CtEDO 21.04.2015 Auto

BALANDIN v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
21.04.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALANDIN v. RUSSIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Primă secțiune DECIZIE nr. 53773/07 Anatoliy Aleksandrovich BALANDIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 21 aprilie 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 martie 2012, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la declarația, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Anatoliy Aleksandrovich Balandin, este un național rus, care s-a născut în 1972 și este acum reținut în Ulan-Ude. Guvernul rus a fost reprezentat în fața Curții de către dl Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 2 decembrie 2002, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de omoruri multiple. La 4 decembrie 2002, Curtea de district Oktyabrskiy din Ulan-Ude l-a retras în custodie. La 20 decembrie 2002, Curtea Supremă a Republicii Buryatiya a anulat ordonanța de detenție din 4 decembrie 2002 în funcție de faptul că nu a specificat perioada de detenție autorizată. A remis o nouă ședință pentru o nouă ședință. La 26 decembrie 2002, Curtea de District Oktyabrskiy a emis un nou ordin de detenție valabil până la 26 ianuarie 2003. La 29 iunie 2006, printr-un juriu, reclamantul a fost considerat vinovat și condamnat la 25 de ani de închisoare într-o instituție de înaltă securitate. La 16 mai 2007, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut condamnarea în apel. În 2010, reclamantul a depus în judecată poliția Ulan-Ude și Ministerul Finanțelor pentru compensare în ceea ce privește prejudiciile morale suportate din cauza detenției sale ilegale din 4 până la 26 decembrie 2012. La 29 iunie 2011, Curtea de districtă Sovetskiy din Ulan-Ude a respins cererea, constatând că nu a putut fi stabilită nicio vină din partea poliției. La 19 decembrie 2011, Curtea Supremă a Republicii Buryatiya a susținut hotărârea privind recursul. Decembrie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. Ei au recunoscut că există o încălcare a articolului 5 din Convenția în sensul că reclamantul nu a obținut compensații pentru detenția sa ilegală de la 4 la 26 decembrie 2002. Ei au declarat că sunt dispuși să plătească reclamantului o sumă de 5.000 EUR ca o satisfacție care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Suma a fost plătită fără impozite aplicabile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe suma de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 17 februarie 2014, reclamantul a respins oferta Guvernului. El dorește să-și anuleze condamnarea. 13. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” 14. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 15. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 16. Curtea este convinsă că Guvernul a recunoscut în mod explicit încălcarea dreptului reclamantului la compensare pentru detenție ilegală. În ceea ce privește reparația prevăzută care urmează să fie furnizată reclamantului, suma propusă nu pare a fi necorespunzătoare. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestei sume în termen de trei luni de la hotărârea Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționării. 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârii Abashev (a se vedea Abashev c. Rusia) , nr. 9096/09, 27 iunie 2013) cu privire la aceeași dispoziție a Convenției, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție (articolul în amendă ) nu necesită să continue examinarea cazului. În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 Alții c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 mai 2015, André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă