RUIZ-GIMÉNEZ AGUILAR v. SPAIN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
RUIZ-GIMÉNEZ AGUILAR v. SPAIN (CtEDO, 2015)
Decizia nr. 49022/09 Joaquín RUIZ-GIMÉNEZ AGUILAR împotriva Spaniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 31 martie 2015 în calitate de comitet compus din: Johannes Silvis, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 septembrie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Joaquín Ruiz-Giménez Aguilar este un național spaniol, născut în 1942 și locuiește în Madrid. Guvernul spaniol (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl F.A. Sanz Gandasegui, procuror de stat. Reclamantul este un avocat care a fost supus unei amenzi discriminale pentru depunere la judecător, în care a inclus declarații presupuse disprețuite împotriva judecătorului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pe care nu îl bucurase de o audiere de către un tribunal imparțial, întrucât judecătorul care se ocupă de procedură disciplinară este același judecător împotriva căruia a înscris declarațiile pentru care a fost considerat vinovat de greșeli grave. 10 § 1 din Convenție pe care instanțele interne și-au încălcat dreptul la libertatea de exprimare prin impunerea în mod incorect unei amenzi în temeiul declarațiilor făcute în apărarea intereselor clientului său și, prin urmare, în exercitarea responsabilităților și a sarcinilor sale în calitate de consilier juridic. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații împreună cu orice afirmații de satisfacție. La 5 martie 2013, reclamantul a prezentat observațiile sale în spaniolă. Prin scrisoarea din 21 martie 2013, reclamantul a fost invitat să prezinte, în conformitate cu art. 34 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul Curții, o traducere a observațiilor sale într-o limbă oficială a Curții înainte de 18 aprilie 2013. Prin două scrisori din 24 și 30 aprilie 2013, Curtea a reamintit reclamantului obligația sa în temeiul articolului 34 alineatul (3) litera (a) de a trimite o traducere a observațiilor sale într-o limbă oficială a Curții. Având în vedere lipsa răspunsului, prin scrisoarea din 4 iunie 2013, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost invitat, din nou, să prezinte o traducere a observațiilor sale privind admisibilitatea și meritul cererii înainte de 2 iulie 2013. Prin scrisoarea din 26 iunie 2013, reclamantul a declarat că nu poate furniza Curtei o traducere în limba engleză sau franceză a observațiilor sale. El nu a dat niciun motiv pentru această nerespectare a normelor Curții. Prin scrisoarea ulterioară din 16 iulie 2013, Curtea a reamintit reclamantului obligația sa în temeiul articolului 34 § 3 litera (a) și l-a invitat să facă, în mod alternativ, o cerere oficială și justificată de utilizare a limbii spaniole în cadrul procedurii dinainte de Curte până la 25 iulie 2013. Prin scrisoarea din 10 octombrie 2013, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost invitat, din nou, să prezinte traducerea observațiilor sale sau, în alternativa, să facă o cerere oficială și justificată de a-și prezenta observațiile în spaniol înainte de 9 noiembrie 2013. Atenția sa a fost atrasă la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de caz în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Prin scrisoarea din 5 noiembrie 2013, reclamantul a solicitat permisiunea de utilizare a spaniolă în cadrul procedurii dinainte de Curte, fără a da alte motive decât „nu a fost în măsură să furnizeze Curtei o traducere în limba franceză sau engleză a întregii proceduri”. Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2013, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost informat că președintele Secției a decis, în circumstanțele cazului, să nu-i acorde concediul solicitat. Prin urmare, el a fost invitat din nou să prezinte o traducere a observațiilor sale privind admisibilitatea și meritul înainte de 19 decembrie 2013. Prin aceeași scrisoare, reclamantul a fost, de asemenea, informat că nerespectarea acestei cerințe ar putea duce la concluzia că nu mai este interesat să urmărească cererea și, ulterior, Curtea ar putea decide să excludă cazul din lista sa de cazuri. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 aprilie 2015, Marialena Tsirli Johannes Silvis Președintele adjunct al grefierului