CASE OF GHIROGĂ v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect)
CASE OF GHIROGĂ v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2015)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România” (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 16 iunie 2015
În Cauza Ghiroga împotriva României
(Cererea nr.
53168/12)
Strasbourg
Hotărârea devine definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă
.
În Cauza Ghiroga împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secție,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 26 mai 2015,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
La originea cauzei se află cererea nr.
53168/12 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Florin Ghiroga („reclamantul”), a sesizat Curtea la 10 august 2012 în temeiul art.
34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).
Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C.
Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul se plânge, în special, de condițiile de detenție din centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul secțiilor de poliție Câmpina și Târgoviște, precum și din penitenciarul Mărgineni. De asemenea, se plânge că a fost supravegheat video în celula din Câmpina, precum și că a fost înregistrat audio în celula din Târgoviște.
La 23 octombrie 2013, au fost comunicate Guvernului capetele de cerere întemeiate pe art. 3 și art. 8 din Convenție și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere.
ÎN
FAPT
I.
Circumstanțele
cauzei
Reclamantul s-a născut în 1974 și are domiciliul la Sibiu.
La 18 aprilie 2012, s-a dispus reținerea reclamantului pe baza ordonanței procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Acesta era suspectat de a fi comis fapta de acces fără drept la un sistem informatic. La 19 aprilie 2012, același procuror a dispus față de reclamant măsura arestării preventive. Această măsură a fost prelungită până la 29 august 2012, dată la care a fost pus în libertate sub control judiciar.
A. Condițiile de detenție
Centrul de reținere și arestare preventivă din Câmpina
În perioada 19 aprilie – 28 mai 2012, reclamantul a fost plasat în arest preventiv în centrul de reținere și arestare preventivă din Câmpina.
Acesta descrie condițiile de detenție după cum urmează. Pentru început, susține că celula sa măsura 6 m lungime, 4 m lățime și 2,40 m înălțime și conținea 8 paturi pentru un număr de 10-13 deținuți. Reclamantul indică numele celorlalte două persoane cu care, conform susținerilor acestuia, a fost obligat să împartă un pat. Susține, de asemenea, că este nefumător și a fost plasat într-o celulă cu deținuți fumători, în timp ce ventilația era asigurată doar printr-o fereastră cu dimensiunile de 2,50 m și 0,60 m. În plus, reclamantul arată că toaletele nu erau separate de celule, iar locul unde se servea masa se găsea la 1,50 m de toaletă. Adaugă că mâncarea era de o calitate îndoielnică și nu putea să iasă din celulă decât pentru 30-40 de minute pe zi pentru a merge într-o încăpere de 20 m
3
în care aveau loc cel mult alte 13 persoane.
Guvernul arată că celula reclamantului avea 58 m
2
și dispunea de 7 paturi. Admite că au existat situații de suprapopulare, iar reclamantul nu a beneficiat întotdeauna de spațiul personal minim recomandat de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT). De altfel, deținuții primeau produse de întreținere pentru curățenia celulelor, puteau face duș de două ori pe săptămână, iar lenjeria de pat era schimbată de două ori pe lună. Guvernul adaugă că mâncarea era pregătită de Școala de agenți de poliție Câmpina și era de bună calitate, iar deținuții beneficiau de cel puțin o oră de plimbare pe zi. Susține, în cele din urmă, că, la momentul privării sale de libertate, reclamantul nu s-a declarat nefumător și nu a solicitat să fie plasat într-o celulă de nefumători.
Centrul de reținere și arestare preventivă din Târgoviște
În perioada 28 mai – 16 iulie 2012, reclamantul a fost plasat în arest preventiv în centrul de reținere și arestare preventivă din Târgoviște.
Acesta susține că a fost plasat împreună cu alte 3 persoane în celula nr. 4, care măsura 4 m lungime și 3 m lățime. Mai susține că aceasta nu avea nici lumină naturală și nici toaletă ori chiuvetă, iar mâncarea era de calitate îndoielnică.
