Mitrinovski împotriva Macedoniei de Nord

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România ( www.csm1909.ro ) și al Institutului European din România ( www.ier.ro ). Permisiunea de a republica acestă traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC. ©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii României ( www.csm1909.ro ) și al Institutului European al României ( www.ier.ro ). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date a Curții HUDOC. CURTEA EUROPEANĂ UN DREPTURILOR OMULUI SECȚIA ÎNTÂI Hotărărea din 30 aprilie 2015 În Causa Mitrinovski împpotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (Cerea nr. 6899/12) Strasbourg definitivă la 30/07/2015 Hotărârea a devenit definitivă în condițiil prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.

Aceasta poate suferi modificari de formă. În cauza Mitrinovski împpotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția Întâi), reuniune într-o Cameră compusă din Isabelle Berro, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, Ksenija Turković, Dmitry Dedov, judecători, și Søren Nielsen, ghifier de secție, după ce a deliberat camera de consiliu, la 7 aprilie 2015, pronunță prezentă hotărără, adoptată la aceași dată: PRODURA 1 . La originea cauzei se află cereea nr. 6899/12 îndreptată împpotriva Fostei Republici Iugoslav a Macedoniei, principi care un resortisant al acestui stat, domnul Jordan Mitrinovski („reclamantul"), a sesizat Curtea la 27 ianuarie 2012, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apararea drepturilor omuluiși a libertăților fundamentale („Convenția”).

2 . Reclamantul a fost reprezentat de domnul J. Mitrinovski, avocat în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) un fost reprezentat de agentul governamental, domnul K. Bogdanov. 3 . Mirjana Lazarova Trajkovska, judecătorul ales să reprezinte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, nu a putut să participe la judecaria cauzei (art. 28). La 26 august 2014, președintele Camerei a decis să desemneze pe Ksenija Turkovićîn calitate de judecător ad hoc (art. 29). 4 . Reclamantul a susținut, printre altele, Că Consiliul Judiciar de Stat, care l-a eliberat din funcția de judecător, nouă era „o instanță independentăși impresială” în sensul art. 6 § 1 din Convenție. 5 . La 18 februarie 2013, plângerea a fost comunicată Guvernului.

S-a hotărât, de asemenea, că este aplicabil art. 41 din Regulamentul Curții și cererea să fie soluționată cu prioritate. În FAPT I. Circumstanțele cauzei 6 . Reclamantul s-a născut în 1950 și locuiești în Skopje. Contextul cauzei 7 . La 6 decembrie 2010, un complet de judecată din cadrul Curții de apel din Skopje, format din trei judecători, prezidat de reclamant (și care include un judecători I.L. și M.S.), un decis, ca instanță de recurs, să admite recursul unui deținut.

Completul a acceptat cauțiunea propusă și a înlocuit mandatul de arestare prevenire cu măsura aresturii la domiciliu ( --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 537/2010) . La 9 decembrie 2010, Procurorul general a concursat acceastă decizie printr-o cerere de protecție a legalităii ( аара Acesta a sollicitat Curții Supreme să constate nelegalitate deciziei în cauză și să o trimită spre reexaminare.

8 . La 10 decembrie 2010, un complet din cadrul Curții Supreme format din ci judecători și prezidat de judecătorul J.V., președintele instanței suprema la momentul respectiv, s-a întrunit în ședință pentru examenarea cererii Procuraturi Generale. Curtea Supremă a admis cereea modificată a procuraturi ( δреинаδено ) și a declarat, printre altele, Că: „Curtea Supremă constată că Curtea de apel din Skopje, care a judecat recursul [...] formulat împpotriva deciziei [...] prim care [...] prim care Tribunalul Skopje a respins ca nefondătă a măsurii areștii preventive ( Eliberarea din funcție a reclamantului 9 . La 10 decembrie 2010, Secția Penală a Curții Supremă, compusă din șase judecători ai instanței în cauză, inclusiv judecătorul J.V.

[a se vedea arta. 39 alin. (1) din Regulamentul Curții Suprem, infra, pct. 22], s-a întrunit în ședință pentru o discotecă cauza. 537/2010 . În urma examinării minutei deliberării Curții de apel din Skopje la decizia din 6 decembrie 2010 (supra, pct. 7), Secția Penală a Curții Supremă a concluzionat că doi judecători au dat dovadă de neglijență în serviciu. Partea relevantă a minutei ședinței în cauză se citeste astfel: „[...] Secția Penală a Curții Supremă a constatat, în unanimitate ( еднасно се донесе 537/2010. Presedintele Curții Supreme J.V. a încheiat ședința Secții Penale.” 10 . În observația formulează la aceeași date, judecătorul J.V., în calitate de memoria ex officio al Consiliului Judiciar de Stat („CJS”, a se vedea Modificamentul XXVIII la Constituție, infra, pct. 19), un avocat ca CJS să constate neglijența în serviciu a reclamantului și a judecătorului I.L.

Acestă cere a fost formulată în temeiul art. Art. 78. 79 din Legea din 2010 privatd organizare juridică („legea”, infra, pct. 20), conformă cărora un membru al CJS sau preedintele instanței superioare poate solicita inițierea une acțiuni disciplinare împotriva unui judecător. Astfel cum se afirmă în cerere, există motiv rezonabile să se creie că reclamantul și judecătorul I.L. și-au exercitat funcția de judecător într-o manieră neprofesioniste și libsită de conștiinciozitate, având în vedere că au votat în favoarea deciziei din 6 decembrie 2010 în cauza penală 537/2010 , încălcând dispozițiile Codului de procedură penală. În sprijinul afirmaților vânzare, acesta a prezentat o copie a deciziilor din 6 Și 10 decembrie 2010 (supra, pct. 7și 8). 11 . La 23 decembrie 2010, plenul CJS, inclusiv judecătorul J.V., o discutat cererea judecătorului J.V.

de stabilire a neglijenței în serviciu din parte reclamantuluiși a acceptat-o ca fiind oportună, completăși admizibilă. De asemenea, asesta a înființat o Comisie pentru stabilirea neglijenței în serviciu a reclamantului („Comisia”), alcătuită din Cinc membri, inclusiv președintele CJS (a se vedea art. 80 din lege, infra, pct. 20). Judecătorul J.V. nu era inclusă în componența Comisiei. 12 . La 29 decembrie 2010, Comisia i-a comunicat reclamantului cererea judecătorului J.V. Și documentele justificative. La 18 ianuarie 2011, reclamantul a răspuns în scrisși a furnizat sonda în sprijinul răspunsului său (a se vedea art. 81 din lege, infra, pct. 20). Între timp, judecătorul I.L. un demisionat. După obținerea de către Comisie un materialelor din cauza.

537/ 2010, la 14 ianuarie 2011, acesta a prezentat (plenului) SJC un raport de evaluare a justificarii cererii judecătorului J.V. 13 . La 23 februarie 2010, plenul CJS, inclusiv judecătorul J.V., un inițiat împpotriva reclamantului o procedură disciplinară, suspendând-l temporar din funcție de judecător. În decizie, CJS s-a bazat pe arta. 84 și arta. 86 din lege (a se vedea infra, pct. 20). Părțile relevante ale acestei decizii se citesc după cum urmează: „CJS, în baza cererii (judecătorului J.V) [...] a înființat (Comisia) [...] După ce a luat măsuri în temeiul art. 81 și arta. 82 din [lege], Comisia a prezentat CJS, în temeiul art. 83 din [lege], un raport de evaluare a justificii cererii.

CJS [...] un discutat cereașiși propunerea Comisieiși a decis inițierea une proceduri disciplinare [...]” 14 . La 19 aprilie 2011, Comisia a desfășurat o ședință în baza art. 87 din lege (a se vedea infra, pct. 20). Astfel cum s-a observat în minuta ședinței, la acesta au participat reclamantul și reprezentantul legal al acestuia, precum și judecătorul J.V., în calitate de petent. Judecătorul J.V. a declarat, printre altele, următoarele: [... ] Am depus cereea (de stabilire a exerciționista și bushită de conștiință) din următoarele motiv: (reclamantul), în calitate de președintă al completului și de judecător RAPORTOR (în cauza 537/ 2010) și judecătorul I.L., în calitate de membru al completelui, contrar (dispozițiilor Codului de procedură penală) [...] s-au pronunțat în mod nelegal pe fond [...] nu au avut niciun temei legal pentru a se pronunța asupra fondului capetelor de cere formule în recree, ci erau obligați prin lege să respingă recursul ca inadmisibil.

Pentru a avea un motiv, ia în considerare că în speță, [...] există motive [să se stabiliescă] exercitarea îșintr-o manieră neprofesionistea de conștiință și a funcționați de judecător [...] Trebuie să fie subliniez că am adresat CJS prezenta cere având în vedere conservarea Secții Penale a Curții Supreme din 10 decembrie 2010 [a se vedea supra, pct. 9 [...]” 15 . După ce reclamtul și-a prezentat oral argumentele, președintele Comisiei i-a adresat mai mult întrebări. Avocatul reclamantului și judecătorul J.V. nu au adresat nicio întrebare, deși li s-a oferit posibilitate. În continuare, reclamantul și judecătorul J.V. au formulat concluzii finale. În minuta ședinței s-a precizat faptul Că, în baza art. 92 din lege (a se vedea infra, pct. 20), Comisia saună întocmească un raport, care este sau fie comunicat CJS în vederea examenei.

Minuta ședinței a fost semnătă de reclamant, de judecătorul J.V., în calitate de petent,și de membrii Comisiei (a se vedea art. 90 din lege, infra, pct. 20). Astfel cum rezultă din documentele disponibile, Comisia a prezentat un astfel de raport, îngrijirea a propus eleberarea din funcție a reclamantului de către CJS pentru neglijență în serviciu. 16 . La 18 mai 2011, plenul CJS, inclusiv judecătorul J.V., l-a eliberat pe reclamant din functia de judecător pentru neglijentă în serviciu. Fragmentele relevante din decizie se citesc astfel: „CJS constată că Curtea de apel din Skopje nu avea niciun temei legal pentru a examena Și pentru a se pronunța asupra fondului capetelor de cere formule în recrut [în cauza penală 537/ 2010], ci era obligată prin lege să constate inadmisibilitatea recursului acuzatului, formulat de avocatul astuia.

În consecință, decizia pronunțată de aceasta încalcă (dispozițiile Codului de procedură penală). [...] O astfel de decizie este nelegală și contrară [dispozițiilor relevante din Codului de procedură penală] [...] Ațici când a stabilit exercitarea [de către reclamănt] a funcții de judecător într-o manieră neprofesionista și lipsită de conștiiție, CJS a luat considerare, ca baza legală, hotărărea Curții Supremă [a se vedea supra, pct. 8-8,și concluziile Secții Penale a Curții Supreme din 10 decembrie 2010 [a se vedea supra, pct. 9-.

Secția (Penală) a stabilit în mod explicit Că (reclamantul), în calitate de preedință al completuluiși de judecător raportor, [...] avut un comportment neprofesionist și a pronunțat o decizie contrară [dispozițiilor relevante ale Codului de procedură penală] [...]” 17 . Reclamantul a formulat recurs împpotriva astei decizii în fața completului de recurs, organ de al doilea grad de juridicție, înființat ad-hoc în cadrul Curții Supreme în fiecare cauză în parteși alcătuit, conform art. 96 din lege (infra, pct. 20), din nou judecători, dintre care trei judecători ai Curții Supreme, patru judecători ai Curții de apel și doi judecători din cadrul instanței din care face parte ci reclamantul. Acesta a sollicitat, de asemenea, recucarea judecătorului J.V.

Și un tutor judecătorilor Curții Supreme. În sprijinul cererii de vânzare, acesta a declarat că există un conflict de interese, avand în vedere că judecătorul J.V. solicită eliberarea lui din funcțieși, ultima, votază în favoarea eliberării din funcție în calitate de membru ex officio al CJS. Poziția dețină de aeste era de natură să influențeze alți judecători din cadrul instanței respective. 18 . La 13 septembrie 2011, completul de recurs a respins recursul Și a confirmat decizia CJS de eliberare a reclamantului din funcție de judecător. De asemenea, un refuzat cererea astuia de recuzare un judecătorilor. A constatat cã plenul Curții Supreme, ai nu completul de recurs, avea competența de a se pronunța asupra cererii reclamantului de recuzare a Presedintiui Curții Supreme.

De asemenea, completul de recurs a inadmisibilă, în temeiul Codului de procedură civilă, cererea reclamantul de recuzare a tuturor judecătorilor une instanță. II. Dreptul intern relevant A. Constituția din 1991 ( astfel cum a fost modificată în 2005) 19 . În decembrie 2005, Parlamentul a adoptat mai multe modificări la constituție. Dispozițiile relevante sunt redectate după cum urmează: Amendamentul XXVI „1. [...] Judecătorul poate fi demis din funcție: – pentru a bateri disciplinare grave, care își este faci necorespunzător pentru exercitarea funcții de judecător, și pentru exerciționează neprofesiune și lipsită de conștiință a funcții de judecător, în condițiile prevăziute de lege.” Modificătorul XXVIII „[...] Consiliul Judiciar este alcătui din cinciprezece membri.

Președintele Curții Supreme a Republicii Macedoniași ministrul justiției sunt membri ex officio ai Consiliului Judiciar.

Opt membri ai Consiliului sunt aleși de către judecători din rândul colegilor lor [...] Cinci membri [...] sunt aleși de Parlament.” B. Legea din 2010 privat organizare juridică (Jurnalul Oficial nr. 150/2010) 20 . Dispozitiile relevante ale Legii din 2010 privatd organizare juridică („legea”) formula după cum urmează: Deciziile CJS Art. 71 „Pe baza unui raport [întocmit de Comisie] și a deliberară, CJS poate [...] – să suspendă acțiunea disciplinară; – să pună la dispoziție discurină corespunzătoare încălțărișă – să fie elibereze din funcție judecătorul pentru îșinălcarea gravă a normelor disciplinare ( ).” Măsuri disciplinare Art. 73 alin. (1) „CJS poate să dispună următoarele sancțiuni disciplinare, în cazul în îngrijirea stabilește răspunderea disciplinară a judecătorilor: - mustare screză; - mustare publică; - reducerea salariului cuprinsă între 15% și 30% [...]” Procedura disciplinară Art. 77 „Un judecător poate fi eliberat din funcție pentru exercitarea lipsită de profesionism și conștiinciozitate a funcții de judecător, în condițiile prevăzute de lege.” Cererea de constatare a neglijenției în serviciu în cazul judecătorilor Art. 78 alin. (1)-(3) „Procedura disciplinară în privința privilegiului judecătorilor poate fi inițiată de către un membru al CJS, președintele instanței [din care îngrijește partea judecătorul a cărui eliberare din funcție este sollicită],

președintele instanțe superioare sau plenul Curții Supreme a Republicii Macedonia („petentul”) [...] Procedura este urgentă și confidențială. Parteciparea publicului este exclusivă și sunt respectate reputația și demnitatea judecătorului cercetat [...] La cereea unui judecător, CJS poate decide ca procedura să fie publică [...]” Conținutul cererii Art. 79 „Cere de inițiere a procesurii disciplinare, prevăzută la art. 78 alin. (1), se depune la CJS și conține, printre altele, [informății personale] despre judecător, adresa și domiciliul [...] descrierea pretinei abateri [...]și o descriere a sondor care urmează să fie admise în ședință. Cererea trebuie să fie înșisoțită de documente justificative” Comisia de constatare a neglijenței în serviciu („Comisia”) Art. 80 de alin. (1)și (3) „CJS hotărăște dacă cererea de inițiere a procedurii disciplinare este oportună, completăși adițională.

[...] În caz de îngrijire CJS constată că cererea este adăpostibile, asesta îșinființează, din rândulmbrilor săi, o Comisie de constatare a neglijenței în serviciu ( Äомисиδа а утврдувае нестуно исесо вресено врееса са судиска иуунка ), alcătuită dintru-un președinte și patrumbri.” 81 alin. (1)-(4) „Comisia comună judecătorului cercetat cererea Și documentele justificative. Judecătorul poate să fie răspundă în șcris să fie facă o declarație verbală, în termen de 8 zile de la date la care sunt comunicate cereea. Judecătorul împpotriva căruia este depusă cereea sunt dreptul la un reprezentant legal, pe care asesta îl invită la ședință. Judecătorul cercetat depune toate sondele în sprijinul răspunsului său, împreună cu observațiile prezentate ca răspuns lacere [...]” Colectarea datelor și sondelor Art. 82 alin. (1) „Comisia solicită informați șiși strânge sonda relevantă pentru [cauză]”.

Raport și recomandare Art. 83 „Pe baza informaților și sondalor strânse, Comisia prezintă CJS un raport în îngrijirea declară dacă cereea în cauză este justificată să nu.” Examinarea cererii Art. 84 alin. (1)și (2) „CJS examinază cerereașia proprietății Comisiei și hotărăște instituirea sau încetărea procesurii disciplinare. CJS adoptată [această] decizie cu majoritatea membrilor săi [...]” Comunicarea deciziei Art. 85 „Decizia prevăzută la art. 84 este comunicată petentului ( δодносител на Äараьето ), judecătorului [a cărui eliberare din funcție este sollicită], precum și președintelui instanței din îngrijire face parte judecătorul cercetat Și dosarul cauzei este transmis Comisiei.” Suspensarea temporală Art. 86 „La inițierea proceserii disciplinare, CJS poate suspenda temporar din funcție judecătorul cercetat.” Ședința în fața Comisiei Art. 87 „Comisia trebuie să stabilească o ședință în termen de circisprezece zile de la inițieea procesurii disciplinare.

La cedintă trebuie să participe toți membrii Comisiei. Ședința este prezidă de preedintele Comisiei.” 88 „Petentul și judecătorul cercetat sunt citați la o ședință. Acestora li se furnizază sondele strânse de Comisie. Dacă aceștia au fost citați în mod corespunzător și nu se prezintă la ședință, fără să fie oere vreo justificare, acesta se desfășoară în lipsa lor.” Art. 89 „Toate sondele prezentate de petent Și de judecătorul cercetat Și sondele obținut de Comisie sunt ascultate în cadrul ședinței.

Judecătorul cercetat poate aduce argumente în legătură cu toate sondele prezentate la ședință.”” Minuta [ședinței] Art. 90 alineatul (4) „Minută ședinței este semnătă de către petent, judecătorul cercetat sau reprezentantul său, [membrii] Comisie[i]și persoana care păstrează minuta [...]” Raportul Comisiei Art. 92 de alin. (1) „Comisia întocmește un raport pentru CJS în terminen de cincisprezece zile de la ședință, împreună cu o propunere pentru (una din) următoarele decizii: - încetărearea procesurii, dacă nu există motiv pentru stabilirea neglijenței în serviciu din partea judecătorului său - eliberarea din funcție a judecătorului pentru neglijență în serviciu”. Deciziile CJS Art. 93 „Pe baza raportului [întocmit de Comisie] și după ședință, CJS poate [...] - să își înceteze procedura, dacă nu există motiv pentru stabilirea neglijenței în serviciu său - să elibereze judecătorul din funcție pentru neglijență în serviciu”.

Art. 95 alin. (1) și (3) „CJS adoptată decizia prevăzută la art. 94 cu o majoritate de duă treimi din toți membrii aștuia [...]” O copie a deciziei se comunță judecătorului cercetat, reprezentantului acestuia, petentului și președintelui instanței din care se ocupă parte judecătorul sau președintelui instanței imediat superioare.” Dreptul de recurs Art. 96 alin. (1)-(4) „Judecătorul cercetat poate fi concursată de eliberare din funcție adoptată de CJS îșină unui complet de al doilea grad de juridicție, îșinființat în cadrul Curții Supreme („completul de recurs”) [...] Completul de recruturi este alcătuit din nouă membri, dintre care trei judecători ai Curții Supreme, patru judecători ai Curții de apel și doi judecători ai asistentului de care face parte judecătoră ămpotrăuia a fost inițiată.

Președintele Curții Supreme nu poate fi membru al completelui de recurs. Completul de recrutări poate confirma sau să anuleze decizia de eliberare din funcție adoptată de CJS [...]” C. Codul de procedură civilă din 2005 21 . Art. 400 din Codul de procedură civilă din 2005 prevede posibilitatea redeschiderii procedura privată Cărei Curtea a constatat existentă unei încălcări a Convenției. Într-un cadrul une astfel de procedururi redeschise, instanță între au obligația de a respecta prevederile hotărării definitive a Curții.

Regulamentul Curții Supreme (Jurnalul Oficial nr. 13/1998 Și 21/2009) 22 . Dispozitiile relevante ale Regulamentului Curții Suprem sunt redatate după cum urmează: 3) Secțiile curții Art. 23 „În calibrul Curții Supremă funcțiează următoarele secții juridică: 1. Secția Penală 2. Secția Civilă 3. Secția pentru jurisprudă” Capitolul III Activitatea Curții Art. 31 „Curtea își exerță activitatea, astfel cum este prevăzută de Constituție și de Legea privată organizare juridică, principi: - cameră; - ședințele secțiilor; -ședință comune a secțiilor; -ședință plenară.” 2. Secțiile curții Organizarești competențe secțiilor Art. 37 alin. (1) „Procedurile și deciziile pronunțate în cauzele penale intrră în sfera de competență a judecătorilor secții penale.

Art. 39 alin. (1) „Secția este compusă din toți judecătorii care soluții cauze ce intrră în sfera de competență a secții respective, precumși din (grefieri) [...]” E. Legea privată Consiliul pentru stabilirea faptelorși inițierea procesurii de angajajare a răspunderii judecătorilor („Consiliul”, Jurnalul Oficial nr. 20/2015).

23 . În februarie 2015, Parlamentul național a adoptat o nouă Lege privat Consiliul pentru stabilirea faptelor Și inițierea proceserii de angajare a rãspunderii judecătorilor, care prevede crearea Consiliului, un nou organism cu rulul de stabili facitele relevante, în cadrul unei proceduri reglementate principi aceștia lege, în că de a stabili dacă este necesar să formeze o cerere de inițiere a proceduri discriminare un juuicecător (art. 2 Și art. 49). Acesta sunt în componență nouă membri (judecători, procuratoriși avocați pensionați, art. 6) aleși de toți judecătorii din statul pârât, principi vot direct și secret (art. 16). Printre altele, aeste poate depune în fața CJS o cerere de inițiere a procedura de angajare a răspunderii unui judecător său a preedentelui une instanțe (articol.

32). Legea intră în vigoare în termen de trei luni de la intrarea sa în vigoare (art. 53). Legea de modificare a Legii private organizare juridică (Jurnalul Oficial nr. 20/2015) 24 . În februarie 2015, Parlamentul național a modificat, de asemenea, Legea privilegind organizare juridică. Art. 16 înlocuiește art. 78 alin. (1) din lege (a se vedea supra, pct. 20), căci prevede că, în locul unui membru al CJS, al președintelui instanței [din îngrijire face parte judecătorul a cărui eliberare din funcție este sollicită, al președintelui instanței superioare său al plenului Curții Supreme, Consiliul poate iniție în fața CJS o procedură disciplinără. Acestă lege intră în vigoare în termen de trei luni de la intrarea sa în vigoare (art. 31). III.

