CtEDO 07.04.2015 AI

E.S. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
07.04.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
E.S. c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Cerere nr.

o

59345/11

E.S.

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), ședință la 7 aprilie 2015 într-un comitet compus din:

:

Ganna Yudkivska,

președintă,

Vincent A. De Gaetano,

André Potocki,

judecători,

și din Milan Blaško,

grefier adjunct de secțiune

,

Având în vedere petiția mai sus menționată introdusă la 22 septembrie 2011,

Având în vedere măsura provizoriu indicată guvernului pârât conform art. 39 din regulamentul Curții,

Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și pe cele prezentate în răspuns de reclamantă,

După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie

:

Reclamanta, Mlle

E.S, este cetățeană nigeriană născută în 1987 și domiciliată la Lille. Președintele secțiunii a aderit la cererea de nedivulgare a identității formulate de reclamantă (art. 47 § 4 din regulament). A fost reprezentată în fața Curții de

M

e

Guvernul a fost reprezentat de agentul său, Mme

A.

Circumstanțele cauzei

1.

Privind faptele care s-au desfășurat în Nigeria conform reclamantei

Reclamanta este originară din W., în sudul Nigeriei, în Statul Delta. Neșcolarizată, a urmat o formare într-un magazin al unei prietene, lângă domiciliul. A fost cerută în căsătorie de un bărbat mai vârstnic, din familia înstărită. A refuzat dar familia o obligă să consimtă la această uniune. Conform tradiției pentru viioarele mariite în această țară, exciza reclamantei, de către un preot, a fost programată pentru 10

martie 2007.

Alte fete trebuiau să fie excizate în aceeași zi. După ce a asistat la moartea uneia dintre ele din cauza intervenției, reclamanta a rugat părinții să o scape de excizor, temând că va suferi aceeași soartă. Părinții acceptă să o întoarcă acasă.

Tatăl reclamantei s-a dus la familia logodnicului pentru a explica că reclamanta nu va fi excizată. Reacția a fost violentă și familia a amenințat cu «

să dea ochi grei

» asupra familiei reclamantei.

Câteva zile mai târziu, în timp ce reclamanta era în afara satului, familia logodnicului s-a dus la domiciliul și a amenințat și lovit părinții. Au primit scrisori de amenințare, provenind din familia logodnicului cât și de la preotul responsabil cu exciza, care sunt adăugate dosarului. Casa le-a fost incendiată pe ordinul familiei logodnicului de către populație locală. Un raport întocmit la 28 martie 2007 de comisariatul poliției din W., în statul Delta, care face referire la o plângere care emană din tatăl reclamantei, descrie aceste evenimente. Raportul de poliție prevede o anchetă pe aceste fapte.

Reclamanta a decis să fugă. Nu putând se merge la poliție, care ar fi adus-o înapoi la părinți, a decis să meargă la un prieten, J., pentru a-i cere ajutor. Acesta a luat-o la P.H, la K., presupus să o ajute să plece din Nigeria. J. s-a întors la W. Reclamanta contactă mama, care o sfătuiește să plece și niciodată să se întoarcă. Un aviz de căutare emanând din poliția nigeriană, nedatat, nesemnat și fără pecete oficial, care include fotografia și numele reclamantei precum și mențiunea «

she is wanted by the police in connection with the killing of Mr P.E. by the gods of their village

», este adăugat dosarului.

Reclamanta s-a instalat la K. o săptămână. Acesta i-a promis să o duce în Europa cu pașaportul soției sale căreia îi asemăna. K. a violat reclamanta de mai multe ori, explicând că ea plătea serviciile pe care i le oferea.

În memoriul din 6 iunie 2012, reclamanta a informat Curtea de moartea logodnicului intervenit la data necunoscută și a produs un document nedatat și de sursă necunoscută pe care-l numește «

anunț de deces

» relatând moartea acestuia din cauza «

unei scurte boli cauzate de refuzul fiancee sale de a satisface ritualul tradițional al căsătoriei [care] i-a atras blestemul zeilor din [satulul] său.

»

2.

Privind faptele care s-au desfășurat în Franța

La 18 octombrie 2007, K. a călătorit cu reclamanta la Paris, dar a recuperat pașaportul pe care i-l furnizase. A depus o cerere de azil care a fost respingă printr-o decizie dată la 23 ianuarie 2008 de Biroul Francez de Protecție a Refugiaților și Apatrizi (OFPRA) conform care:

:

«

(...) declarațiile sale au apărut plauzibile privind proiectul de căsătorie, dar puțin personalizate pe riscul ei de excizare și puțin convingătoare pe opoziția la această practică. În plus, afirmațiile sale s-au dovedit puțin credibile privind incendierea casei și fuga spre P.H. În final, condițiile călătoriei spre Franța au fost evocate în termeni contradictorii și puțin coerente (...)

