- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 aprilie 2015
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
Ferrari împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1971 și locuiește în Buenos Aires. E un pilot militar. La 11 august 2005, copilul său s-a născut din căsătoria cu M.T.R. care deține atât cetățenia românească și argentinană. La data faptelor, reședința permanentă a familiei a fost în Argentina, dar au călătorit datorită diverselor misiuni de muncă ale reclamantului. În septembrie 2006, reclamantul a fost trimis într-o misiune a ONU în Cipru, unde familia sa s-a alăturat la el la scurt timp după aceea. În timp ce în Cipru, familia a călătorit în Spania pentru a vizita sora reclamantului. Pentru a facilita călătoria, reclamantul și soția sa au semnat un formular de autorizare care să permită fiecare dintre ele să călătorească în străinătate cu copilul.
După ce a trăit împreună timp de șapte luni în Cipru, reclamantul și M.T.R. A decis împreună că M.T.R. și-ar duce copilul în România pentru câteva luni și s-ar alătura reclamantului din Buenos Aires în octombrie, la sfârșitul contractului său din Cipru. Părinții au fost de acord că M.T.R. și copilul se va întoarce în Argentina înainte de 15 octombrie 2007, data la care pașaportul copilului va expira. M.T.R. nu a putut face aranjamente de călătorie la timp, deoarece reclamantul a întârziat să trimită bani pentru biletele, iar în cele din urmă pașaportul copilului a expirat. M.T.R. a solicitat acordul reclamantului de a solicita un pașaport român pentru copil, dar reclamantul a refuzat. La 14 noiembrie 2007 M.T.R.
a informat reclamantul că nu va reveni cu copilul în Argentina. Mai târziu, la 3 februarie 2008, ea a depus divorț și custodia copilului în fața instanțelor române. 10. La 16 noiembrie 2007, reclamantul a retras autorizația pe care a dat-o soției de a călători cu copilul. La 4 decembrie 2007, el a depus, de asemenea, o cerere de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”), cu Ministerul argentin al Relațiilor Externe, Autoritatea Centrală în scopul Convenției de la Haga. 11. La 4 ianuarie 2008, notificarea efectuată de reclamant a fost primită de Ministerul României al Justiției, Autoritatea Centrală în sensul Convenției de la Haga („ Ministerul”).
La cererea Ministerului, poliția a vizitat casa lui M.T.R. și a întrebat despre situația lor. Ea a furnizat copii ale documentelor lor de identitate și al formularului de autorizare care îi permite să călătorească cu copilul. 12. La 12 februarie 2008, Autoritatea Centrală Română a încercat fără succes să angaja mama în negocieri cu privire la întoarcerea copilului în Argentina. La 30 martie 2008 au depus în fața Curții Județeanului București o cerere în temeiul Convenției de la Haga pentru returnarea copilului. 13. Cinci audieri au avut loc în acest caz. La prima audiere M.T.R. a depus un răspuns la cererea reclamantului; la cererea Ministerului a fost acordată o amânare. La a doua audiere M.T.R.
Învățat, se pare că pentru prima dată, autorizația de călătorie a fost retrasă de soțul ei. Această audiere, precum și următoarea a fost amânată la cererea M.T.R.. La următoarea audiere M.T.R. a cerut ca reclamantul să fie respins; ea a susținut că el este sexual deviant și a declarat că ea se teme pentru siguranța copilului ei, dacă el ar fi returnat la tatăl său. Reclamantul nu a apărut în instanță. 14. La 8 iulie 2008, Tribunalul județului a acordat cererea reclamantului și a ordonat M.T.R. să returneze copilul la reședința obișnuită din Buenos Aires în termen de două săptămâni de la data deciziei sale. Acesta a remarcat că, deși reclamantul și-a dat consimțământul pentru călătoria în România, soția sa a păstrat copilul în România împotriva voinței reclamantului contrar a ceea ce a fost convenit inițial.
De asemenea, a observat că părinții au păstrat custodia comună a copilului, deoarece au fost căsătoriți legal la data retenției nelegiuite. De asemenea, Comisia a remarcat că, la 16 aprilie 2008, Curtea de District Huși a acordat divorțul cuplului, dar nu a decis cu privire la custodia copilului (a se vedea punctul 21 de mai jos). Acesta a respins în mod nefondat afirmațiile mamei că reclamantul nu a participat activ la educația copilului și că prezența sa constituie un risc major pentru „dezvoltarea fizică, psihică, emoțională și afectivă a copilului”. Decizia a fost finală și executabilă în termen de două săptămâni. 15. La 12 august 2008 M.T.R. apelat în casație. Cazul a fost aprobat la 27 noiembrie 2008 de Curtea de Apel din București.
Într-o decizie finală din 4 decembrie 2008, instanța a susținut decizia Curții Județenești. 16. La 22 decembrie 2008, Ministerul a solicitat asistența unui judecător pentru executarea deciziei finale. La 8 ianuarie 2009, judecătorul a informat M.T.R. obligația de a se conforma ordinului judecătorului. A doua zi M.T.R. a depus o cerere de ședere a executării, care a fost respinsă de Curtea Județeanului București la 25 martie 2009. O nouă încercare de aplicare a măsurilor a avut loc la 2 aprilie 2009, când M.T.R. a informat judecătorul că a refuzat să respecte ordinul de returnare. Ea a explicat că reclamantul poate păstra contactul cu copilul prin intermediul internetului și webcam-ului, că l-a ținut actualizat cu evoluția copilului și că el nu a sprijinit financiar copilul.
În acea zi, judecătorul a hotărât să amâne procedura de executare. 17. În același timp, M.T.R. a solicitat anularea deciziei finale din 4 decembrie 2008 (contestație în Anulare) pe care ea a considerat-o „nefondată și ilegală” (netemeinică și nelegală). La 23 februarie 2009, Curtea de Apel din București și-a acordat cererea, a anulat ordinul de returnare și a trimis cazul înapoi pentru reexaminarea recursului privind punctele de drept. Curtea de Apel a retras recursul și într-o decizie finală din 4 mai 2009 a respins cererea inițială de returnare a copilului. Curtea a considerat că sosirea copilului în România nu este ilegală deoarece ambii părinți au acceptat călătoria. De asemenea, a constatat că copilul era deja integrat în noul său mediu.
Acesta a considerat că nu ar fi în interesul copilului să se reîntoarcă în Argentina, deoarece reclamantul a călătorit des din cauza slujirii sale ca pilot militar și, prin urmare, nu ar putea avea grijă adecvată de copil: „Răspunsurile lucrătorilor sociali în acest caz și evaluarea psihologică a copilului arată că copilul este armonios dezvoltat – afectiv, emoțional și intelectual - este atașat în mod afectat de mama și bunica sa mamă, și este integrat în mediul în care locuiește de la sosirea sa în România.
Întoarcerea sa în Argentina este percepută de Curtea ca nu corespunzător interesului său superior în ceea ce privește, în special, faptul că tatăl său fiind un pilot militar, este selectat pentru misiuni în cadrul Organizației Națiunilor Unite, ceea ce face imposibil pentru el să fie preocupat de creșterea, îngrijirea și educarea copilului; în plus, călătoria frecventă de către copil cu tatăl său în aceste misiuni este defavorabilă pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.” 18. La 15 mai 2009, Ministerul a informat Autoritatea Centrală Argentina cu privire la rezultatul procedurii și a recomandat reclamantului să solicite un drept de acces în temeiul Convenției de la Haga. Autoritatea Centrală Argentina a trimis decizia reclamantului și a exprimat dezacordul cu raționamentul instanței.
Ei au susținut în principal că protracțiile care conduc la integrarea copilului în noul său mediu, în România, nu au fost imputabile reclamantului, ci autorităților române înșiși. În plus, ei au susținut că instanța românească a fost greșită în ceea ce privește faptul că, din cauza profesiei sale, reclamantul nu a putut avea grijă de copil; în orice caz, această considerație ar fi trebuit examinată și hotărâtă de către instanțe în ceea ce privește custodia copilului. 19. Ministerul a ținut legătura strânsă cu Autoritatea Centrală Argentinană pe parcursul procedurii, informand-le cu privire la progresul cazului și căutând informații solicitate de instanțe cu privire la reclamant. 20. La 3 februarie 2008 M.T.R.
