Chitos împotriva Greciei

Reclamantul s-a născut în 1968 și locuiește în Thessaloniki. La 15 septembrie 1986 a fost admis la Academia Militară a Ofițerilor Corpului (secțiunea medicală). El a fost plătit un salariu și a fost acordată prestații de asistență socială. A urmărit studii academice gratuite la Facultatea de Medicină a Universității din Salonicul, în cadrul cursului de șase ani pentru profesioniștii medicali din sistemul național de sănătate. La 3 iunie 1993, la finalizarea studiilor sale, el a fost numit la gradul de al doilea locotenent în corpul medical al armatei. În conformitate cu art. 64 § 1 din decretul legislativ nr. 1400/1973 privind statutul ofițerilor forțelor armate, după caz în momentul material, reclamantul s-a angajat să slujească în forțele armate pentru o perioadă de trei ori mai lungă durata studiilor sale la academia militară – adică, 18 ani.

Dispoziția relevantă a fost modificată ulterior prin art. 1 din Legea nr. 3257/2004 și perioada în cauză s-au redus la de două ori durata studiilor sale – adică, la douăsprezece ani. La 18 ianuarie 1996, Personalul General al Armatei a organizat un examen competitiv pentru recrutarea de specialiști medicali. Ofițerii din cadrul corpului medical, cum ar fi reclamantul, au fost invitați să se aplice pentru a obține o calificare specializată. Reclamantul a fost atașat la spitalul militar general 424 din Salonicul, unde a lucrat ca stagiar din 26 iulie 1996 până la 30 iulie 1997. Ulterior, de la 30 iulie 1997 la 27 iulie 2001, el a ocupat o poziție supranumerară plătită (în temeiul articolului 8 din Legea nr. 123/1975) la spitalul regional general Papanikolaou din Salonic ca medic junior specializat în anesteziologie.

10. După completarea formării sale specializate, care a durat aproximativ cinci ani – în timpul cărora a fost plătit salariul în calitate de ofițer al armatei – reclamantul a acordat o întreprindere, în conformitate cu art. 64 § 7 din decretul legislativ nr. 1400/1973, pentru a servi în armată pentru încă cinci ani. El a furnizat o declarație jurată în acest sens, astfel cum prevede art. 67 § 10 din decretul legislativ. 11. Reclamantul a servit în forțele armate până la 22 ianuarie 2006, când a demisionat la vârsta de 37 de ani ca anestezist cu gradul de colonel. 12. Prin un anunț din 12 septembrie 2006, Statul General al Armatei a informat reclamantul că, în conformitate cu art. 64 din decretul nr. 1400/1973, el a fost obligat fie să servească în forțele armate timp de nouă ani, patru luni și douăsprezece zile, fie să plătească statului o taxă calculată pe baza perioadei care urmează să fie servită.

13. Într-o decizie din 26 mai 2007, departamentul de conturi al personalului general al armatei a evaluat suma taxei la 106.960 euro (EUR). Hotărârea a declarat că reclamantul ar putea solicita Curtea de Audit pentru control judiciar, dar că cererea nu ar avea efect suspensiv în ceea ce privește procedura de plată.

14. La 25 iunie 2007, reclamantul a solicitat la cea de-a cincea divizie a Curții de audit în vederea revizuirii judiciare a anunțului din 12 septembrie 2006. El a susținut că art. 64 din decretul nr. 1400/1973 a încălcat art. 22 § 4 din Constituție (prohibirea tuturor formelor de muncă obligatorie) și art. 4 § 2 din Convenție, citit separat și coroborat cu art. 14. La 27 iunie 2007, reclamantul a solicitat, de asemenea, o suspendare a executării deciziei din 26 mai 2007. 15. La 5 iulie 2007, președintele unei diviziuni a Curții de Audit a pronunțat o hotărâre interimar care rămâne executarea hotărârii din 26 mai 2007. La 29 octombrie 2007, a cincea divizie a Curții de Audit a confirmat șederea executării solicitată de reclamant.