»

Fără resurse, s-a mutat la Lille și s-a prostituate pentru a-și subveni nevoile.

La 25 martie 2009, Curtea Națională a Dreptului de Azil (CNDA) a confirmat decizia anterior dată de OFPRA, din următoarele motive

:

«

(...) Considerând, totuși, că în absența reclamantei, piesele dosarului nu permit a ține pentru stabilite faptele pretinse și pentru fondate fricile enunțate

; că, deci, recursul nu poate fi primit

;

»

La 17 august 2009, prefectul a luat împotriva reclamantei o ordonanță purtând obligația de a lăsa teritoriul francez și fixând Nigeria ca țară de destinație, pe care a contestat-o.

Printr-o sentință dată la 7 ianuarie 2010, tribunalul administrativ a respins recursul, sentință confirmată de curtsea administrativă de apel la 12 mai 2010.

La 30 noiembrie 2010, reclamanta a fost arestată la Lille pentru fapte de racolaj. La 1

er

decembrie 2010, i-a fost notificată o nouă ordonanță prefectorală de reintroducere la frontieră fixând Nigeria ca țară de renvoi, pe care a contestat-o de asemenea.

Plasată în arest administrativ, reclamanta a fost eliberată de judecătorul libertăților și detenției. A contestat măsura de îndepărtare dar recursul a fost respins la 8 decembrie 2010 de tribunalul administrativ.

La 19 septembrie 2011, reclamanta a fost din nou plasată în arest administrativ pentru a pune în executare ordonanța de reintroducere la frontieră din 1

er

decembrie 2010. Reclamanta a contestat această măsură dar recursul a fost respins la 22 septembrie 2011 de tribunalul administrativ.

În aceeași zi, reclamanta sesizează Curtea și formulează o cerere de măsură provizoriu pe baza art. 39 din regulament. La 23

septembrie 2011, președintele camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis să indice guvernului francez, în aplicarea dispoziției precitate, să nu procede la renvoi reclamantei spre Nigeria pentru durata procedurii în fața Curții.

La 7 februarie 2012, reclamanta prezintă o cerere de reexaminare a cererii de azil la OFPRA. Declarațiile scrise din dosarul reexaminării au privit exclusiv apartenența la o rețea de prostitutie. La 23 mai 2012, OFPRA a respins cererea din următoarele motive

:

«

(...) riscul de excizare nu este menționat în declarațiile scrise din dosarul reexaminării, care privesc doar fricii legate de apartenența la o rețea de prostitutie. Interesata furnizează o atestare din asociația Le Mouvement du nid precum și un relat care relatează circumstanțele venirii sale în Franța și fricile de maltraitare din partea proxenetilor. Totuși, în cursul interviului, interesata ține discursuri diferite de declarațiile scrise privind circumstanțele venirii sale în Franța cât și privind situația actuală, și afirmă neavand niciun fric legat de această activitate.

»

La 4 februarie 2014, Guvernul informă Curtea că reclamanta sesizase din nou CNDA la 25 octombrie 2012 înainte de a se retrage din recurs la 9 octombrie 2013.

B.

Datele internaționale

Pentru datele internaționale relevante privind mutilările genitale feminine (MGF) în Nigeria, Curtea se referă la decizia pe admisibilitate

Izevbekhai și alții c. Irlanda

((dec.), nr.

o

43408/08, §§

34-52, 17

mai 2011).

Mai recent, Departamentul de Stat al Statelor Unite, în

2013

Country Reports on Human Rights Practices - Nigeria

, din 27 februarie 2014, raportează

:

"Harmful Traditional Practices:

The law criminalizes FGM/C except for medical reasons when the procedure is performed by a doctor. By law an offender is any woman who offers herself for FGM/C; any person who coerces, entices, or induces any woman to undergo FGM/C; or any person who, for other than medical reasons, performs an operation removing part of a woman's or a girl's sexual organs. The law provides for a fine of 50,000 naira ($314), one year's imprisonment, or both, for a first offense and doubles penalties for a second conviction.