depus pentru divorț și custodia copilului. La 27 februarie 2008, Ministerul a informat reclamantul cu privire la aceste proceduri. 21. La 16 aprilie 2008, Curtea de District Husi a acordat divorțul, dar a hotărât să nu se pronunțe cu privire la problemele de custodie înainte de sfârșitul procedurii de la Haga, care erau în așteptare la momentul respectiv. Reclamantul nu a făcut apel și decizia a devenit astfel definitivă. 22. La 26 septembrie 2011, Curtea de district București a acordat M.T.R. custodia copilului și a acordat reclamantului drepturi de vizită. Părțile au apelat; reclamantul a contestat pensia stabilită de instanță. Hotărârea a devenit finală cu anumite amendamente la 6 decembrie 2012, când Curtea de Apel a respins apelurile asupra punctelor de drept depuse de cei doi părinți.
23. În ultima parte a anului 2009, reclamantul a călătorit pentru prima dată în România de la începutul situației de conflict. A stat cu M.T.R. și copilul său în apartamentul M.T.R. din Husi timp de o lună. 24. În 2010, reclamantul a călătorit în România în două ocazii, o dată însoțită de bunica paterna a copilului. Copilul a putut petrece timp cu tatăl său și a împărtășit camera lui de hotel pentru o noapte.
4. The applicant was born in 1971 and lives in Buenos Aires. He is a military pilot.
On 11 August 2005 his child was born of his marriage with M.T.R. who holds both Romanian and Argentinean nationality. At the date of the facts, the family’s permanent residence was in Argentina, but they travelled due to the applicant’s various work assignments.
In September 2006 the applicant was sent to a UN mission in Cyprus where his family joined him shortly after. While in Cyprus, the family travelled to Spain to visit the applicant’s sister. In order to facilitate the travelling, the applicant and his wife signed an authorisation form allowing each one of them to travel abroad with the child.
After having lived together for seven months in Cyprus, the applicant and M.T.R. decided together that M.T.R. would take their child to Romania for a few months, and would join the applicant in Buenos Aires in October, at the end of his contract in Cyprus. The parents agreed that M.T.R. and the child would return to Argentina before 15 October 2007, the date at which the child’s passport would expire.
M.T.R. was unable to make travel arrangements on time, as the applicant had been late in sending money for the tickets, and eventually the child’s passport expired. M.T.R. sought the applicant’s consent to request a Romanian passport for the child, but the applicant refused.
On 14 November 2007 M.T.R. informed the applicant that she would not return with the child to Argentina. Later on, on 3 February 2008 she filed for divorce and custody of the child before the Romanian courts.
On 16 November 2007 the applicant withdrew the authorisation that he had given to the wife to travel with the child. On 4 December 2007 he also lodged a request for the return of the child under the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction (“the Hague Convention”), with the Argentinean Ministry of Foreign Relations, the Central Authority for the purpose of the Hague Convention.
On 4 January 2008 the notification made by the applicant was received by the Romanian Ministry of Justice, the Central Authority for the purpose of the Hague Convention (“the Ministry”). At the Ministry’s request, the police visited M.T.R.’s home and inquired about their situation. She provided copies of their identity papers and of the authorisation form allowing her to travel with the child.
On 12 February 2008 the Romanian Central Authority tried unsuccessfully to engage the mother in negotiations concerning the return of the child to Argentina. On 30 March 2008 they lodged before the Bucharest County Court an application under the Hague Convention for the return of the child.
Five hearings took place in the case. At the first hearing M.T.R. filed a response to the applicant’s motion; a postponement was granted at the Ministry’s request. At the second hearing M.T.R. learned, allegedly for the first time, that the authorisation to travel had been withdrawn by her husband. This hearing as well as the next one were postponed at M.T.R.’s request. At the next hearing M.T.R. asked that the applicant’s request be dismissed; she claimed that he was sexually deviant and stated that she feared for her child’s safety should he be returned to his father. The applicant did not appear in court.