Documente internaționale A. Avizul nr. 10 (2007) al Consiliului Consultiv al Judecătorilor Europeni ( CCJE) în atenția Comitetului de Miniști al Consiliului Europei referitor la Consiliul Justiției în serviciile sociale, Strasbourg, 23-27 noiembrie 2007 25 . Dispozitiile relevante ale Avizului sunt redatate după cum urmează: „II. Misiune generală: Garantarea independentă sistemulului judiciarși statul de drept 8. Consiliul Justitiei vizeazã garantarea în același timp a adendenți sistemului judiciar ști independenți fiecărui judecător. În calitate de statului de drept, existența unei puteri giudiciare independenteși impresiale este o cerință structurală a statului. Disciplina 62. Problema responsabilită ii judecătorilor a fost examinată de CCJE în Avizul nr. 3(2002). Experiențele recente cunoscute de unele state arătă necesitatea de a apără judecătorul împotriva tentații de a extinde domeniul răspunderii vânzare pentru activitatea sa strict juridică.

Rolul Consiliului Justiții este de arăta că un judecător nu-și poate asuma aceleași răspunderi ca membrii altor profesii: el îndeplinește o misiune de serviciu public și nu poate refuza să statuze asupra conflictelor asupra cărora este selizat. De altfel, dacă ast judecător este expus la sancțiuni juridice sau disciplinare împtriva deciziilor vânzare, nici independentă judecătorului, nici echilibrul democratic al puterilor nu vor punea fi menținute. Consiliul Justitiei trebuie deci să fie condamne fără echivoc proiectele politice private restrângerea puterii de apreciere a judecătorilor. Aceasta nu înseamnă că judecătorii nu pot acționa în afara funcțiilor lor și fără respectarea legii. 63. Un judecător care nu soluțiează cu celeritate dosarele ce-i sunt încredințate cu sau care îngrijește față dovada incompetenței grosolane și evidente în îndeplinirea sarcinilor vanzare treibuie să fie supus la o procedură disciplinără.

Dar, așa cum Avizul nr. 3(2002) al CCJE a subliniat deja, e necesar ca judecătorul să fie protejat de o procedură discriminară care să garanteze respectarea principiului independenței judiciare, dușă de un organ nesupus oricărei influențe politice statică a supra greșilor disciplinare clar definit: Șeful de stat, ministrul justiții săă sau alt reprezentant al autorăților politici noi treie să faci parte din disciplină. 64. Consiliul Justitiei este competent în materie de deontologie; el poate primi, în plus, plungeri ale beneficiarilor justitiei.

Pentru a evita conflicte de întrese, ar treibui ca, în primă instanță, procedura disciplinară, când nu competență de competență unui tribunal disciplinar, să fie puși în practică de o comisie disciplinară formată, în mod substanțial, din judecători aleși de egalilorlor, diferiți de memorii Consiliului Justiții, cu posibilitate unui recurs în fața une instanță judiciare superioare.” B. Magna Carta a Judecătorilor ( Principii Fundamentale), Consiliul Consultiv al Judecătorilor Europeni , Strasbourg , 17 noimbrie 2010 CCJE ( 2010)3 Final 26 . Dispozițiile relevante ale Magna Carta a Judecătorilor sunt redatate după cum urmează: Garanțiile independenței „6. Procedurile disculinare treibuie să se deruleze în fața unui organism independent căi să existe posibilitate de a concursa soluția în fața une instanță de judecată.” Organismul împuternicit să garanteze independentă „13.

Pentru a asigura independența judecătorilor, fiecare Stat trebuie să creeze un Consiliu Judiciar său un alt organism specific care să fie fie el însuși independent de puterile legislativă și executivă, având celele mai largi competiți pentru toate toate to toatiuniile privilegied statutul judecătorilor, darși cu Privire la organizare, funcționarea și imaginea institutiilor juridice. Membrii consiliului trebuie să fie ori numai judecători, ori într-o majoritate importantă judecători, aleși de colegiilorlor.

Consiliul Judiciar este responsabil de activitate și deciziile de vânzare.” Cu privilegie la pretinsele încălcări ale art. 6 din Convenție A. Problema imparțialitățiiși independenți CJS 27 . Reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 6 din Convenție, Că CJS nu era o „instanță independentă și impreșială”, advănd își vădă președintele CJS, care a fost membru al Comisiei în cauza lui, precum și Președintele Curții Supreme, a cărui cere a declanșat procedura concursată, au participat ulterior la adoptarea deciziei CJS de eliberare din funcție a aștuia. În așteptare privată, reclamantul a susținut, de asemenea, Că, avand își vedere implicarea Preșintelui Curții Supreme în aprobarea avizului juridic al Securii Penale a Curții Supreme (supra, pct. 9), a avut idei preconcepute cu privilegie la fondul problemaei exameninat, ai anume eleberarea sa din functie.

Acesta o artă invocată. 6 § 1 din Convenție, îngrijire, în măsura relevanței, prevede următoarele: „Orice persoană sunt dreptul la judecărea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanță independentă și imprerială, instituită de lege, care va hotărî [...] adăupra încălcării drepturilor și obligațiilor vânzare cu caracter civil [...] 1.” Cu privilegie la accesitate 28 . Guvernul nu a ridicat nicio obiecție cu privilegie la admissibilitate a acestor capete de cere. 29 . În pofida faptulii cã Guvernul nu a ridicat nicio obiecție în ce ceea ce primvește admizibilitate capetelor de cere formule cu ast titlu, Curtea dorește să acordeze problema aplicabilității ii art. 6 din Convenție. Aceaste subliniazã cã cauza reclamantului a fost examinată de cãtre CSJ, se ocupă de un stabilit toate problematele de fapt și de drept, după ce a desfășurat o ședinþă și a evaluat sondele.

În acest sens, este necesar să se asigure că, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, este necesar să se asigure că, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, un organism alcătuit din judecători care se ocupă de această situație este necesar să se asigure că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. În aeste circumstantă, Curtea consideră că artă. 6 este aplicabil procesurii contestate sub aspect civil (a se vedea, în mod similar, Olujić împotriva Croatiei , nr. 22330/05, pct. 31 ‐ 45, 5 februarie 2009, Și Oleksandr Volkov împpotriva Ucrainei, nr. 21722/11, pct. 91, CEDO 2013). 30 . Curtea observa că este capete de cere nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 iluminat.

a) din Convenție. De asemenea, constată că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile. Cu privilegie la fond ( a) Argumentele părților 31 . Reclamantul a susținut că judecătorul J.V., președintele Curții Supreme la momentul respectiv, care a inițiat acțiunea concurentată și a prezentat în fața Comisiei argumente în sprijinul cererii vânzare, a participat, în cele din urmă, la adoptarea deciziei CJS de a-l elibera din funcție. Acest lucru a dat naștere une situații în îngrijirea același membru al CJS a „acuzat și a eliberat din funcție un judecător”. Acest dublu rul a determinat un cumul știi un conflict de comcerere, incompatibil cu principiul unui proceduri echitabil.

În ciuda faptului că considerați anterioare privilegiate un singur membru al CJS, participarea asestuiei la decizia definitivă a CJS de eliberare din funcție a reclamantului „a contaminat” întreaga procesuară. 32 . Guvernul a explicat procedura în fața CJS, în special rolul Comisiei, îngrijirea examenina faptele Și fondul cauzelor. Președintele Curții Supreme, îngrijește un concurs de avocat inițierea procesurii, nu a fost membru al Comisiei. Aceasta din urmă a desfășurat ședinț în cadrul cărora a examinat sonda și a ascultat argumentele părților. Apoi, a intocmit un raport cu privilegie la cauză, însoțit de o recomandare de adoptare a unei decizii ( Comisia nu a desfășurat o „anchetă preliminară”, dar aceasta trebuia să fie considerată un complet care funcționează în cadrul CJS.

33 . Guvernul a susținut, de asemenea, Că faptul Că Președintele Curții Supreme a fost membru al completului care s-a pronunțat în cauza penală. 537/2010 (supra, pct. 8) nu înseamnă că CJS, îngrijește-te de un proces eliberarea din funcție a reclamantului, un fost mod necesar părtinitor. b) Motivarea Curții 34 . Curtea reamintte că nu există uniile de independență și imparțialitate obiecțivă sunt strâns legate și, în funcție de circustanță, poate fi nezar să fie examinatîmpreună (a se vedea Sacilor-Lorminesîmpotriva Franței, nr. 65411/01, pct. 62, CEDO 2006- XIII). Cu toate astea, ținând mare de faptele prezentei cauze, Curtea constată că este oportun să examineze capetele de cere formulează în acceastă privată din perspectivă pregătite bubbles de imparțialitate a CJS, având în vedere rolul de jucată de judecătorul J.V.

În procedura concursată. ( i) Principii generale 35 . Curtea reamintește că, de regle, imparțialitate denotă lipsa prejudecăților său a părtinirii. Conform jurisprodusei constante a Curții, există imparțialitățiii în sensul art. § 1 trebuie să se stabilească să fie funcționată de: (i) un test subtitiv, în cadrul căruia trebuie să se stabilească sănă personală de părțină și de comportmentul unui anumit judecător – cu alte cuvinte, dacă judecătorul a dat dovadă de prejudecăți personală săău de părțină-o cauză; și (ii) un test obbiectiv, în cadruria cărului se stabilește din această instanță sineși, printre alte aspecte, componența acesteia, au auuriți suficiență exclusivă. 255, pct. 28și 30,și Wettsteinîmpotriva Elveții , nr. 33958/96, pct. 42, CEDO 2000-XII).

36 . Totuși, nu există delimitarea purtă clară între imparțialitate subiecțivă cea obiectivă, deoarece comportamentul unui judecător poate nu doar să genereze îndoieli obiectiv justificate cu privilegiare la implicitată sa, din punctul de vedere al unui observator extern (testul obbiectiv), ci poate viza Și topsiunelor convingerilor vânzare personale (testul subtitiv) [a se vedea Kyprianou împotriva Ciprului (MC), nr. 73797/01, pct. 119, CEDO 2005 ‐ XIII]. În consecință, în unele cauze, în îngrijirea poate fi dificilă obținărea unor sonde care să infirme prezumția de imprețialitate subiectivă a judecătorului, cerința privată imparțialitate obiecțivă oferă o garanție suplimentară importantă (a se vedea Pullar împotriva Regatului Unit , 10 iunie 1996, pct. 32, Culegere 1996 ‐ III).

37 . În așteptă privată, chiar și aparențele pot avea o anumită importanță său, cu alte cuvinte, „nu trebuie doar să se fac dreptate, ci trebuie să se vadă că se face dreptate”. Miza o reprezintă încrucișată pe îngrijire instanță dintr-o societate democratică trebuie să o inspira publicului (a se vedea De Cubber împpotriva Belgiei , 26 octombrie 1984, pct. 26, Seria A nr. 86). ( ii) Aplicarea în prezenta cauză a principiilor menționat 38 . Curtea observa că, în temeiul Amendamentului XXVIII la Constituție (a se vedea supra, pct. 19), CJS era alcătuit din Cincizece membri, dintre care Președintele Curții Supreme și ministrul justiției erau membri ex officio; optează pentru membri erau aleși de către judecători din rândul colegilor acestora ci cimbi membri erau ale de Parlament.

Procedura discriminară în fața CJS era reglementată în detaliu de lege, potrivit cărei constatare de către CJS a săvărșii unei abateri disciplinare de către un judecător putea Avea ca urma doar eleberarea din funcție a judecătorului cercetat. Acest lucru se datorează faptului că eliberarea din funcție ea singura măsură disponibilitate în cazul neglijenței în serviciu, spre deosebire de procedura disciplinară, pentru îngrijirea erau disponibile și alte măsuri (a se vedea supra, pct. 20, arta. 73, art. Art. 77 și. 93 din lege). 39 . Art. 78 alin. (1) din lege (a se vedea supra, pct. 20) prevedea că orice membru al CJS putea să solicite CJS să constate neglijența în serviciu în cazul unui judecător.