16. În judecată, nr. 175/2009 din 13 februarie 2009 a cincea divizie a Curții de Audit a respins cererea reclamantului de revizuire judiciară ca fiind nefondată. Acesta a susținut în special că taxa care urmează să fie plătită de către reclamant nu constituie o amenințare a unei sancțiuni, nu încălcase principiul proporționalității, a fost calculată în mod obiectiv și a fost concepută să se asigure că statul a fost rambursată cheltuielile pe care le-a suportat în ceea ce privește formarea membrilor regulați ai forțelor armate, care au plătit, de asemenea, un salariu pe parcursul antrenamentelor lor de bază și specializate. 17. La 3 martie 2009, reclamantul a apelat asupra punctelor de drept în fața Curții plenare de audit.

La 4 martie 2009, el a solicitat aceeași instanță pentru suspendarea executării hotărârii din 26 mai 2007. 18. La 17 martie 2009, președintele Curții plenare de audit a pronunțat o procedură intermediară care să rămână executarea deciziei în cauză. La 18 martie și 9 aprilie 2009, în timp ce aceste proceduri au fost în curs de desfășurare, Oficiul fiscal din Salonicul a ordonat reclamantului să plătească suma de 106,960 EUR, plus 2,139,20 EUR în taxe de timbre și 427,84 EUR fondului de asigurare agricolă. 19. La 21 octombrie 2009, Curtea plenară de audit a confirmat șederea executării solicitată de reclamant. 20. La 10 mai 2010, Departamentul de venituri al Ministerului Finanțelor a informat reclamantul că, deoarece suma evaluată în decizia din 26 mai 2007 nu a fost plătită până la sfârșitul anului precedent, dobânzile de 13,143,24 EUR au fost percepute pentru plată întârziere.

De asemenea, acesta l-a informat că, dacă a plătit sumele nejustificate până la 31 mai 2010, el ar avea dreptul la o reducere de 80% a dobânzii. 21. La 26 mai 2010, reclamantul a depus suma de 112.155,69 EUR la biroul fiscal din Salonicul. 22. În judecată, nr. 3230/2011 din 7 decembrie 2011 (în serviciul reclamantului la 10 februarie 2012) Curtea plenară de audit a permis parțial recursul asupra punctelor de drept. 23. Acesta a concluzionat că neincluderea unei perioade de cinci ani – care era esențială pentru reclamantul să își completeze formarea specializată – ca parte din durata totală a serviciului său este încălcarea principiului proporționalității consemnat la art. 25 din Constituție.

24. Acesta a susținut că perioada în care un ofițer medical a lucrat în vederea obținerii unei calificări specializate face parte din serviciul militar efectiv al ofițerului. În consecință, aceasta a anulat decizia din partea a cincea divizie în ceea ce privește concluzia că perioada de formare specializată a reclamantului a constituit ani de studiu care nu ar trebui incluse în calculul perioadei sale globale de serviciu obligatoriu. 25. Acesta a respins ca motiv nefondat de recurs care presupune o încălcare a Convenției, raționând după cum urmează: „Paragraful 7 din art. 64 din decret ... este compatibil cu dispozițiile Constituției, ale Cartei Sociale și ale Convenției, având în vedere faptul că, în perioada de cinci ani, ofițerul medical servește forțele armate care l-au instruit și îndeplinește obiectivul urmărit, și anume furnizarea de personal de supraveghere pentru forțele armate, fără ca ofițerul să fie obligat să lucreze.

În ceea ce privește taxa care urmează să fie calculată în conformitate cu alineatul 16 din același articol, aceaceasta este o modalitate de compensare a cheltuielilor suportate de stat în domeniul formării ofițerilor și, fără cont, constituie o penalitate.” 26. Curtea plenară de audit a trimis cazul unui alt banc al Diviziei A cincea. Singura întrebare a fost cea a reevaluării taxei prin numărarea celor cinci ani de formare specializată a reclamantului ca parte a lungii sale de serviciu. 27. În judecată, nr. 4909/2013 din 12 decembrie 2013 (servită reclamantului la 10 ianuarie 2014) Diviziunea a cincea a Curții de Audit a variat decizia din 26 mai 2007 eliberată de departamentul de conturi al personalului general al armatei prin reducerea sumei plătibile de către reclamant la 49.978.33 EUR.

