbourg, le 24 avril 1967, et ratifiée par la Roumanie le 18

mai

1993 est ainsi libellée dans ses parties pertinentes

:

Article 10

1.

L'adoption confère à l'adoptant à l'égard de l'enfant adopté les droits et obligations de toute nature qui sont ceux d'un père ou d'une mère à l'égard de son enfant légitime.

L'adoption confère à l'adopté à l'égard de l'adoptant les droits et obligations de toute nature qui sont ceux d'un enfant légitime à l'égard de son père ou de sa mère.

2.

Dès que naissent les droits et obligations visés au paragraphe 1 du présent article, les droits et obligations de même nature existant entre l'adopté et son père ou sa mère ou toute autre personne ou organisme cessent d'exister. Néanmoins, la législation peut prévoir que le conjoint de l'adoptant conserve ses droits et obligations envers l'adopté si celui-ci est son enfant légitime, illégitime ou adoptif.

En outre, la législation peut maintenir pour les parents l'obligation alimentaire envers l'enfant, l'obligation de l'entretenir, de l'établir et de le doter pour le cas où l'adoptant ne remplit pas une de ces obligations.

3.

En règle générale, l'adopté sera mis en mesure d'acquérir le patronyme de l'adoptant ou de l'ajouter à son propre patronyme.

4.

Si un parent légitime a le droit de jouissance sur les biens de son enfant, le droit de jouissance de l'adoptant sur les biens de l'adopté peut, nonobstant le paragraphe 1 du présent article, être limité par la législation.

5.

En matière successorale, dans la mesure où la législation donne à l'enfant légitime un droit dans la succession de son père ou de sa mère, l'enfant adopté est traité à cet égard de la même manière que s'il était l'enfant légitime de l'adoptant.

»

Article 13

(1) Tant que l'adopté n'est pas majeur, l'adoption ne peut être révoquée que par décision d'une autorité judiciaire ou administrative pour motifs graves et uniquement si la révocation pour de tels motifs est admise par la législation.

(2) Le paragraphe précédent ne concerne pas les cas où

:

a) l'adoption est nulle,

b) l'adoption prend fin par suite de la légitimation de l'adopté par l'adoptant.

22.

Les parties pertinentes du rapport

explicatif de la Convention européenne en matière d'adoption des enfants, ratifiée par la Roumanie le 18

mai

1993 se lisent ainsi

:

Article 13

«

»

23.

La Convention européenne en matière d'adoption des enfants (révisée), ouverte à la signature à Strasbourg, le 27 novembre 2008 et qui n'est pas encore entrée en vigueur, dont les extraits pertinents sont cités dans l'arrêt

Emonet et autres c. Suisse

, n

o

39051/03, § 25, CEDH 2007

‑

XIV, prévoit que

:

Article 14 – Révocation et annulation d'une adoption

(1) L'adoption ne peut être révoquée ou annulée que par décision de l'autorité compétente. L'intérêt supérieur de l'enfant doit

toujours

primer sur toute autre considération.

(2) Avant que l'enfant ait atteint la majorité, la révocation de l'adoption ne peut intervenir que pour des motifs graves prévus par la législation.

(3) La demande en annulation doit être déposée dans un délai fixé par la législation.

24.

Les parties pertinentes du rapport explicatif de la Convention européenne en matière d'adoption des enfants (révisée), ouverte à la signature à Strasbourg, le 27 novembre 2008, précité, se lisent ainsi

:

Article 14 – Révocation et annulation d'une adoption

«

»

GRIEFS

25.

Invoquant en substance l'article 8 de la Convention, la requérante dénonce une lacune dans la législation roumaine qui ne lui permet pas de demander, aux fins de sa protection personnelle vis-à-vis d'un comportement ingrat, la révocation de l'adoption de M.-A., qu'elle avait adoptée en 1983.

EN DROIT

26.

La requérante invoque, en substance, l'article 8 de la Convention, qui se lit comme suit

:

«

1.

Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance.

2.

Il ne peut y avoir ingérence d'une autorité publique dans l'exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu'elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien

‑

être économique du pays, à la défense de l'ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui.

»

27.

La Cour a jugé que la Convention ne garantit pas, en tant que tel, un droit d'adopter et que le droit au respect d'une vie familiale présuppose l'existence d'une famille et ne protège pas le simple désir de fonder une famille (

Fretté c. France

, n

o

36515/97, § 32, CEDH

2002

‑

I et

E.B. c.

France

[GC], n

o

43546/02, § 41, CEDH 2008

‑

...).

28.

En revanche, d'après les principes qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour, là où l'existence d'un lien familial avec un enfant se trouve établie, l'État doit agir de manière à permettre à ce lien de se développer et accorder une protection juridique (voir,

Emonet,

précité, § 64 et

Wagner

et J.M.W.L. c.