O astfel de cere putea fi formulată de președintele instanței superioare. În prezența cauză, judecătorul J.V., îngrijirea era președintele Curții Supreme la acea vremeși membru ex officio al CJS, a solicitat inițierea procesurii concursate împpotriva reclamantului, Președintele Curții de apel din Skopje de la acea vremem. 40 . Acestă cere a fost depusă după ce Secția Penală a Curții Supremă, competență să discute aspecte procedurale și de fond legate de cauză penale [a se vedea art. 37 alin. (1) din Regulamentul Curții Supreme, supra, pct. 22], un stabilint, în unanimitate, că „o existet neglijență în serviciu în cazul a doi judecători” în cauza penală în acest sens.

537/2010 , judecată de un complet format din trei judecatori , din cadrul Curții de apel Skopje , din care făcea parte Și reclamantul ( supra, pct. 9). Deși Secția Penală nu a menționat numeroase judecătorilor cu privilegie la care se consideră că își înțelege legea, este evidentă Că avizul îl include pe reclamant. CJS a confirmat faptul că concluzia secției penale a Curții Supreme îl privata pe reclamant (supra, pct. 16). Judecătorul J.V. a participat la decizia Secții Penaleși a votat în favoarea concluziilor asteia. 41 . În asesta circumstantă, Curtea consideră că reclamantul avea motiv legitime să se echipa că judecătorul J.V.

nutrea deja convingerea personală că acestă ar trebui să fie eliberat din funcție pentru neglijență în serviciu, înăuntru de sesizarea CJS cu acestă problema (a se vedea Werner împotriva Poloniei, nr. 26760/95, pct. 41, 15 noiembrie 2001). 42 . Curtea observa, în continuuare, că plenul CJS, îngrijirea include pe judecătorul J.V., o declarație admirabilă cererea astuia din urmă. Apoi, asta a înființat o Comisie ad-hoc , în calitate de organ intern al CJS, îngrijește o inițiat procedura concursată. Comisia era alcătuită, astfel cum se prevede la art. 80 de alin. (3) din lege (supra, pct. 20), din Cinci membri ai CJS. Judecătorul J.V. Nu era Membru al Comisiei. În conformitate cu art. 87 din lege, la 19 aprilie 2011, Comisia a desfăturăt o ședință, în cadrul Căreia a examenat sondele relevante Și a ascultat argumentele și obzervațiile finale atât ale reclamantului, cât și ale judecătorului J.V.

Acestuia din urmă i s-a oferit, de asemenea, posibilitate să fie adreze întrebări reclamantului (supra, pct. 14 Și 15). Atât reclamantul, cât și judecătorul J.V., au semnat minuta ședinței. Pe baza tuturor documentelor disponibile, Comisia a întocmit un raport pe care l-a transmis CJS în vederea exameninei. 43 . Având în vedere normele de procedură deșcris anterior, Curtea consideră că, în prezentă cauză îndreptătăîîmptră reclamantului, judecătorul J.V. avea drepturi în calitate de parte la procedura concursată. În urmână solicitării asestuia, a fost inițiată procedura, în cadrul căreia asesta a prezentat sonda și argumente în sprijinul acuzăiilor vânzare de neglijență în serviciu din parte reclamantului.

În consecință, asesta a acționat în calitate de „procuror” în privată reclamantului, „inculpatul” din procedura concursată. 44 . Pe baza raportului Comisiei, decizia pronunțată de Curtea Supremă în cauza penală. 537/2010 Și concluzia Secții Penale a Curții Supreme (supra, pct. 16), plenul CJS l-a eliberat din funcție pe reclamant pentru neglijență în serviciu. Judecătorul J.V., în calitate de membru ex officio al CJS, a participat la adoptarea deciziei în cauză. Atât reclamantul, cât și judecătorul J.V., trebuiau să primească o copie a deciziei respectiv [a se vedea arta.

95 alin. (3) din lege, supra, pct. 20]. 45 . În asociere, Curtea consideră că este situată în îngrijire judecătorul J.V., în calitate de membru al CJS, îngrijire solicitază inițieea procesurii concurentate, a participat mai târziu la adoptarea deciziei de eliberare din funcție a reclamantului, genează înconjurătoare cu privilegie la imparțialitatea asestuia atunciind s-a pronunțat asupra fondului cauzei reclamantiului (a se vedea Oleksandr Volkov, citată anterior, pct. 115). 46 . Având în vedere cele de mai sus, Curtea ia în considerare stabilitatea faptul că rulul judecătorului J.V. în procedură nu a trecut nici testul implicitatii subiectiv, nici testul imparțială ii obiectiv. În plus, faptul Că judecătorul J.V.

ea doar unul din cei Cinciprezece membri ai CJS nu poate, în așeste circumstanțe, să conducă la alt rezultat (a se vedea Fazlı Aslanerîmpotriva Turciei , nr. 36073/04, 4 martie 2014). În consecință, o artă obscură. 6 § 1 din Convenție ca burgere a lipsei necesare de imparțialitate atunci când CJS un examenant cauza reclamantului. Celelalte capete decere formulează în temeiul art. 6 din Convenție 47 . Reclamantul s-a plâns, de asemenea, Că nu a beneficiat de un procese echitabil, în măsura în care procedură concursată nu a indeplinit unele din garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție,și anume: CJS a refuzat să este ascultă martorii apărării, i s-a refuzat dreptul de a participa la ședința în fața completului de recursă săi nu au fost utile motive pentru eliberarea sa din funcție.

48 . Având în vedere considerarea anterioară ai constatarii înălțarii dreptului reclamantului de a fi judecat de o „instituție independentă și fără a face față situației”, în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, Curtea declară aste capete de cere accesibile, dar considera că nu este necesar să le examinează separat (a se vedea Oleksandr Volkov , citată anterior, pct. 159; Harabinîmpotriva Slovaciei , nr. 58688/11, pct. 143, 20 noimbrie 2012; Nikolovîmpotriva Fostei Republici Iugoslav a Macedoniei , nr. 41195/02, pct. 29, 20 decembrie 2007). II. Cu privilegie la alte pretinse încălcări ale Convenții 49 . Reclamantul a invocat, de asemenea, arta. 5, arta. 9, arta. 10, arta. 13, arta. 14 Și art. 17 din Convenție.

50 . Curtea un examenant aste capete de cere. Totuși, în lumina tuturor elementelor de îngrijire dispune și în măsura în care este competentă să se pronunțe cu privată la aspectele invocate, Curtea constată că aceștea nu indicată în timp ce încălcarea a drepturilor și a libertăților prevăzută de Convenție sau de proiectoalele la aceastea. 51 . Prin makare, aeste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate Și trebuie respinse în conformitate cu arta. 35 § 3 iluminat. a) si arta. 35 § 4 din Convenție. 52 . În cele din urmă, reclamantul s-a plâns de lipsa de independență și imparțialitate a organismului care s-au pronunțat în cauza sa, având în vedere declarațiile publice ale primului-ministru, ministrului justiții, membrilor CJSși ale altor politici de rang înalt.

În măsura în îngrijire asest capat de cere nu face obiectul construitor de mai sus, făcute în temeiul art. 16 din Convenție, Curtea reține că a fost pus la 12 septembrie 2013, în vremă ce hotărăște definită în cauză a fost pronunțată la 13 septembrie 2011 (a se vedea supra, pct. 18). Rezultă că așest capat de cere a fost formulat tardiv Și trebuie să fie respins în conformitate cu arta. 35 § 1și 4 din Convenție. III. Cu Privire la aplicarea arta. 41 din Convenție 53 . Art. 41 din Convenții prevede: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenții său a protocalelor de vânzare și dacă dreptul intern al înalei părți contractante nu permise decat o înlăturare incompletă a consecințior acestei îîncălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.” A. Prejudiciu 54 . Reclamantul a solicitat 34 924 de euro (EUR) cu titlu de material prejudiciu.

Acestă sumă constituie diferența de venit la care ar fi avut dreptul în calitate de judecător. A sollicitat, de asemenea, rambursarea taxei de încriereși a alt cheltuieli legate de admiterea sa în baroul de avocați, după revocarea din funcție. În cele din urmă, a mai sollicitat 500 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral pentru atingea adusă onoarei și reputații vânzare, precumși pentru suferință psihică și disuasoare sănătății vânzare. 55 . Guvernul a concursat aste pretențiiși a susținut că sunt nefondate. De asemenea, o pretinsă că nu există nicio legătură de cauzalitate între pretinsele încălcări și materiale prejudiciul solicitat. 56 . Curtea observată că acordarea unei reparații echitabile se pune baza doar pe faptul că reclamantul nu a beneficiat de toate garanțiile prevazute la art. 6 § 1 din Convenție.

Totuși, Curtea nu poate face față speculații privilegii rezultatul pe care l-ar-avut procedura compatibilă cu arta. 6 § 1 din Convenție în cazul în îngrijirea nu ar fi fost constatate încălcările. În speță, Curtea nu identificare nicio legătură de cauzalitate între încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și prejudiciul materiale pretins. Așadar, nu există niciun motiv pentru acordarea vreunei reparații cu ast titlu (a se vedea HIT d.d. Nova Gorica împpotriva Sloveniei , nr. 50996/08, pct. 49, 5 iunie 2014; Bajaldžievîmpotriva Fostei Republici Iugoslav a Macedoniei , nr. 4650/06, pct. 52, 25 octombrie 2011; Mežnarićîmpotriva Croații , nr. 71615/01, pct. 43, 15 iulie 2005). 57 . Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamantul a fost cu siguranță supus unei suferințe și unui sentiment de anxietate din cauză încălcărilor conservate.

Pronunțandu-se în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, acordă reclamantului suma de 4 000 EUR cu titlu de despăgubiere pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit. 58 . În continuare, Curtea își regăsește un loc de muncă pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală pentru a beneficia de asistență medicală.

177]. 59 . În cazul unei încălcări a arta. 6 din Convenție, reclamantul ar treibui să fie fie plasat, pe cât posibil, în poziție în îngrijire ar fi fost dacă nu ar fi fost încălțat prevederie acelei dispoziții. În cazurile precum prezenta speță, cea mai decvată formă de reparație ar fi redechiderea procesurii, dacă acesta va fi solicitată. În așteptare privată, Curtea subliniază că Codul de procedură civilă prevedă posibilitatea redechiderii proceduri în cazul îngrijire, întârzierea hotărăscării a Curții, aceasta constată că o decizie a une instanță sau o procedură anterioară a încălțat drepturi ale omului să libertăți fundamentale ale părții (supra, pct. 21). Cheltuieli de judecată 60 . Reclamantul a sollicitat echivalentul sumei de 980 EUR pentru onorariul aferent reprezenttării vânzare juridică în fața autortăților interne.

Acesta a prezentat o foaie de vărsămănt în sprijinul cererii vânzare. În această privință, Comisia a solicitat 250 EUR pentru taxele poște, cheltuielle de fotocopiere și costurile aferente traducerilor. Acesta a prezentat copii ale folior de vărsămănt și ale chitanțelor. 61 . Guvernul un concursat aste pretenții, considerați demonstrarea „insuficientă”. 62 . Potrivit jurisprudenți Curții, un reclamant sunt dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numei în măsura în care se stabilește caracterul real, necesar Și rezonabil al acestora (a se vedea Ediții Plon împpotriva Franței, nr. 58148/00, pct. 64, CEDO 2004-IV). În prezentă cauză, ținănd marea de documentele pe care le dețină și de criteriile menționate mai sus, Curtea considera că este rezonabil să acordă suma integrală de 1330 EUR, avocată de reclamant, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de acesta.

Dobânzi moratori 63 . Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratori să se întemeieeze pe rata dobânzii facilitii de împrumut marginal, practică de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte concentrale. Motivul pentru aseste, CURTEA, în unanimitate, 1. Declară accesibilă capetele de cere referitor la faptul că CJS nu era o „istantă independentăși impresială” și că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil și celelalte capete de cere inadmisibile; 2. Hotărăște că a fost înălțat de artă.

