CtEDO 26.03.2015 Auto

DUPRÉ c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
26.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DUPRÉ c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 26 martie 2015 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 77032/12 William DUPREPÉ împotriva Franței, introdusă la 23 noiembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl William Dupre, este un resortisant francez născut în 1967 și rezident în Bondy. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Tratatul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunităților Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2077, a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, fie după alegerile europene din iunie 2009. Aceste alegeri au ocupat, în fiecare stat membru, numărul de reprezentanți ai Parlamentului European, stabilit prin Tratatul de la Nisa, și nu cel stabilit prin Tratatul de la Lisabona, care atribuie în total 18 locuri suplimentare. Pentru a remedia această denaturare, un protocol adoptat la 23 iunie 2010 a modificat art. 2 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii anexat la Tratatul de la Lisabona. Acesta a stabilit, pentru statele membre al căror număr de reprezentanți în Parlamentul European ar fi fost mai mare dacă Tratatul de la Lisabona ar fi fost în vigoare la data alegerilor europene din iunie 2009, numărul de locuri suplimentare alocate până la sfârșitul legislaturii 2009-2014, cu numărul de reprezentanți ai Parlamentului European repartizați în Franța de la 72 la 64. Protocolul le-a dat statelor membre în cauză trei posibilități pentru a desemna persoanele care vor ocupa aceste locuri suplimentare: prin alegeri prin vot universal direct, în conformitate cu dispozițiile aplicabile pentru alegerile pentru Parlamentul European; prin referire la rezultatele ultimelor alegeri europene; prin desemnarea de către parlamentul lor național, în cadrul său, a numărului de deputați necesari, conform unei proceduri prin legea din 26 mai 2011 (Legea nr. 2011-575 privind alegerea reprezentanților din Parlamentul European), Franța a ales a treia opțiune. Celelalte state membre în cauză au optat pentru a doua posibilitate. La 15 decembrie 2011, reclamantul, actualul președinte al Partidului Umanist, a fost candidat la alegerile europene de trei ori: în 1999, 2004 și 2009. În ceea ce privește posibilitatea de a candida la această nouă alegere și de a participa la vot, la 15 decembrie 2011, a sesizat Consiliul de Stat cu privire la anularea acestei alegeri, în special în temeiul articolelor 3 din Protocolul nr. În conformitate cu art. 25 din Legea nr. 77-729, din 7 iulie 1977 privind alegerea reprezentanților din Parlamentul European, Consiliul de Stat este competent să cunoască prima și ultima instanță a procedurii electorale a alegerilor europene care se desfășoară în conformitate cu procedura prevăzută de această lege. În cazul de față, printr-o decizie din 22 mai 2012, acesta a respins recursul reclamantului pe motiv că nici legea din 26 mai 2011 și nici alte dispoziții legislative nu conferă instanței administrative competența de a cunoaște o cale de atac împotriva alegerii celor doi reprezentanți ai parlamentului european, aleși prin derogare de la dispozițiile legii din 7 iulie 1977. GRIFS Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1, recurentul denunță o încălcare a dreptului său la alegeri libere. El susține că a optat pentru numirea a doi membri suplimentari ai Parlamentului European de către Adunarea Națională, Franța a împiedicat alte persoane în afară de deputații națiunii să participe la alegeri. În opinia sa, dacă art. 3 din Protocolul nr. 1 nu se poate recurge la un vot indirect pentru a desemna o parte a corpului legislativ, aceasta nu permite restricționarea dreptului de a candida la o alegere în punctul în care nu este acordat decât unui cerc mic (577 de persoane), compus exclusiv din aleși. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul consideră că, limitând astfel dreptul de a candida la alegeri pentru membrii Adunării naționale, în cadrul căreia sunt reprezentate foarte puține partide politice, Franța nu a asigurat candidaților potențiali ai partidelor nereprezentate (inclusiv el însuși) dreptul de a beneficia de drepturile recunoscute de art. 3 din Protocolul nr. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul se poate considera victimă, în sensul art. 34 din Convenție, a încălcării art. 3 din Protocolul nr. 1 și art. 14 coroborat cu această dispoziție pe care o denunță? A avut loc o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1, luate separat sau combinate cu art. 14 din Convenție, din cauza faptului că reclamantul nu poate candida la alegerile pentru membrii Parlamentului European care s-au desfășurat conform modalităților prevăzute de Legea nr. 2011-575 din 26 mai 2011

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

3 cauze
Sursă