The federal government publicly opposed FGM/C but took no legal action to curb the practice. While 12 states banned FGM/C, once a state legislature criminalized FGM/C, NGOs found they had to convince local government authorities that state laws applied in their districts. The Ministry of Health, women's groups, and many NGOs sponsored public awareness projects to educate communities about the health hazards of FGM/C. Underfunding and logistical obstacles limited their contact with health-care workers.

The 2008 NDHS reported 30 percent of women in the country had suffered FGM/C. While practiced in all parts of the country, FGM/C remained most prevalent in the southern region among the Yoruba and Igbo. Infibulation, the most severe form of FGM/C, was common in the South and infrequently occurred in northern states. The age at which women and girls were subjected to the practice varied from the first week of life until after a woman delivered her first child; însă, most victims suffered FGM/C before their first birthday.

FGM/C often resulted in obstetrical fistula (a tearing of the vaginal area as a result of prolonged, obstructed labor without timely medical intervention). Most fistulas resulted in the death of the baby and chronic incontinence in the woman. The social consequences of fistula included physical and emotional isolation, abandonment or divorce, ridicule and shame, infertility, lack of economic support, and the risk of violence and abuse. The absence of treatment greatly reduced prospects for work and family life, and affected women had to rely on charity."

Organizația Freedom House, în raportul

Freedom in the World 2015 - Nigeria

, din 28 ianuarie 2015, observă

:

"Women's educational opportunities continue to improve, and women hold several key government positions; in addition, they hold 24 of 360 seats in the House of Representatives and 8 of 109 Senate seats. Women have occupied important posts in the judiciary, including Aloma Mukhtar, who retired in November 2014 as the country's chief justice. Însă, throughout the country, women experience discrimination in employment and are often relegated to inferior positions. Gender discrimination is especially problematic in the states governed by Sharia statutes, and this has been exacerbated by the Boko Haram insurgency. In addition, women belonging to certain ethnic groups are often denied equal rights to inherit property due to customary laws and practices. Despite the existence of strict laws against rape, domestic violence, female genital mutilation, and child marriage, these offenses remain widespread, with low rates of reporting and prosecution."

Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta invoca că un îndepărtare spre Nigeria ar o expune la risc de a suferi o mutilare genitală feminină (MGF) constituind un tratament inuman și degradant în sensul acestei dispoziții. Teme de asemenea reprezentalii din familia logodnicului, precum și presiuni exercitate de autoritățile de poliție și religioase, pentru refuzul de a se supune exciziei și căsătoriei cu logodnic.

Invocând art. 13 combinat cu art. 3, se plânge de lipsă de motivare al deciziilor date de instanțele naționale.

A.

Cererea Guvernului vizând inadmisibilitatea pentru lipsă de participare efectivă la procedură și ștergerea cererei

Guvernul invoca că reclamanta a omis să informeze Curtea că sesizase CNDA la 25 octombrie 2012 cu o cerere de reexaminare a cererii de azil. Adaugă că s-a retras din recurs la 9 octombrie 2013 fără a informa Curtea.

Ținând seama de cele de mai sus, Guvernul susține că aceste omisiuni constituie o nerespectare obligației de participare efectivă la procedură și că circumstanțele cauzei permit a concluziona că reclamanta nu dorește mai să-și mențină petiția și invită Curtea s-o șteargă din rol.

Curtea consideră, totuși, că nu este în obligație să tranșeze aceste probleme în măsura în care petiția este inadmisibilă pentru lipsă de fundament evident.

B.

Asupra încălcării pretinse al art. 3 din Convenție

Reclamanta invoca că un îndepărtare spre Nigeria ar o expune la a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenție redactat astfel

:

«

Niciun nu poate fi supus torturii nici unor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

»

1.

Tezele partidelor

a)

Guvernul

Guvernul opune cu caracter preliminar inadmisibilitatea acestei plângeri din cauza neepuizării căilor de recurs interne, în măsura în care reclamanta nu sesizase Consilului de Stat ca urmare a respingerii cererii de azil de CNDA la 25 martie 2009 nici ca urmare a respingerii recursului de curtsea administrativă de apel la 12 mai 2010.

