SCHREURS v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, dl Hubertus Wilhelminus Petronella Schreurs, este un național Țările de Jos, născut în 1976 și locuiește în Tegelen. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Boksem, un avocat practicant în Leeuwarden. 2 Între ianuarie 2008 și martie 2008, reclamantul a publicat o serie de reclame pe site-urile internet care oferă bunuri pentru vânzare. El a obținut plăți în avans prin transfer bancar în conturile bancare ale complicilor. El a retras sumele primite astfel în numerar, dar nu a livrat niciodată bunurile care se presupune vândute. Reclamantul a fost arestat și luat în custodie de poliție (inverzekeringstelling). Apoi a fost luat în detenție în reținere (voorlopige hechtenis). În toate, reclamantul a petrecut 188 de zile în detenție preliminară. La 21 octombrie 2011, Curtea Regională Roermond (rechtbank) a constatat că reclamantul este vinovat de „facirea unui obicei de complicitate în spălarea banilor” (witwassen; articolele 420bis și 420ter din Codul Penal (Wetboek van Strafrecht) și l-a condamnat la 210 zile de închisoare, care a fost suspendat timp de un an și i-a ordonat să-și compenseze victimele. La 26 februarie 2013, „Curtea de Apel s-Hertogenbosch (gerechtshof) a dat hotărârea achitarea reclamantului tuturor implicațiilor în spălarea banilor. Raportul său a inclus următoarele: „Este evident din informațiile conținute în dosarul de caz și din investigația din audiere că suspectul a publicat, prin publicarea de reclame pe internet și folosirea conturilor bancare de terți, a indus persoanele denumite în acuzare să se desfășoare cu sume de bani (de transfer bancar) fără a furniza ceea ce a fost promis în schimb. În circumstanțele prezentului caz, această acțiune poate fi calificată ca fraudă (oplicting)”. 7. La 11 aprilie 2013, reclamantul a prezentat Curții de Apel o cerere de compensare pentru daunele pe care le-a susținut că le-a suferit ca urmare a detenției anterioare (articolele 89 și 90 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording; a se vedea mai jos). După ce a avut loc o ședință în camera la 14 iunie 2013, Curtea de Apel a dat o decizie la 28 iunie 2013 de respingere a cererii. Raționarea sa includea următoarele: „Se pare din dosarul că fostul suspect a fost acuzat de (complicity in) spălare de bani obișnuite sau, în alternativă, o serie de număruri de spălare de bani (culpabile). Fostul suspect a fost achitat din cauza acuzațiilor prin hotărârea din 26 februarie 2013. În plus, Curtea de Apel, în această hotărâre, a constatat următoarele: „Este evident din informațiile conținute în dosar și din investigația din audiere că suspectul, prin publicarea de reclame pe internet și prin utilizarea conturilor bancare de terți, a indus persoanele denumite în acuzare să se desfășoare cu sume de bani (de transfer bancar) fără a furniza ceea ce a fost promis în schimb. O astfel de acțiune poate fi, în circumstanțele prezentului caz, calificată ca fraudă.” Curtea de Apel consideră că, având în vedere conținutul acestei hotărâri, nu există motive în materie de echitate pentru a acorda nicio compensație.” 9. Dispoziții ale Codului penal relevant pentru acest caz sunt următoarele: „1. Cel care, cu intenție ilegală de a câștiga pentru sine sau pentru altcineva un avantaj, induce pe cineva să se desparte cu bunurile de orice descriere, să furnizeze un serviciu, să pună la dispoziție informații, să contracteze o datorie sau să anuleze o creanță, fie prin presupunerea unei denumiri false sau de o calitate falsă sau prin trucuri vicleane sau o rețea de minciuni, va fi vinovat de fraudă și va fi pedepsit cu un termen de închisoare de maximum patru ani sau o amendă de a cincea categorie [și anume. Până la maxim 78.000 euro]. ...” „1. Următoarele sunt vinovate de spălare de bani și pedepsite cu o perioadă de închisoare care nu depășește patru ani sau o amendă de a cincea categorie: a. Cel care ascunde sau disimulează adevărata natură, origine, locație, transfer sau relocare a unui obiect, sau ascunde sau disimulează identitatea persoanei care au dreptul la un obiect sau care îl are în posesia sa, cu conștientizare că obiectul constituie procedura unei infracțiuni inculpabile (misdrijf) direct sau indirect; b. cel care obține, are în posesia sa, transferuri, transformă sau folosește un obiect, știind că obiectul constituie procedura unei infracțiuni inculpabile direct sau indirect. „Obiectul” înseamnă toate mărfurile și toate drepturile pecuniare.” „Cel care are obiceiul de spălare a banilor este pedepsit cu un termen de închisoare care nu depășește șase ani sau cu o amendă de a cincea categorie.” Dispozițiile Codului de Procedură Penală relevante pentru acest caz sunt următoarele: „1. În cazul în care un caz se încheie fără impunerea unei pedepse sau a unei măsuri, sau atunci când se impune o astfel de pedeapsă sau măsură, dar pe baza unui fapt pentru care nu este permisă deținerea în reținere, instanța poate, la cererea fostului suspect, să-i acorde compensații în detrimentul statului pentru daunele pe care le-a suferit ca urmare a custodiei de poliție, a observației clinice sau a reținerii în reținere (voorlopige hechtenis). Astfel de daune pot include prejudiciu moral. ...” „1. Compensarea se acordă în fiecare caz în cazul în care și în măsura în care instanța judecătorească, ținând seama de toate circumstanțele, este de părere că există motive în materie de capital propriu pentru a face acest lucru. În determinarea sumei, circumstanțele personale (levensomstandigheden) ale fostului suspect trebuie, de asemenea, luate în considerare. ...”