28. În special, Curtea de Audit a susținut în primul rând că decizia din 26 mai 2007 a fost legală prin faptul că reclamantul a părăsit armata înainte de finalizarea perioadei de opt ani de serviciu obligatoriu. Cu toate acestea, s-a constatat că durata perioadei sale de serviciu obligatoriu rămase nu a fost de nouă ani, patru luni și douăsprezece zile, după cum a calculat Staful General al Armatei, ci de patru ani, patru luni și zece zile. Acesta a subliniat că perioada deja servită de reclamant ar fi trebuit să includă formarea sa specializată, care a început la 26 iulie 1996 și s-a încheiat la 27 iulie 2001, deoarece, în calitate de hotărâre nr. 3230/2011 a arătat clar că perioada de formare specializată trebuie numărată ca parte a serviciului efectiv efectuat.

29. La 13 martie 2014, statul a rambursat reclamantului suma de 59.749.61 EUR, care corespunde diferenței dintre plata deja efectuată și suma determinată în hotărârea nr. 4909/2013. 30. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamantul lucrează acum într-un spital privat mare din Saloniki…

5. The applicant was born in 1968 and lives in Thessaloniki. 6. On 15 September 1986 he was admitted to the Corps Officers’ Military Academy (medical section). He was paid a salary and was granted welfare benefits. He pursued academic studies free of charge at the University of Thessaloniki’s Faculty of Medicine, taking the six-year degree course for medical professionals in the national health system. 7. On 3 June 1993, on completion of his studies, he was appointed to the rank of second lieutenant in the army medical corps. 8. In accordance with Article 64 § 1 of Legislative Decree no. 1400/1973 on the status of officers of the armed forces, as applicable at the material time, the applicant had undertaken to serve in the armed forces for a period corresponding to three times the duration of his studies at the military academy – that is, eighteen years.

The relevant provision was later amended by section 1 of Law no. 3257/2004 and the period in question was reduced to twice the duration of his studies – that is, twelve years. 9. On 18 January 1996 the Army General Staff organised a competitive examination for the recruitment of medical specialists. Officers in the medical corps, such as the applicant, were invited to apply in order to acquire a specialist qualification. The applicant was attached to the 424 General Military Hospital in Thessaloniki, where he worked as an intern from 26 July 1996 to 30 July 1997. Subsequently, from 30 July 1997 to 27 July 2001, he occupied a paid supernumerary position (by virtue of section 8 of Law no. 123/1975) at the Papanikolaou General Regional Hospital in Thessaloniki as a junior doctor specialising in anaesthesiology.

10. After completing his specialist training, which lasted approximately five years – during which time he was paid his salary as an army officer – the applicant gave an undertaking, in accordance with Article 64 § 7 of Legislative Decree no. 1400/1973, to serve in the army for a further five years. He provided a sworn declaration to that effect as required by Article 67 § 10 of the Legislative Decree. 11. The applicant served in the armed forces until 22 January 2006, when he resigned at the age of 37 as an anaesthetist with the rank of colonel. 12. By a notice of 12 September 2006 the Army General Staff informed the applicant that, pursuant to Article 64 of Decree no. 1400/1973, he was required either to serve in the armed forces for a further nine years, four months and twelve days or to pay the State a fee calculated on the basis of the period remaining to be served.

13. In a decision of 26 May 2007 the accounts department of the Army General Staff assessed the amount of the fee at 106,960 euros (EUR). The decision stated that the applicant could apply to the Court of Audit for judicial review, but that the application would not have suspensive effect as far as the payment procedure was concerned.

14. On 25 June 2007 the applicant applied to the Fifth Division of the Court of Audit for judicial review of the notice of 12 September 2006. He argued that Article 64 of Decree no. 1400/1973 was in breach of Article 22 § 4 of the Constitution (prohibition of all forms of compulsory labour) and Article 4 § 2 of the Convention, read separately and in conjunction with Article 14. On 27 June 2007 the applicant also applied for a stay of execution of the decision of 26 May 2007. 15. On 5 July 2007 a division president of the Court of Audit made an interim order staying the execution of the decision of 26 May 2007. On 29 October 2007 the Fifth Division of the Court of Audit confirmed the stay of execution sought by the applicant.

16. In judgment no. 175/2009 of 13 February 2009 the Fifth Division of the Court of Audit dismissed the applicant’s application for judicial review as ill-founded. It held in particular that the fee to be paid by the applicant did not constitute a menace of a penalty, did not infringe the proportionality principle, had been calculated objectively and was designed to ensure that the State was refunded the expenses it had incurred in training regular members of the armed forces, who were also paid a salary throughout their basic and specialist training. 17. On 3 March 2009 the applicant appealed on points of law to the plenary Court of Audit. On 4 March 2009 he applied to the same court for a stay of execution of the decision of 26 May 2007. 18. On 17 March 2009 the president of the plenary Court of Audit made an interim order staying the execution of the decision in question.

On 18 March and 9 April 2009, while those proceedings were ongoing, the Thessaloniki Tax Office ordered the applicant to pay the sum of EUR 106,960, plus EUR 2,139.20 in stamp duty and EUR 427.84 to the agricultural insurance fund. 19. On 21 October 2009 the plenary Court of Audit confirmed the stay of execution sought by the applicant. 20. On 10 May 2010 the Revenue Department of the Ministry of Finance informed the applicant that because the amount assessed in the decision of 26 May 2007 had not been paid by the end of the previous year, interest of EUR 13,143.24 had been charged for late payment. It also informed him that if he paid the outstanding amount by 31 May 2010, he would be entitled to an 80% discount on the interest.

21. On 26 May 2010 the applicant deposited the sum of EUR 112,155.69 at the Thessaloniki Tax Office. 22. In judgment no. 3230/2011 of 7 December 2011 (served on the applicant on 10 February 2012) the plenary Court of Audit partly allowed the appeal on points of law. 23. It found that the failure to include a period of five years – which had been essential for the applicant to complete his specialist training – as part of his total length of service was in breach of the proportionality principle enshrined in Article 25 of the Constitution. 24. It held that the period during which a medical officer worked towards obtaining a specialist qualification formed part of the officer’s actual military service.

Accordingly, it quashed the Fifth Division’s decision as regards the finding that the applicant’s period of specialist training constituted years of study that should not be included in the calculation of his overall period of compulsory service. 25. It dismissed as ill-founded the ground of appeal alleging a violation of the Convention, reasoning as follows: “Paragraph 7 of Article 64 of the Decree ... is compatible with the provisions of the Constitution, the Social Charter and the Convention, in view of the fact that during the period of five years the medical officer serves the armed forces that have trained him or her, and it achieves the aim pursued, namely providing supervisory personnel for the armed forces, without the officer being required to work.

As to the fee to be calculated in accordance with paragraph 16 of the same Article, this is a means of offsetting the expenditure incurred by the State in training officers and on no account constitutes a penalty.” 26. The plenary Court of Audit remitted the case to a different bench of the Fifth Division. The only question referred was that of the reassessment of the fee by counting the applicant’s five years of specialist training as part of his overall length of service. 27. In judgment no. 4909/2013 of 12 December 2013 (served on the applicant on 10 January 2014) the Fifth Division of the Court of Audit varied the decision of 26 May 2007 issued by the accounts department of the Army General Staff by reducing the amount payable by the applicant to EUR 49,978.33.

28. In particular, the Court of Audit held firstly that the decision of 26 May 2007 was lawful in that the applicant had left the army before completion of the period of eighteen years’ compulsory service. However, it found that the length of his remaining period of compulsory service was not nine years, four months and twelve days, as the Army General Staff had calculated, but four years, four months and ten days. It pointed out that the period already served by the applicant should have included his specialist training, which had begun on 26 July 1996 and ended on 27 July 2001, since, as judgment no. 3230/2011 had made clear, the period of specialist training was to be counted as part of the actual service performed.

29. On 13 March 2014 the State reimbursed the applicant the sum of EUR 59,749.61, corresponding to the difference between the payment he had already made and the amount determined in judgment no. 4909/2013. 30. According to information supplied by the Government, the applicant is now working in a large private hospital in Thessaloniki…