Pe fond, Guvernul acceptă că riscul de MGF iese evident din sfera de aplicare al art. 3 din Convenție. Totuși, invoca că rapoartele internaționale citate în cazurile

Collins și Akaziebie c. Suedia

((dec.), nr.

o

23944/05, 8 martie 2007), și

Izevbekhai și alții c. Irlanda

, mai sus citat, indică că anumite state nigeriană, ca cea din care provine reclamanta, au adoptat legi interzicând MGF și penalizând vinovații de această infracțiune. În plus, Guvernul observă că campanii împotriva acestei practici au fost duse la nivel de state și local prin ministerul Sănătății și prin mesaje difuzate în media. În final, multe organizații neguvernamentale (ONG) se luptă activ împotriva MGF. Guvernul acceptă totuș că aplicarea acestei interziceri de poliție și alte autoritai nu este clar stabilit în rapoartele internaționale.

Guvernul observă că faptele și fricile pretinse de reclamanta se deosebesc de situațiile descrise de sursele internaționale. Guvernul observă că reclamanta nu invoca a fi supusă presiunilor din propria familie dar la represalii din familia omului pe care trebuia să-l épousâ, susținut de populație locală și de autoritățile de poliție. În plus, subliniază contradicțiile importante din declarațiile reclamantei, susceptibile să prejudicieze credibilitate. Aceste contradicții sunt mai întâi de ordinul cronologic. Ceremonia exciziei s-a desfășurat după reclamanta la 10 martie 2007, câteva zile mai târziu, familia suferă amenințări din familia logodnicului, apoi reclamanta a trăit o săptămână la P.H la K., atunci când afirmă a sosi în octombrie 2007, chiar noiembrie 2007, în Franța. Contradicțiile sunt, de asemenea, conform Guvernului, de ordinul factual prin comparație între declarațiile sale și documentele pe care le produce. Într-adevăr, nu a menționat moartea logodnicului nici în fața instanțelor de azil naționale nici în fața Curții în petiția inițială, în timp ce produce «

anunț de deces

» și afirmă în a cunoaștere din 2009. Guvernul observă de asemenea că reclamanta adaugă dosarului un document conform căruia ar fi căutată de forțele de poliție atunci când familia solicitase ajutorul.

b)

Reclamanta

Reclamanta invoca pe de altă parte, s-a vorbind despre epuizarea căilor de recurs interne, că căile de recurs nu a epuizat sunt lipsite de efect suspensiv. În plus, susține că aprecierea acestei condiții se face la momentul introducerii cererei.

Privind nerespectarea art. 3, susține că legea împotriva MGF este ineficace în Statul Delta. De altfel, reclamanta subliniază că conform unui raport publicat în 2005 de Amnesty International, o fată care încearcă să fugă de viitorul soț sau viitoarea cuscră riscă să sufere «

pedepse severe

», cum ar fi «

baie de acid

» efectuată de fostul partener sau o rudă pentru a o mutila sau o ucide. Conform reclamantei, în cazurile rare în care părinții susțin refuzul copilului la excizare, este cu totul envisajabil că violențele să poată fi exercitate de familia viitorului soț. Observă în acest sens că familia logodnicului aruncă casa familiei în 2007. Susține în final a informa imediat moartea logodnicului de îndată ce a aflat, și deci înaintea tribunalului administrativ la ședința din 8

decembrie 2009. S-a vorbind despre contradicțiile cronologice relevate de Guvern, reclamanta consideră că nu a spus niciodată rămâne doar o săptămână la P.H, rămase doar o săptămână la K. înainte de a se alătura Franței, ceea ce explică că sosit la 18

octombrie 2007. În final, consideră că faptul că familia solicitase protecția autoritaților și că acestea s-au întors împotriva reclamantei nu este contradictorie.

2.

Aprecierea Curții

Curtea nu consideră necesar tranșeza probleme al epuizării căilor de recurs ridicată de Guvern, plângerea fiind, în orice caz, inadmisibilă pentru lipsă de fundament evident.

Curtea reitera că faptul de a face o femeie să sufere o mutilare genitală constituie un tratament contrar art. 3 din Convenție (a se vedea

Izevbekhai și alții c. Irlanda

, mai sus citat, precum și

Omeredo c.

Austria

(dec.), nr.

o

8969/10, 20 septembrie 2011).

Privind problema dacă această practică persistă în zilele noastre în Nigeria, Curtea observă că conform surselor internaționale relevante consultate, eforturi sunt realizate pentru a o combate, datorită campaniilor de conștientizare de stat, atât la nivel local cât și federal, la munca ONG și la penalizarea acestei practici. Presupunând totuși că ar fi un risc general în regiunea de origine reclamantei, Curtea observă că moartea logodnicului reclamantei o exclude

de facto

din categoria femeilor susceptibile a fi victime de MGF, excizarea fiind o ceremonie rituală practicată pentru căsătorie. Curtea observă de altfel în acest sens, cu Guvernul, că reclamanta nu informase de moartea logodnicului decât în memoriul din 6 iunie 2012 atunci când este vorba de un element esențial la analiza cererei și afirmă în a aflat din 2009.