On 8 July 2008 the County Court granted the applicant’s request and ordered M.T.R. to return the child to the habitual residence in Buenos Aires within two weeks from the date of its decision. It noted that while the applicant had given his consent to the travel to Romania, his wife retained the child in Romania against the applicant’s will contrary to what had been initially agreed upon. It also observed that the parents maintained joint custody of the child, as they had been legally married at the date of the wrongful retention. It further noted that on 16 April 2008 the Huși District Court had granted the couple’s divorce but had not decided on the custody of the child (see paragraph 21 below). It dismissed as unfounded the mother’s allegations that the applicant was not taking active part in the child’s upbringing and that his presence constituted a major risk for “the child’s physical, psychical, emotional and affective development”. The decision was final and enforceable within two weeks.
On 12 August 2008 M.T.R. appealed in cassation. The case was heard on 27 November 2008 by the Bucharest Court of Appeal. In a final decision of 4 December 2008 the court upheld the County Court’s decision.
On 22 December 2008 the Ministry requested the assistance of a bailiff for the enforcement of the final decision. On 8 January 2009 the bailiff informed M.T.R. of the obligation to comply with the court order. The next day M.T.R. lodged an application for a stay of execution which was dismissed by the Bucharest County Court on 25 March 2009. A new enforcement attempt took place on 2 April 2009 when M.T.R. informed the bailiff that she refused to comply with the return order. She explained that the applicant could keep contact with the child through internet and webcam, that she kept him updated with the developments of the child and that he did not support the child financially. On that day the bailiff decided to postpone the enforcement proceedings.
At the same time, M.T.R. requested the annulment of the final decision of 4 December 2008 (contestație în anulare) which she considered to be “unfounded and unlawful” (netemeinică și nelegală). On 23 February 2009 the Bucharest Court of Appeal granted her request, quashed the return order and sent the case back for re-examination of the appeal on points of law. The Court of Appeal retried the appeal and in a final decision of 4 May 2009 dismissed the initial request for the return of the child. The court considered that the child’s arrival to Romania was not unlawful as both parents had consented to the trip. It also found that the child was already integrated in his new environment. It considered that it would not be in the child’s best interest to return to Argentina, because the applicant travelled often due to his job as a military pilot and consequently could not take proper care of the child: “The social workers’ reports in the case and the child’s psychological evaluation show that the child is harmoniously developed – affectively, emotionally and intellectually -, is affectively attached to his mother and maternal grandmother, and is integrated in the environment in which he lives since his arrival in Romania. His return to Argentina is perceived by the court as not corresponding to his superior interest in so far as, notably, his father being a military pilot, is selected for missions within the United Nations, which makes it impossible for him to be preoccupied with raising, caring for and educating the child; in addition frequent travel by the child with his father in these missions is unfavourable to the child’s harmonious development.”
On 15 May 2009 the Ministry informed the Argentinean Central Authority of the outcome of the proceedings and advised the applicant to request a right of access under the Hague Convention. The Argentinean Central Authority sent the decision to the applicant and expressed their disagreement with the court’s reasoning. They argued mainly that the protractions leading to the child becoming integrated in his new environment, in Romania, were not imputable to the applicant, but to the Romanian authorities themselves. Moreover, they claimed that the Romanian courts were wrong in considering that because of his profession the applicant could not take care of the child; in any event, such consideration should have been examined and decided by the courts ruling on the custody of the child.
The Ministry kept close contact with the Argentinean Central Authority throughout the proceedings, informing them of the progress of the case and seeking information requested by the courts about the applicant.
On 3 February 2008 M.T.R. filed for divorce and custody of the child. On 27 February 2008 the Ministry informed the applicant of those proceedings.
On 16 April 2008 the Husi District Court granted the divorce but decided not to rule on the custody matters before the end of the Hague proceedings which were pending at that time. The applicant did not appeal and the decision became thus final.
On 26 September 2011 the Bucharest District Court granted M.T.R. custody of the child and awarded the applicant visiting rights. The parties appealed; the applicant contested the alimony set by the court. The decision became final with certain amendments on 6 December 2012 when the Court of Appeal dismissed the appeals on points of law lodged by the two parents.
In the latter part of 2009 the applicant travelled for the first time to Romania since the beginning of the conflictual situation. He stayed with M.T.R. and his child in M.T.R.’s apartment in Husi for a month.
In 2010 the applicant travelled to Romania on two occasions, once accompanied by the child’s paternal grandmother. The child was able to spend time with his father and shared his hotel room for one night.