6 § 1 din Convenție, în măsura în îngrijire cauza reclamantului nu a fost examinată de o instanță imparțială; 3. Hotărăște că nu este necesar să se examineze celelalte capete de cere întemeate pe art. 6 § 1 din Convenție; 4. Hotărăște a) că statul pârbuie să plătească reclamantului, în termeni de trai luni de la data rămânerii definitive a hotărărării, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în monedă statică pârât la rata de schimb aplicabilă la date plății: (i) 4 000 EUR (patru mii de euro) plus orice sumă ce poate fi datorată cu titul de impozit pentru prejudiciul moral; (ii) 1 230 EUR (o mie două sute treizeci de euro) plus orice sumă ce poate fi datorată cu titul de impozit pentru cărtuieli de judecată; (b) călă, de la exprierierea termenului mențiuneată ăși până la efectură plății, acești sumei majoră cu judecătă; (b) călăută de la expirarea termenului Repinge cerea de acordare a reparații echitabile pentru celelalte capete decere.

Redectată în limba îngleză, poi comunicată în strisc, la 30 aprilie 2015, în temeiul art. 77 § 2 Și art. 77 § 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen, Isabelle Berro, Grefier Președinte

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România ( www.csm1909.ro ) și al Institutului European din România” ( www.ier.ro ). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC. ©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania ( www.csm1909.ro ) and the European Institute of Romania ( www.ier.ro ). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA ÎNTÂI

Hotărârea din 30 aprilie 2015 În Cauza Mitrinovski împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (Cererea nr. 6899/12) Strasbourg definitivă la 30/07/2015 Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În cauza Mitrinovski împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția Întâi), reunită într-o Cameră compusă din Isabelle Berro, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, Ksenija Turković, Dmitry Dedov, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secție, după ce a deliberat în camera de consiliu, la 7 aprilie 2015, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată: PROCEDURA 1 . La originea cauzei se află cererea nr. 6899/12 îndreptată împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Jordan Mitrinovski („reclamantul”), a sesizat Curtea la 27 ianuarie 2012, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).

2 . Reclamantul a fost reprezentat de domnul J. Mitrinovski, avocat în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul K. Bogdanov. 3 . Mirjana Lazarova Trajkovska, judecătorul ales să reprezinte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, nu a putut să participe la judecarea cauzei (art. 28). La 26 august 2014, președintele Camerei a decis să o desemneze pe Ksenija Turkovićîn calitate de judecător ad hoc (art. 29). 4 . Reclamantul a susținut, printre altele, că Consiliul Judiciar de Stat, care l-a eliberat din funcția de judecător, nu era „o instanță independentă și imparțială” în sensul art. 6 § 1 din Convenție. 5 . La 18 februarie 2013, plângerea a fost comunicată Guvernului.

S-a hotărât, de asemenea, că este aplicabil art. 41 din Regulamentul Curții și cererea să fie soluționată cu prioritate. ÎN FAPT I. Circumstanțele cauzei 6 . Reclamantul s-a născut în 1950 și locuiește în Skopje. A. Contextul cauzei 7 . La 6 decembrie 2010, un complet de judecată din cadrul Curții de apel din Skopje, format din trei judecători, prezidat de reclamant (și care includea judecătorii I.L. și M.S.), a decis, ca instanță de recurs, să admită recursul unui deținut. Completul a acceptat cauțiunea propusă și a înlocuit mandatul de arestare preventivă cu măsura arestului la domiciliu ( Ксж.бр. 537/2010) . La 9 decembrie 2010, Procurorul General a contestat această decizie printr-o cerere de protecție a legalității ( барање за заштита на законитоста ). Acesta a solicitat Curții Supreme să constate nelegalitatea deciziei în cauză și să o trimită spre reexaminare.

8 . La 10 decembrie 2010, un complet din cadrul Curții Supreme format din cinci judecători și prezidat de judecătorul J.V., președintele instanței supreme la momentul respectiv, s-a întrunit în ședință pentru examinarea cererii Procurorului General. Curtea Supremă a admis cererea modificată a procurorului ( преиначено ) și a declarat, printre altele, că: „Curtea Supremă constată că Curtea de apel din Skopje, care a judecat recursul [...] formulat împotriva deciziei [...] prin care Tribunalul Skopje a respins ca nefondată cererea de încetare a măsurii arestării preventive ( предлог за укинување на мерката притвор ), nu avea niciun temei legal pentru a soluționa pe fond capetele de cerere, ci, dimpotrivă, era obligată prin lege să declare inadmisibilitatea recursului [...]” B. Eliberarea din funcție a reclamantului 9 . La 10 decembrie 2010, Secția Penală a Curții Supreme, compusă din șase judecători ai instanței în cauză, inclusiv judecătorul J.V.

[a se vedea art. 39 alin. (1) din Regulamentul Curții Supreme, infra, pct. 22], s-a întrunit în ședință pentru a discuta cauza Ксж.бр. 537/2010 . În urma examinării minutei deliberărilor Curții de apel din Skopje la decizia din 6 decembrie 2010 (supra, pct. 7), Secția Penală a Curții Supreme a concluzionat că doi judecători au dat dovadă de neglijență în serviciu. Partea relevantă a minutei ședinței în cauză se citește astfel: „[...] Secția Penală a Curții Supreme a constatat, în unanimitate ( едногласно се донесе заклучок ), că doi judecători ai Curții de apel din Skopje au dat dovadă de neglijență în serviciu la judecarea cauzei Ксж.бр. 537/2010. Președintele Curții Supreme J.V.

a încheiat ședința Secției Penale.” 10 . În observațiile formulate la aceeași dată, judecătorul J.V., în calitate de membru ex officio al Consiliului Judiciar de Stat („CJS”, a se vedea Amendamentul XXVIII la Constituție, infra, pct. 19), a solicitat ca CJS să constate neglijența în serviciu a reclamantului și a judecătorului I.L. Această cerere a fost formulată în temeiul art. 78 și art. 79 din Legea din 2010 privind organizarea judiciară („legea”, infra, pct. 20), conform cărora un membru al CJS sau președintele instanței superioare poate solicita inițierea unei acțiuni disciplinare împotriva unui judecător. Astfel cum se afirma în cerere, existau motive rezonabile să se creadă că reclamantul și judecătorul I.L.

și-au exercitat funcția de judecător într-o manieră neprofesionistă și lipsită de conștiinciozitate, având în vedere că au votat în favoarea deciziei din 6 decembrie 2010 în cauza penală Ксж.бр. 537/2010 , încălcând dispozițiile Codului de procedură penală. În sprijinul afirmațiilor sale, acesta a prezentat o copie a deciziilor din 6 și 10 decembrie 2010 (supra, pct. 7 și 8). 11 . La 23 decembrie 2010, plenul CJS, inclusiv judecătorul J.V., a discutat cererea judecătorului J.V. de stabilire a neglijenței în serviciu din partea reclamantului și a acceptat-o ca fiind oportună, completă și admisibilă. De asemenea, acesta a înființat o Comisie pentru stabilirea neglijenței în serviciu a reclamantului („Comisia”), alcătuită din cinci membri, inclusiv președintele CJS (a se vedea art. 80 din lege, infra, pct. 20). Judecătorul J.V.

nu era inclus în componența Comisiei. 12 . La 29 decembrie 2010, Comisia i-a comunicat reclamantului cererea judecătorului J.V. și documentele justificative. La 18 ianuarie 2011, reclamantul a răspuns în scris și a furnizat probe în sprijinul răspunsului său (a se vedea art. 81 din lege, infra, pct. 20). Între timp, judecătorul I.L. a demisionat. După obținerea de către Comisie a materialelor din cauza Ксж.бр. 537/ 2010, la 14 ianuarie 2011, aceasta a prezentat (plenului) SJC un raport de evaluare a justificării cererii judecătorului J.V. 13 . La 23 februarie 2010, plenul CJS, inclusiv judecătorul J.V., a inițiat împotriva reclamantului o procedură disciplinară, suspendându-l temporar din funcția de judecător.

În decizie, CJS s-a bazat pe art. 84 și art. 86 din lege (a se vedea infra, pct. 20). Părțile relevante ale acestei decizii se citesc după cum urmează: „CJS, în baza cererii (judecătorului J.V) [...] a înființat (Comisia) [...] După ce a luat măsuri în temeiul art. 81 și art. 82 din [lege], Comisia a prezentat CJS, în temeiul art. 83 din [lege], un raport de evaluare a justificării cererii. CJS [...] a discutat cererea și propunerea Comisiei și a decis inițierea unei proceduri disciplinare [...]” 14 . La 19 aprilie 2011, Comisia a desfășurat o ședință în baza art. 87 din lege (a se vedea infra, pct. 20). Astfel cum s-a observat în minuta ședinței, la aceasta au participat reclamantul și reprezentantul legal al acestuia, precum și judecătorul J.V., în calitate de petent.

Judecătorul J.V. a declarat, printre altele, următoarele: „[... ] Am depus cererea (de stabilire a exercitării de către reclamant a funcției de judecător într-o manieră neprofesionistă și lipsită de conștiinciozitate) din următoarele motive: (reclamantul), în calitate de președinte al completului și de judecător raportor (în cauza Ксж.бр. 537/ 2010) și judecătorul I.L., în calitate de membru al completului, contrar (dispozițiilor Codului de procedură penală) [...] s-au pronunțat în mod nelegal pe fond [...] nu au avut niciun temei legal pentru a se pronunța asupra fondului capetelor de cerere formulate în recurs, ci erau obligați prin lege să respingă recursul ca inadmisibil.

Pentru aceste motive, consider că în speță, [...] există motive [să se stabilească] exercitarea într-o manieră neprofesionistă și lipsită de conștiinciozitate a funcției de judecător [...] Trebuie să subliniez că am adresat CJS prezenta cerere având în vedere constatarea Secției Penale a Curții Supreme din 10 decembrie 2010 [a se vedea supra, pct. 9] [...]” 15 . După ce reclamantul și-a prezentat oral argumentele, președintele Comisiei i-a adresat mai multe întrebări. Avocatul reclamantului și judecătorul J.V. nu au adresat nicio întrebare, deși li s-a oferit această posibilitate. În continuare, reclamantul și judecătorul J.V. au formulat concluzii finale. În minuta ședinței s-a precizat faptul că, în baza art. 92 din lege (a se vedea infra, pct. 20), Comisia urma să întocmească un raport, care urma să fie comunicat CJS în vederea examinării.

Minuta ședinței a fost semnată de reclamant, de judecătorul J.V., în calitate de petent, și de membrii Comisiei (a se vedea art. 90 din lege, infra, pct. 20). Astfel cum rezultă din documentele disponibile, Comisia a prezentat un astfel de raport, în care a propus eliberarea din funcție a reclamantului de către CJS pentru neglijență în serviciu. 16 . La 18 mai 2011, plenul CJS, inclusiv judecătorul J.V., l-a eliberat pe reclamant din funcția de judecător pentru neglijență în serviciu. Fragmentele relevante din decizie se citesc astfel: „CJS constată că Curtea de apel din Skopje nu avea niciun temei legal pentru a examina și pentru a se pronunța asupra fondului capetelor de cerere formulate în recurs [în cauza penală Ксж.бр.

537/ 2010], ci era obligată prin lege să constate inadmisibilitatea recursului acuzatului, formulat de avocatul acestuia. În consecință, decizia pronunțată de aceasta încalcă (dispozițiile Codului de procedură penală).

[...] O astfel de decizie este nelegală și contrară [dispozițiilor relevante din Codului de procedură penală] [...] [...] Atunci când a stabilit exercitarea [de către reclamant] a funcției de judecător într-o manieră neprofesionistă și lipsită de conștiinciozitate, CJS a luat în considerare, ca bază legală, hotărârea Curții Supreme [a se vedea supra, pct. 8] și concluziile Secției Penale a Curții Supreme din 10 decembrie 2010 [a se vedea supra, pct. 9]. Secția (Penală) a stabilit în mod explicit că (reclamantul), în calitate de președinte al completului și de judecător raportor, [...] a avut un comportament neprofesionist și a pronunțat o decizie contrară [dispozițiilor relevante ale Codului de procedură penală] [...]” 17 . Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii în fața completului de recurs, organ de al doilea grad de jurisdicție, înființat ad-hoc în cadrul Curții Supreme în fiecare cauză în parte și alcătuit, conform art. 96 din lege (infra, pct. 20), din nouă judecători, dintre care trei judecători ai Curții Supreme, patru judecători ai Curții de apel și doi judecători din cadrul instanței din care făcea parte și reclamantul.

Acesta a solicitat, de asemenea, recuzarea judecătorului J.V. și a tuturor judecătorilor Curții Supreme. În sprijinul cererii sale, acesta a declarat că exista un conflict de interese, având în vedere că judecătorul J.V. solicitase eliberarea lui din funcție și, ulterior, votase în favoarea eliberării din funcție în calitate de membru ex officio al CJS. Poziția deținută de acesta era de natură să influențeze alți judecători din cadrul instanței respective. 18 . La 13 septembrie 2011, completul de recurs a respins recursul și a confirmat decizia CJS de eliberare a reclamantului din funcția de judecător. De asemenea, a refuzat cererea acestuia de recuzare a judecătorilor. A constatat că plenul Curții Supreme, și nu completul de recurs, avea competența de a se pronunța asupra cererii reclamantului de recuzare a Președintelui Curții Supreme.

De asemenea, completul de recurs a respins ca inadmisibilă, în temeiul Codului de procedură civilă, cererea reclamantului de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanțe. II. Dreptul intern relevant A. Constituția din 1991 (astfel cum a fost modificată în 2005) 19 . În decembrie 2005, Parlamentul a adoptat mai multe amendamente la Constituție. Dispozițiile relevante sunt redactate după cum urmează: Amendamentul XXVI „1. [...] Judecătorul poate fi demis din funcție: – pentru abateri disciplinare grave, care îl fac necorespunzător pentru exercitarea funcției de judecător, și pentru exercitarea neprofesionistă și lipsită de conștiinciozitate a funcției de judecător, în condițiile prevăzute de lege.” Amendamentul XXVIII „[...] Consiliul Judiciar este alcătuit din cincisprezece membri.

Președintele Curții Supreme a Republicii Macedonia și ministrul justiției sunt membri ex officio ai Consiliului Judiciar.

Opt membri ai Consiliului sunt aleși de către judecători din rândul colegilor lor [...] Cinci membri [...] sunt aleși de Parlament.” B. Legea din 2010 privind organizarea judiciară (Jurnalul Oficial nr. 150/2010) 20 . Dispozițiile relevante ale Legii din 2010 privind organizarea judiciară („legea”) sunt formulate după cum urmează: Deciziile CJS Art. 71 „Pe baza unui raport [întocmit de Comisie] și a deliberărilor, CJS poate [...] – să suspende acțiunea disciplinară; – să impună o sancțiune disciplinară corespunzătoare încălcării și – să elibereze din funcție judecătorul pentru încălcarea gravă a normelor disciplinare ( потешка дисциплинска повреда ).” Măsuri disciplinare Art. 73 alin. (1) „CJS poate să dispună următoarele sancțiuni disciplinare, în cazul în care stabilește răspunderea disciplinară a judecătorilor: - mustrarea scrisă; - mustrarea publică; - reducerea salariului cuprinsă între 15% și 30% [...]” Procedura disciplinară Art. 77 „Un judecător poate fi eliberat din funcție pentru exercitarea lipsită de profesionalism și conștiinciozitate a funcției de judecător, în condițiile prevăzute de lege.” Cererea de constatare a neglijenței în serviciu în cazul judecătorilor Art. 78 alin. (1)-(3) „Procedura disciplinară în privința judecătorilor poate fi inițiată de către un membru al CJS,

președintele instanței [din care face parte judecătorul a cărui eliberare din funcție este solicitată], președintele instanței superioare sau plenul Curții Supreme a Republicii Macedonia („petentul”) [...] Procedura este urgentă și confidențială. Participarea publicului este exclusă și sunt respectate reputația și demnitatea judecătorului cercetat [...] La cererea unui judecător, CJS poate decide ca procedura să fie publică [...]” Conținutul cererii Art. 79 „Cerere de inițiere a procedurii disciplinare, prevăzută la art. 78 alin. (1), se depune la CJS și conține, printre altele, [informații personale] despre judecător, adresa și domiciliul [...] descrierea pretinsei abateri [...] și o descriere a probelor care urmează să fie admise în ședință.

Cererea trebuie să fie însoțită de documente justificative” Comisia de constatare a neglijenței în serviciu („Comisia”) Art. 80 alin. (1) și (3) „CJS hotărăște dacă cererea de inițiere a procedurii disciplinare este oportună, completă și admisibilă. [...] În cazul în care CJS constată că cererea este admisibilă, acesta înființează, din rândul membrilor săi, o Comisie de constatare a neglijenței în serviciu ( Комисија за утврдување нестручно и несовесно вршење на судиската функција ), alcătuită dintr-un președinte și patru membri [...]” Art. 81 alin. (1)-(4) „Comisia comunică judecătorului cercetat cererea și documentele justificative. Judecătorul poate să răspundă în scris sau să facă o declarație verbală, în termen de 8 zile de la data la care îi este comunicată cererea.

Judecătorul împotriva căruia este depusă cererea are dreptul la un reprezentant legal, pe care acesta îl invită la ședință. Judecătorul cercetat depune toate probele în sprijinul răspunsului său, împreună cu observațiile prezentate ca răspuns la cerere [...]” Colectarea datelor și probelor Art. 82 alin. (1) „Comisia solicită informații și strânge probe relevante pentru [cauză].” Raport și recomandare Art. 83 „Pe baza informațiilor și probelor strânse, Comisia prezintă CJS un raport în care declară dacă cererea în cauză este justificată sau nu.” Examinarea cererii Art. 84 alin. (1) și (2) „CJS examinează cererea și propunerea Comisiei și decide instituirea sau încetarea procedurii disciplinare.

CJS adoptă [această] decizie cu majoritatea membrilor săi [...]” Comunicarea deciziei Art. 85 „Decizia prevăzută la art. 84 este comunicată petentului ( подносител на барањето ), judecătorului [a cărui eliberare din funcție este solicitată], precum și președintelui instanței din care face parte judecătorul cercetat și dosarul cauzei este transmis Comisiei.” Suspendarea temporară Art. 86 „La inițierea procedurii disciplinare, CJS poate suspenda temporar din funcție judecătorul cercetat.” Ședința în fața Comisiei Art. 87 „Comisia trebuie să stabilească o ședință în termen de cincisprezece zile de la inițierea procedurii disciplinare. La ședință trebuie să participe toți membrii Comisiei. Ședința este prezidată de președintele Comisiei.” Citarea la ședință Art. 88 „Petentul și judecătorul cercetat sunt citați la o ședință.

Acestora li se furnizează probele strânse de Comisie. Dacă aceștia au fost citați în mod corespunzător și nu se prezintă la ședință, fără să ofere vreo justificare, aceasta se desfășoară în lipsa lor.” Art. 89 „Toate probele prezentate de petent și de judecătorul cercetat și probele obținute de Comisie sunt ascultate în cadrul ședinței.

Judecătorul cercetat poate aduce argumente în legătură cu toate probele prezentate la ședință.” Minuta [ședinței] Art. 90 alineatul (4) „Minuta ședinței este semnată de către petent, judecătorul cercetat sau reprezentantul său, [membrii] Comisie[i] și persoana care păstrează minuta [...]” Raportul Comisiei Art. 92 alin. (1) „Comisia întocmește un raport pentru CJS în termen de cincisprezece zile de la ședință, împreună cu o propunere pentru (una din) următoarele decizii: - încetarea procedurii, dacă nu există motive pentru stabilirea neglijenței în serviciu din partea judecătorului sau - eliberarea din funcție a judecătorului pentru neglijență în serviciu”. Deciziile CJS Art. 93 „Pe baza raportului [întocmit de Comisie] și după ședință, CJS poate [...] - să înceteze procedura, dacă nu există motive pentru stabilirea neglijenței în serviciu sau - să elibereze judecătorul din funcție pentru neglijență în serviciu”.

Art. 95 alin. (1) și (3) „CJS adoptă decizia prevăzută la art. 94 cu o majoritate de două treimi din toți membrii acestuia [...]” [...] O copie a deciziei se comunică judecătorului cercetat, reprezentantului acestuia, petentului și președintelui instanței din care face parte judecătorul sau președintelui instanței imediat superioare.” Dreptul de recurs Art. 96 alin. (1)-(4) „Judecătorul cercetat poate să conteste decizia de eliberare din funcție adoptată de CJS în fața unui complet de al doilea grad de jurisdicție, înființat în cadrul Curții Supreme („completul de recurs”) [...] Completul de recurs este alcătuit din nouă membri, dintre care trei judecători ai Curții Supreme, patru judecători ai Curții de apel și doi judecători ai instanței din care face parte judecătorul împotriva căruia a fost inițiată procedura.

Președintele Curții Supreme nu poate fi membru al completului de recurs. Completul de recurs poate să confirme sau să anuleze decizia de eliberare din funcție adoptată de CJS [...]” C. Codul de procedură civilă din 2005 21 . Art. 400 din Codul de procedură civilă din 2005 prevede posibilitatea redeschiderii procedurii în privința căreia Curtea a constatat existența unei încălcări a Convenției. În cadrul unei astfel de proceduri redeschise, instanțele interne au obligația de a respecta prevederile hotărârii definitive a Curții.

D. Regulamentul Curții Supreme (Jurnalul Oficial nr. 13/1998 și 21/2009) 22 . Dispozițiile relevante ale Regulamentului Curții Supreme sunt redactate după cum urmează: 3) Secțiile curții Art. 23 „În cadrul Curții Supreme funcționează următoarele secții judiciare: 1. Secția Penală 2. Secția Civilă 3. Secția pentru jurisprudență” Capitolul III Activitatea Curții Art. 31 „Curtea își exercită activitatea, astfel cum este prevăzută de Constituție și de Legea privind organizarea judiciară, prin: - camere; - ședințele secțiilor; - ședința comună a secțiilor; - ședința plenară.” 2. Secțiile curții Organizarea și competențele secțiilor Art. 37 alin. (1) „Procedurile și deciziile pronunțate în cauzele penale intră în sfera de competență a judecătorilor secției penale.

Art. 39 alin. (1) „Secția este compusă din toți judecătorii care soluționează cauze ce intră în sfera de competență a secției respective, precum și din (grefieri) [...]” E. Legea privind Consiliul pentru stabilirea faptelor și inițierea procedurii de angajare a răspunderii judecătorilor („Consiliul”, Jurnalul Oficial nr. 20/2015).

23 . În februarie 2015, Parlamentul național a adoptat o nouă Lege privind Consiliul pentru stabilirea faptelor și inițierea procedurii de angajare a răspunderii judecătorilor, care prevede crearea Consiliului, un nou organism cu rolul de a stabili faptele relevante, în cadrul unei proceduri reglementate prin această lege, și de a stabili dacă este necesar să formuleze o cerere de inițiere a procedurii disciplinare împotriva unui judecător (art. 2 și art. 49). Acesta are în componență nouă membri (judecători, procurori și avocați pensionați, art. 6) aleși de toți judecătorii din statul pârât, prin vot direct și secret (art. 16). Printre altele, acesta poate depune în fața CJS o cerere de inițiere a procedurii de angajare a răspunderii unui judecător sau a președintelui unei instanțe (art. 32). Legea intră în vigoare în termen de trei luni de la intrarea sa în vigoare (art. 53). F. Legea de modificare a Legii privind organizarea judiciară (Jurnalul Oficial nr. 20/2015) 24 . În februarie 2015, Parlamentul național a modificat, de asemenea, Legea privind organizarea judiciară.

Art. 16 înlocuiește art. 78 alin. (1) din lege (a se vedea supra, pct. 20) și prevede că, în locul unui membru al CJS, al președintelui instanței [din care face parte judecătorul a cărui eliberare din funcție este solicitată], al președintelui instanței superioare sau al plenului Curții Supreme, Consiliul poate iniția în fața CJS o procedură disciplinară. Această lege intră în vigoare în termen de trei luni de la intrarea sa în vigoare (art. 31). III. Documente internaționale A. Avizul nr. 10 (2007) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitor la Consiliul Justiției în serviciul societății, Strasbourg, 23-27 noiembrie 2007 25 . Dispozițiile relevante ale Avizului sunt redactate după cum urmează: „II.

Misiune generală: Garantarea independenței sistemului judiciar și statul de drept 8. Consiliul Justiției vizează garantarea în același timp a independenței sistemului judiciar și independenței fiecărui judecător. În cadrul statului de drept, existența unei puteri judiciare independente și imparțiale este o cerință structurală a statului. V. C. 2. Disciplina 62. Problema responsabilității judecătorilor a fost examinată de CCJE în Avizul nr. 3(2002). Experiențele recente cunoscute de unele state arată necesitatea de a apăra judecătorul împotriva tentației de a extinde domeniul răspunderii sale pentru activitatea sa strict jurisdicțională. Rolul Consiliului Justiției este de a arăta că un judecător nu-și poate asuma aceleași răspunderi ca membrii altor profesii: el îndeplinește o misiune de serviciu public și nu poate refuza să statueze asupra conflictelor asupra cărora este sesizat.

De altfel, dacă acest judecător este expus la sancțiuni jurisdicționale sau disciplinare împotriva deciziilor sale, nici independența judecătorului, nici echilibrul democratic al puterilor nu vor putea fi menținute. Consiliul Justiției trebuie deci să condamne fără echivoc proiectele politice privind restrângerea puterii de apreciere a judecătorilor. Aceasta nu înseamnă că judecătorii nu pot acționa în afara funcțiilor lor și fără respectarea legii. 63. Un judecător care nu soluționează cu celeritate dosarele ce-i sunt încredințate cu sau care face dovada incompetenței grosolane și evidente în îndeplinirea sarcinilor sale trebuie să fie supus la o procedură disciplinară.

Dar, așa cum Avizul nr. 3(2002) al CCJE a subliniat deja, e necesar ca judecătorul să fie protejat de o procedură disciplinară care să garanteze respectarea principiului independenței judiciare, dusă de un organ nesupus oricărei influențe politice statuând asupra greșelilor disciplinare clar definite: Șeful de stat, ministrul justiției sau orice alt reprezentant al autorităților politice nu trebuie să facă parte din instanța disciplinară. 64. Consiliul Justiției este competent în materie de deontologie; el poate primi, în plus, plângeri ale beneficiarilor justiției.

Pentru a evita conflicte de interese, ar trebui ca, în primă instanță, procedura disciplinară, când nu ține de competența unui tribunal disciplinar, să fie pusă în practică de o comisie disciplinară formată, în mod substanțial, din judecători aleși de egalii lor, diferiți de membrii Consiliului Justiției, cu posibilitatea unui recurs în fața unei instanțe judiciare superioare.” B. Magna Carta a Judecătorilor (Principii Fundamentale), Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, Strasbourg, 17 noiembrie 2010 CCJE (2010)3 Final 26 . Dispozițiile relevante ale Magna Carta a Judecătorilor sunt redactate după cum urmează: Garanțiile independenței „6. Procedurile disciplinare trebuie să se deruleze în fața unui organism independent și să existe posibilitatea de a contesta soluția în fața unei instanțe de judecată.” Organismul împuternicit să garanteze independența „13.

Pentru a asigura independența judecătorilor, fiecare Stat trebuie să creeze un Consiliu Judiciar sau un alt organism specific care să fie el însuși independent de puterile legislativă și executivă, având cele mai largi competențe pentru toate chestiunile privind statutul judecătorilor, dar și cu privire la organizarea, funcționarea și imaginea instituțiilor judiciare. Membrii consiliului trebuie să fie ori numai judecători, ori într-o majoritate importantă judecători, aleși de colegii lor.

Consiliul Judiciar este responsabil de activitățile și deciziile sale.” ÎN DREPT I. Cu privire la pretinsele încălcări ale art. 6 din Convenție A. Problema imparțialității și independenței CJS 27 . Reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 6 din Convenție, că CJS nu era o „instanță independentă și imparțială”, având în vedere că președintele CJS, care a fost membru al Comisiei în cauza lui, precum și Președintele Curții Supreme, a cărui cerere a declanșat procedura contestată, au participat ulterior la adoptarea deciziei CJS de eliberare din funcție a acestuia. În această privință, reclamantul a susținut, de asemenea, că, având în vedere implicarea Președintelui Curții Supreme în aprobarea avizului juridic al Secției Penale a Curții Supreme (supra, pct. 9), a avut idei preconcepute cu privire la fondul problemei examinate, și anume eliberarea sa din funcție.

Acesta a invocat art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura relevanței, prevede următoarele: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...].” 1. Cu privire la admisibilitate 28 . Guvernul nu a ridicat nicio obiecție cu privire la admisibilitatea acestor capete de cerere. 29 . În pofida faptului că Guvernul nu a ridicat nicio obiecție în ceea ce privește admisibilitatea capetelor de cerere formulate cu acest titlu, Curtea dorește să abordeze problema aplicabilității art. 6 din Convenție. Aceasta subliniază că cauza reclamantului a fost examinată de către CSJ, care a stabilit toate problemele de fapt și de drept, după ce a desfășurat o ședință și a evaluat probele.

În cadrul unei ședințe plenare a CJS, a fost adoptată o decizie privind eliberarea din funcție a reclamantului, care a fost examinată din nou de completul de recurs, un organism alcătuit din judecători care îndeplinea o funcție judiciară. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că art. 6 este aplicabil procedurii contestate sub aspect civil (a se vedea, în mod similar, Olujić împotriva Croației , nr. 22330/05, pct. 31 ‑ 45, 5 februarie 2009, și Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei, nr. 21722/11, pct. 91, CEDO 2013). 30 . Curtea observă că aceste capete de cerere nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenție. De asemenea, constată că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate.

Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile. 2. Cu privire la fond (a) Argumentele părților 31 . Reclamantul a susținut că judecătorul J.V., președintele Curții Supreme la momentul respectiv, care a inițiat acțiunea contestată și a prezentat în fața Comisiei argumente în sprijinul cererii sale, a participat, în cele din urmă, la adoptarea deciziei CJS de a-l elibera din funcție. Acest lucru a dat naștere unei situații în care același membru al CJS a „acuzat și a eliberat din funcție un judecător”. Acest dublu rol a determinat un cumul și un conflict de competențe, incompatibile cu principiul unui proces echitabil. În ciuda faptului că considerațiile anterioare priveau un singur membru al CJS, participarea acestuia la decizia definitivă a CJS de eliberare din funcție a reclamantului „a contaminat” întreaga procedură.

32 . Guvernul a explicat procedura în fața CJS, în special rolul Comisiei, care examina faptele și fondul cauzelor. Președintele Curții Supreme, care a solicitat inițierea procedurii contestate, nu a fost membru al Comisiei. Aceasta din urmă a desfășurat ședințe în cadrul cărora a examinat probe și a ascultat argumentele părților. Apoi, a întocmit un raport cu privire la cauză, însoțit de o recomandare de adoptare a unei decizii ( предлог за донесување одлука ), raport care a fost transmis plenului CJS. Comisia nu a desfășurat o „anchetă preliminară”, dar aceasta trebuia să fie considerată un complet care funcționa în cadrul CJS. 33 . Guvernul a susținut, de asemenea, că faptul că Președintele Curții Supreme a fost membru al completului care s-a pronunțat în cauza penală Ксж.бр.

537/2010 (supra, pct. 8) nu înseamnă că CJS, care a decis eliberarea din funcție a reclamantului, a fost în mod necesar părtinitor. b) Motivarea Curții 34 . Curtea reamintește că noțiunile de independență și imparțialitate obiectivă sunt strâns legate și, în funcție de circumstanțe, poate fi necesar să fie examinate împreună (a se vedea Sacilor-Lormines împotriva Franței , nr. 65411/01, pct. 62, CEDO 2006 ‑ XIII). Cu toate acestea, ținând seama de faptele prezentei cauze, Curtea constată că este oportun să examineze capetele de cerere formulate în această privință din perspectiva pretinsei lipse de imparțialitate a CJS, având în vedere rolul jucat de judecătorul J.V. în procedura contestată.

(i) Principii generale 35 . Curtea reamintește că, de regulă, imparțialitatea denotă lipsa prejudecăților sau a părtinirii. Conform jurisprudenței constante a Curții, existența imparțialității în sensul art. 6 § 1 trebuie să se stabilească în funcție de: (i) un test subiectiv, în cadrul căruia trebuie să se țină seama de convingerile personale și de comportamentul unui anumit judecător – cu alte cuvinte, dacă judecătorul a dat dovadă de prejudecăți personale sau de părtinire într-o cauză; și (ii) un test obiectiv, în cadrul căruia se stabilește dacă instanța în sine și, printre alte aspecte, componența acesteia, au oferit garanții suficiente pentru excluderea oricărui dubiu legitim în legătură cu imparțialitatea acesteia (a se vedea, între altele, Fey împotriva Austriei , 24 februarie 1993, seria A nr. 255, pct. 28 și 30, și Wettstein împotriva Elveției , nr. 33958/96, pct. 42, CEDO 2000-XII).

36 . Totuși, nu există nicio delimitare foarte clară între imparțialitatea subiectivă și cea obiectivă, deoarece comportamentul unui judecător poate nu doar să genereze îndoieli obiectiv justificate cu privire la imparțialitatea sa, din punctul de vedere al unui observator extern (testul obiectiv), ci poate viza și chestiunea convingerilor sale personale (testul subiectiv) [a se vedea Kyprianou împotriva Ciprului (MC), nr. 73797/01, pct. 119, CEDO 2005 ‑ XIII]. În consecință, în unele cauze, în care poate fi dificilă obținerea unor probe care să infirme prezumția de imparțialitate subiectivă a judecătorului, cerința privind imparțialitatea obiectivă oferă o garanție suplimentară importantă (a se vedea Pullar împotriva Regatului Unit , 10 iunie 1996, pct. 32, Culegere 1996 ‑ III).

37 . În această privință, chiar și aparențele pot avea o anumită importanță sau, cu alte cuvinte, „nu trebuie doar să se facă dreptate, ci trebuie să se vadă că se face dreptate”. Miza o reprezintă încrederea pe care instanțele dintr-o societate democratică trebuie să o inspire publicului (a se vedea De Cubber împotriva Belgiei , 26 octombrie 1984, pct. 26, seria A nr. 86). (ii) Aplicarea în prezenta cauză a principiilor menționate 38 . Curtea observă că, în temeiul Amendamentului XXVIII la Constituție (a se vedea supra, pct. 19), CJS era alcătuit din cincisprezece membri, dintre care Președintele Curții Supreme și ministrul justiției erau membri ex officio ; opt membri erau aleși de către judecători din rândul colegilor acestora și cinci membri erau aleși de Parlament.