Privind riscurile de represalii pentru a fi fugit excizia, din familia logodnicului reclamantei sau din autoritățile de poliție și religioase, Curtea constată că întregul set de fricii în această privință lipsei de credibilitate. Într-adevăr, dovezile aduse de reclamanta în sprijin al acestor pretențiuni sunt cu totul evident lipsite de garanții de autenticitate. Deci, avizul de căutare emanând din poliția nigeriană nu poate fi considerat ca dovadă autentică și relevantă în măsura în care nu comport nici dată, nici semnătură, nici pecete oficial. Scrisorile de amenințare din familia logodnicului și preotul responsabil cu exciza nu au mai mult, pentru ele înșele, valoare probatorie ochi Curții. Aceste elemente nu permit a concluziona, în special mai mult șapte ani după fapte, că autoritățile de poliție și religioase sau familia logodnicului ar fi încă în căutarea reclamantei.

În orice caz, în măsura în care amenințările pretinse sunt localizate, reinstalarea sa într-o altă regiune din Nigeria apare cu totul envisajabil, reclamanta fiind acum o persoană adulă de douăzeci și șapte ani.

Curtea observă, în ansamblul, contradicții între relatul reclamantei al faptelor care s-au desfășurat în Nigeria în fața OFPRA în 2008 și relatul în fața Curții. Într-adevăr, de exemplu, afirmase în 2008 a fi fost violată de J. și nu de K. și a teme tinerii satului și nu familia logodnicului.

Curtea observă în final că reclamanta a substantial modificat relatul la cererea de reexaminare al azilului în 2012 în a invoca că aparținea unei rețele de prostitutie. Retrage această din urmă versiune a faptelor la interviul la OFPRA și s-a retras din recurs în fața CNDA, fără a informa Curtea. Nu se prezentase de altfel în fața CNDA la prim recurs.

Curtea recunoaște că, ținând seama de situația particulară în care se găsesc adesea cererii de azil, este frecvent necesar a le acorda beneficiul îndoielii atunci când se apreciază credibilitate al declarațiilor și ale documentelor care le susțin. Totuși, atunci când informații sunt prezentate care dau motive bune a îndoi veracitate al declarațiilor cererii de azil, revine acestuia a furniza o explicație satisfăcătoare pentru incoerențele relatului (a se vedea

Matsiukhina și A. Matsiukhin c.

Suedia

(dec.), nr.

o

31260/04, 21 iunie 2005).

În speța de față, Curtea consideră că nu obținuse explicații satisfăcătoare privind ascunderea inițială al moartei logodnicului sau privind modificările succesive aduse de reclamanta relatul.

Deci, dacă evenimentele la originea plecării reclamantei pot fi considerate plauzibile, Curtea nu este convinsă de persistența riscurilor invocate.

Ținând seama de cele de mai sus, Curtea concluzionează că plângerea privind încălcarea art. 3 trebuie respingă ca fiind manifestement prost fundată în sensul art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

C.

Asupra încălcării pretinse al art. 13 combinat cu art. 3

Reclamanta invoca de asemenea art. 13 din Convenție, care redactat cum urmează

:

«

Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul a primii un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exerciți al funcțiilor oficiale.

»

Curtea reitera că art.

13 garantează existența în dreptul intern al unui recurs efectiv permiți a invoca drepturile și libertățile Convenției, cum ar putea fi acolo consacrate. Această dispoziție necesită deci un recurs intern permițând cunoașterea conținut unui «

grief apărabil

» bazat pe Convenție și oferind redresare corespunzătoare.

După examinarea plângerii sub unghi al art. 3 din Convenție, Curtea concluzionează lipsă al grief apărabil al încălcării unui drept substantiv garantat de Convenție. Ca urmare, plângerea privind art. 13 este inaptă a prospera.

Rezultă că această plângere este manifestement prost fundată și trebuie respingă în aplicare al art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

Aplicare al art.

39 din regulament ia deci sfârșit.

Din aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Declară

petiția inadmisibilă.

Dat în franceza apoi comunicat în scris la 30 aprilie 2015.

Milan Blaško

Ganna Yudkivska

Grefier adjunct

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă