STINGACI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicat la 15 aprilie 2015 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 62542/09 Stela STINGACI împotriva Republicii Moldova introdusă la 26 noiembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dl Stela Stingaci, este un resortisant moldovean născut în 1971 și rezident în Chișinău. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Soțchi, avocată la Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: În 1995, reclamanta a fost angajată de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. La 2 februarie 2004, reclamanta a fost numită Consul în Ambasada Republicii Moldova în Italia. La 24 octombrie 2007, reclamanta a fost concediată pentru absență nejustificată la locul său de muncă. Recurenta a contestat decizia angajatorului în fața instanțelor naționale și a indicat că aceasta era membră a sindicatului încă din momentul angajării sale și că, contrar legii, angajatorul nu solicitase avizul organismului sindical cu privire la concedierea sa. La 27 mai 2009, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea reclamantei pentru nefondare. Judecătorii nu s-au pronunțat asupra absenței avizului instanței sindicale privind concedierea reclamantei. Dreptul intern relevant la art. 87 din Codul de lucru moldovean se citește după cum urmează: Concedierea unui membru al sindicatului (...) nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al instanței sindicale (...) la art. 89 prevede că (...) În caz de concediere a unui membru al sindicatului, fără acordul prealabil al organului sindical (...) instanța, printr-o hotărâre, reinserează salariatul în locul său de muncă. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge că a fost destituită, prin hotărâri judecătorești pretins irecuperabile, de la postul său de muncă. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Ț II P Ă R Ț I Ț I Ă R Ț Ă R Ț Ă R Ț Ă R Ă R Ț II privind drepturile și obliga ț ii lor cu caracter civil ale reclamantei a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din Convenție ? În special, instanțele interne au adus motive pertinente și suficiente deciziilor lor, conform dispozițiilor art. 6 din Convenție

Communiquée le 15 avril 2015

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

62542/09

Stela STINGACI

contre la République de Moldova

introduite le 26 novembre 2009

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M

me

Stela Stîngaci, est une ressortissante moldave née en 1971 et résidant à Chișinău. Elle est représentée devant la Cour par M

e

I.

Soțchi, avocate à Chișinău.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

En 1995, la requérante fut engagée par le ministère des Affaires étrangères de la République de Moldova. Le 2 février 2004, la requérante fut nommée Consul dans l’Ambassade de la République de Moldova en Italie. Le 24 octobre 2007, la requérante fut congédiée pour absence injustifiée à son lieu de travail.

La requérante contesta la décision de l’employeur devant les juridictions nationales. Elle indiqua qu’elle était membre du syndicat dès son embauche et que contrairement à la loi, l’employeur n’avait pas demandé l’avis de l’organe syndical sur son licenciement.

Le 27 mai 2009, la Cour suprême de justice rejeta l’action de la requérante pour défaut de fondement. Les juges ne se prononcèrent pas sur l’absence de l’avis de l’organe syndical concernant le licenciement de la requérante.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 87 du code de travail moldave se lit comme suit

:

«

Le licenciement d’un membre du syndicat (...) ne peut avoir lieu qu’avec l’accord préalable de l’organe syndical (...)

»

L’article 89 prévoit que

:

«

(...) En cas de licenciement d’un membre du syndicat, sans l’accord préalable de l’organe syndical (...) le tribunal, par un arrêt, réintègre le salarié dans son emploi.

»

GRIEF

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint qu’elle a été destituée, par des décisions judiciaires prétendument immotivées, de son poste de travail.

QUESTIONS AUX PARTIES

La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

? En particulier, les tribunaux internes, ont-ils apporté des motifs pertinents et suffisants à leurs décisions, comme l’exige l’article 6

§

1 de la Convention

?