Luxembourg

, n

o

76240/01, §

119, 28

juin 2007).

29.

La Cour a également estimé que l'importance de privilégier les intérêts de l'enfant par rapport à ceux des parents est accrue dans le cas d'une relation fondée sur l'adoption, car, ainsi qu'elle l'a déjà affirmé dans sa jurisprudence, l'adoption consiste à «

donner une famille à un enfant et non un enfant à une famille

» (

Fretté

précité § 42 et

Pini et autres

précité, §

156).

30.

Ainsi, elle a été amenée à statuer dans une affaire où l'annulation d'une adoption avait été prononcée à la demande de la mère adoptive qui était en cours de divorce du père adoptif. La Cour a conclu a la violation de l'article 8 de la Convention à l'égard du requérant, le père adoptif, au motif que cette annulation n'avait pas été motivée par l'incapacité des parents adoptifs à s'occuper convenablement de l'enfant, en raison de leurs déficiences physiques ou mentales ni par un comportement abusif desdits parents à l'égard de l'enfant (

Kurochkin c. Ukraine

, n

o

42276/08, § 54, 20

mai 2010). En outre, la Cour a jugé dans cette affaire que la motivation des juridictions nationales, qui avaient estimé que l'annulation d'une adoption pouvait être considérée comme une sanction pour le comportement ingrat de la personne adoptée, ne peut pas être acceptée comme étant pertinente et suffisante pour justifier la rupture d'un lien familial établi (

Kurochkin,

précité, § 56).

La Convention ne garantit pas à une personne qui a adopté un enfant le droit de mettre fin à cette adoption, ni le droit d'interrompre un lien juridique de filiation ainsi créé.

31.

A supposer même que l'article 8 soit applicable en l'espèce, la Cour rappelle que cette disposition de la Convention tend pour l'essentiel à prémunir l'individu contre des ingérences arbitraires des pouvoirs publics; il engendre de surcroît des obligations positives inhérentes à un «

respect

» effectif de la vie privée et familiale. Dans un cas comme dans l'autre, il faut avoir égard au juste équilibre à ménager entre les intérêts concurrents de l'individu et de la société dans son ensemble. De même, dans les deux hypothèses, l'État jouit d'une certaine marge d'appréciation (

Pini et autres

, précité, § 149). Dans d'autres affaires relatives aux adoptions la Cour n'a pu constater l'existence d'un consensus des États contractants quant à la manière de régir les questions d'adoption (

V.

S.

c. Allemagne

(déc.), n

o

4261/02, 22

mai 2007) de sorte que la marge d'appréciation dont jouit l'État dans ce domaine est encore plus large.

32.

S'agissant plus précisément des obligations que l'article 8 de la Convention fait peser sur les États contractants en matière d'adoption, celles-ci doivent s'interpréter à la lumière de la Convention des Nations unies du 20 novembre 1989 sur les droits de l'enfant et de la Convention européenne du 24 avril 1967 en matière d'adoption des enfants (

Pini et autres,

précité, § 139).

33.

En l'espèce, les juridictions nationales ont déclaré irrecevable pour défaut de qualité pour agir, la demande formée par la requérante de révocation de l'adoption. En effet, le droit roumain ne prévoit pas la possibilité pour le parent adoptif de demander la révocation d'une adoption, cette possibilité étant réservée à la personne adoptée. De plus, dans un arrêt amplement motivé, la Cour Constitutionnelle a estimé la loi pertinente conforme à la Constitution, notamment au droit d'accès au tribunal, au droit à la non-discrimination et au droit au respect de la vie privée et familiale.

34.

Par ailleurs, la Convention européenne en matière d'adoption des enfants ratifiée par la Roumanie le 18

mai

1993 prévoit dans son article 13 que l'adoption ne peut être révoquée que par décision d'une autorité judiciaire ou administrative pour motifs graves et uniquement si la révocation pour de tels motifs est admise par la législation. Or, en l'occurrence, le droit roumain ne prévoit pas une telle possibilité de révocation à la demande des parents. Pour autant, comme le précise également son rapport explicatif (voir le paragraphe 22, ci-dessus), on ne saurait déduire de la Convention européenne en matière d'adoption, que l'État partie à cette Convention, ait l'obligation d'adopter une législation qui prévoie la révocation d'une adoption, à la demande du parent adoptif.

35.

Dans ces conditions, le fait de refuser à la requérante le droit d'obtenir la révocation de l'adoption de sa fille, qui plus est vingt-et-un ans après que cette adoption ait été prononcée, n'apparaît pas comme étant contraire aux dispositions de l'article 8 de la Convention.

La Cour estime qu'en l'espèce les autorités nationales n'ont pas outrepassé la marge d'appréciation que leur confère l'article 8 de la Convention.

36.

Il s'ensuit que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

Déclare

la requête irrecevable.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Greffier

Président