Procedura disciplinară în fața CJS era reglementată în detaliu de lege, potrivit căreia constatarea de către CJS a săvârșirii unei abateri disciplinare de către un judecător putea avea ca urmare doar eliberarea din funcție a judecătorului cercetat. Acest lucru se datorează faptului că eliberarea din funcție era singura măsură disponibilă în cazul neglijenței în serviciu, spre deosebire de procedura disciplinară, pentru care erau disponibile și alte măsuri (a se vedea supra, pct. 20, art. 73, art. 77 și art. 93 din lege). 39 . Art. 78 alin. (1) din lege (a se vedea supra, pct. 20) prevedea că orice membru al CJS putea să solicite CJS să constate neglijența în serviciu în cazul unui judecător.

O astfel de cerere putea fi formulată și de președintele instanței superioare. În prezenta cauză, judecătorul J.V., care era președintele Curții Supreme la acea vreme și membru ex officio al CJS, a solicitat inițierea procedurii contestate împotriva reclamantului, Președintele Curții de apel din Skopje de la acea vreme. 40 . Această cerere a fost depusă după ce Secția Penală a Curții Supreme, competentă să discute aspecte procedurale și de fond legate de cauze penale [a se vedea art. 37 alin. (1) din Regulamentul Curții Supreme, supra, pct. 22], a stabilit, în unanimitate, că „a existat neglijență în serviciu în cazul a doi judecători” în cauza penală Ксж.бр. 537/2010 , judecată de un complet format din trei judecători, din cadrul Curții de apel Skopje, din care făcea parte și reclamantul (supra, pct. 9). Deși Secția Penală nu a menționat numele judecătorilor cu privire la care considera că încălcaseră legea, este evident că avizul îl includea pe reclamant.

CJS a confirmat faptul că concluzia secției penale a Curții Supreme îl privea pe reclamant (supra, pct. 16). Judecătorul J.V. a participat la decizia Secției Penale și a votat în favoarea concluziilor acesteia. 41 . În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul avea motive legitime să se teamă că judecătorul J.V. nutrea deja convingerea personală că acesta ar trebui să fie eliberat din funcție pentru neglijență în serviciu, înainte de sesizarea CJS cu această problemă (a se vedea Werner împotriva Poloniei , nr. 26760/95, pct. 41, 15 noiembrie 2001). 42 . Curtea observă, în continuare, că plenul CJS, care îl includea pe judecătorul J.V., a declarat admisibilă cererea acestuia din urmă.

Apoi, acesta a înființat o Comisie ad-hoc , în calitate de organ intern al CJS, care a inițiat procedura contestată. Comisia era alcătuită, astfel cum se prevede la art. 80 alin. (3) din lege (supra, pct. 20), din cinci membri ai CJS. Judecătorul J.V. nu era membru al Comisiei. În conformitate cu art. 87 din lege, la 19 aprilie 2011, Comisia a desfășurat o ședință, în cadrul căreia a examinat probele relevante și a ascultat argumentele și observațiile finale atât ale reclamantului, cât și ale judecătorului J.V. Acestuia din urmă i s-a oferit, de asemenea, posibilitatea să îi adreseze întrebări reclamantului (supra, pct. 14 și 15). Atât reclamantul, cât și judecătorul J.V., au semnat minuta ședinței.

Pe baza tuturor documentelor disponibile, Comisia a întocmit un raport pe care l-a transmis CJS în vederea examinării. 43 . Având în vedere normele de procedură descrise anterior, Curtea consideră că, în prezenta cauză îndreptată împotriva reclamantului, judecătorul J.V. avea drepturi în calitate de parte la procedura contestată. În urma solicitării acestuia, a fost inițiată procedura, în cadrul căreia acesta a prezentat probe și argumente în sprijinul acuzațiilor sale de neglijență în serviciu din partea reclamantului. În consecință, acesta a acționat în calitate de „procuror” în privința reclamantului, „inculpatul” din procedura contestată. 44 . Pe baza raportului Comisiei, decizia pronunțată de Curtea Supremă în cauza penală Ксж.бр.

537/2010 și concluzia Secției Penale a Curții Supreme (supra, pct. 16), plenul CJS l-a eliberat din funcție pe reclamant pentru neglijență în serviciu. Judecătorul J.V., în calitate de membru ex officio al CJS, a participat la adoptarea deciziei în cauză. Atât reclamantul, cât și judecătorul J.V., trebuiau să primească o copie a deciziei respective [a se vedea art. 95 alin. (3) din lege, supra, pct. 20]. 45 . În aceste circumstanțe, Curtea consideră că sistemul în care judecătorul J.V., în calitate de membru al CJS, care solicitase inițierea procedurii contestate, a participat ulterior la adoptarea deciziei de eliberare din funcție a reclamantului, generează îndoieli obiective cu privire la imparțialitatea acestuia atunci când s-a pronunțat asupra fondului cauzei reclamantului (a se vedea Oleksandr Volkov , citată anterior, pct. 115). 46 . Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră stabilit faptul că rolul judecătorului J.V.

în procedură nu a trecut nici testul imparțialității subiective, nici testul imparțialității obiective. În plus, faptul că judecătorul J.V. era doar unul din cei cincisprezece membri ai CJS nu poate, în aceste circumstanțe, să conducă la alt rezultat (a se vedea Fazlı Aslaner împotriva Turciei , nr. 36073/04, 4 martie 2014). În consecință, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție ca urmare a lipsei necesare de imparțialitate atunci când CJS a examinat cauza reclamantului. B. Celelalte capete de cerere formulate în temeiul art. 6 din Convenție 47 . Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care procedura contestată nu a îndeplinit unele din garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, și anume: CJS a refuzat să asculte martorii apărării, i s-a refuzat dreptul de a participa la ședința în fața completului de recurs și nu au fost oferite suficiente motive pentru eliberarea sa din funcție.

48 . Având în vedere considerentele anterioare și constatarea încălcării dreptului reclamantului de a fi judecat de o „instanță independentă și imparțială”, în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, Curtea declară aceste capete de cerere admisibile, dar consideră că nu este necesar să le examineze separat (a se vedea Oleksandr Volkov , citată anterior, pct. 159; Harabin împotriva Slovaciei , nr. 58688/11, pct. 143, 20 noiembrie 2012; Nikolov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei , nr. 41195/02, pct. 29, 20 decembrie 2007). II. Cu privire la alte pretinse încălcări ale Convenției 49 . Reclamantul a invocat, de asemenea, art. 5, art. 9, art. 10, art. 13, art. 14 și art. 17 din Convenție.

50 . Curtea a examinat aceste capete de cerere. Totuși, în lumina tuturor elementelor de care dispune și în măsura în care este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor și a libertăților prevăzute de Convenție sau de protocoalele la aceasta. 51 . Prin urmare, aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) și art. 35 § 4 din Convenție. 52 . În cele din urmă, reclamantul s-a plâns de lipsa de independență și imparțialitate a organismelor care s-au pronunțat în cauza sa, având în vedere declarațiile publice ale primului-ministru, ministrului justiției, membrilor CJS și ale altor politicieni de rang înalt.

În măsura în care acest capăt de cerere nu face obiectul constatărilor de mai sus, făcute în temeiul art. 16 din Convenție, Curtea reține că acesta a fost depus la 12 septembrie 2013, în vreme ce hotărârea definitivă în cauză a fost pronunțată la 13 septembrie 2011 (a se vedea supra, pct. 18). Rezultă că acest capăt de cerere a fost formulat tardiv și trebuie să fie respins în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție 53 . Art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acorda părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.” A. Prejudiciu 54 . Reclamantul a solicitat 34 924 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material.

Această sumă constituie diferența de venit la care ar fi avut dreptul în calitate de judecător. A solicitat, de asemenea, rambursarea taxei de înscriere și a altor cheltuieli legate de admiterea sa în baroul de avocați, după revocarea din funcție. În cele din urmă, a mai solicitat 500 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral pentru atingerea adusă onoarei și reputației sale, precum și pentru suferința psihică și deteriorarea sănătății sale. 55 . Guvernul a contestat aceste pretenții și a susținut că sunt nefondate. De asemenea, a pretins că nu există nicio legătură de cauzalitate între pretinsele încălcări și prejudiciul material solicitat. 56 . Curtea observă că acordarea unei reparații echitabile se poate baza doar pe faptul că reclamantul nu a beneficiat de toate garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție.

Totuși, Curtea nu poate face speculații privind rezultatul pe care l-ar fi avut procedura compatibilă cu art. 6 § 1 din Convenție în cazul în care nu ar fi fost constatate încălcările. În speță, Curtea nu identifică nicio legătură de cauzalitate între încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și prejudiciul material pretins. Așadar, nu există niciun motiv pentru acordarea vreunei reparații cu acest titlu (a se vedea HIT d.d. Nova Gorica împotriva Sloveniei , nr. 50996/08, pct. 49, 5 iunie 2014; Bajaldžiev împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei , nr. 4650/06, pct. 52, 25 octombrie 2011; Mežnarić împotriva Croației , nr. 71615/01, pct. 43, 15 iulie 2005). 57 . Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamantul a fost cu siguranță supus unei suferințe și unui sentiment de anxietate din cauza încălcărilor constatate.

Pronunțându-se în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, acordă reclamantului suma de 4 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit.

58 . În continuare, Curtea reiterează faptul că o hotărâre în care constată o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale impune statului pârât obligația legală nu doar de a plăti sumele acordate cu titlu de reparație echitabilă, dar și de a alege, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este necesar, individuale care trebuie adoptate în cadrul ordinii sale juridice interne pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a acorda toate reparațiile posibile pentru consecințele acesteia, astfel încât să se restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Harabin, citată anterior, pct. 177]. 59 . În cazul unei încălcări a art. 6 din Convenție, reclamantul ar trebui să fie plasat, pe cât posibil, în poziția în care ar fi fost dacă nu ar fi fost încălcate prevederile acestei dispoziții.

În cazurile precum prezenta speță, cea mai adecvată formă de reparație ar fi redeschiderea procedurii, dacă aceasta va fi solicitată. În această privință, Curtea subliniază că Codul de procedură civilă prevede posibilitatea redeschiderii procedurii în cazul în care, într-o hotărâre a Curții, aceasta constată că o decizie a unei instanțe sau o procedură anterioară a încălcat drepturi ale omului sau libertăți fundamentale ale părții (supra, pct. 21). B. Cheltuieli de judecată 60 . Reclamantul a solicitat echivalentul sumei de 980 EUR pentru onorariul aferent reprezentării sale juridice în fața autorităților interne. Acesta a prezentat o foaie de vărsământ în sprijinul cererii sale. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, acesta a solicitat 250 EUR pentru taxele poștale, cheltuielile de fotocopiere și costurile aferente traducerilor.

Acesta a prezentat copii ale foilor de vărsământ și ale chitanțelor. 61 . Guvernul a contestat aceste pretenții, considerându-le „insuficient demonstrate”. 62 . Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește caracterul real, necesar și rezonabil al acestora (a se vedea Editions Plon împotriva Franței, nr. 58148/00, pct. 64, CEDO 2004 ‑ IV). În prezenta cauză, ținând seama de documentele pe care le deține și de criteriile menționate mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma integrală de 1 230 EUR, solicitată de reclamant, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de acesta.

C. Dobânzi moratorii 63 . Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, CURTEA, în unanimitate, 1. Declară admisibile capetele de cerere referitoare la faptul că CJS nu era o „instanță independentă și imparțială” și că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil și celelalte capete de cerere inadmisibile; 2. Hotărăște că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care cauza reclamantului nu a fost examinată de o instanță imparțială; 3. Hotărăște că nu este necesar să se examineze celelalte capete de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din Convenție; 4. Hotărăște a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății: (i) 4 000 EUR (patru mii de euro) plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru prejudiciul moral; (ii) 1 230 EUR (o mie două sute treizeci de euro) plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit pentru cheltuieli de judecată; (b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

5. Respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 30 aprilie 2015, în temeiul art. 77 § 2 și art. 77 § 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen, Isabelle Berro, Grefier Președinte