Guvernul arată că reclamantul a fost plasat în aceeași celulă cu cei 3 coinculpați nefumători și dispunea de un spațiu personal de 3,31 m
2
. Precizează că, deși celula nu era prevăzută cu toaletă, deținuții aveau acces nelimitat la toaletă sau la duș. În cele din urmă, adaugă că mâncarea era conformă reglementărilor interne.
Penitenciarul Mărgineni
În perioada 16 iulie – 29 august 2012, reclamantul a fost încarcerat la Penitenciarul Mărgineni.
Acesta arată că a fost plasat în celulele 58, 57 și 10, care conțineau 28 de paturi și erau ocupate de un număr de 31-33 de deținuți, dintre care 80% erau fumători. Mai susține că mâncarea era de calitate îndoielnică, celulele erau insalubre și erau pline de paraziți (în special ploșnițe).
Guvernul susține că celula nr. 58 măsura 55,04 m
2
, dispunea de 21 paturi și a fost ocupată, în medie, de 18 deținuți. Indică, în continuare, că celula nr. 57 avea 85,21 m
2
, dispunea de 42 paturi, dar a fost ocupată, în medie, de 37 deținuți. În cele din urmă, arată că celula nr. 10 măsura 38,50 m
2
și dispunea de 18 paturi. Pe de altă parte, susține că, la momentul arestării sale, reclamantul s-a declarat fumător. Celulele erau luminate și aerisite în mod corect și dispuneau de toalete cu acces la apă curentă, deținuții puteau folosi dușurile de două ori pe săptămână, iar lenjeria era spălată o dată pe săptămână. De altfel, deținuții primeau în fiecare lună produse de întreținere pentru curățenia celulelor, iar dezinfecția și deratizarea se efectuau în fiecare trimestru sau de fiecare dată când era nevoie. În cele din urmă, Guvernul susține că mâncarea era conformă reglementărilor interne.
B. Supravegherea reclamantului cu echipament video și audio
Reclamantul a fost supravegheat video în Centrul de reținere și arestare preventivă din Câmpina. O cameră de supraveghere era plasată în celula sa, deasupra ușii de intrare. Conform informațiilor prezentate de Guvern, instalarea camerelor în celule avea ca scop prevenirea situațiilor problematice (conflicte între deținuți, sinucideri), iar imaginile erau păstrate timp de 14 zile după care erau automat șterse.
Reclamantul susține că, în Centrul de reținere și arestare preventivă din Târgoviște, celula sa era echipată de o manieră similară cu un dispozitiv pentru înregistrare audio.
II. Dreptul și practica internă și internațională relevante
Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt redactate astfel:
Art. 38.
Drepturile și obligațiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate
„(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.
(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. [...]”
Art. 82
Executarea reținerii și a arestării preventive
„[...]
(5) Dispozițiile din titlul IV cap. III-VII, referitoare la condițiile de detenție, drepturile și obligațiile persoanelor condamnate, muncă, activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, recompensare, cu excepția permisiunii de ieșire din penitenciar, și sancțiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu contravin dispozițiilor prevăzute în prezentul titlu.”
Dispozițiile relevante ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt redactate astfel:
Art. 195
Scopul
„(1) Siguranța locului de deținere, paza, supravegherea și escortarea persoanelor private de libertate constituie un ansamblu de acțiuni și măsuri luate de administrația locului de deținere, care au ca scop:
a) prevenirea sustragerii de la executarea pedepselor și a măsurilor preventive a persoanelor private de libertate; [...]
e) prevenirea unor situații de risc pentru ordinea de drept; [...]
1
1
. Pentru atingerea scopurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și e) se pot folosi sisteme electronice de supraveghere la distanță. Criteriile și procedura de aplicare sunt aprobate prin ordin al ministrului justiției.”
Dispozițiile relevante ale Ordinului ministrului justiției nr. 1676/C din 24 iunie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt redactate astfel:
Art. 97
„[...]
(6) Supravegherea holurilor secțiilor de deținere, spațiilor de așteptare, curților de plimbare, aleilor pietonale, spațiilor destinate activităților sportive, sălilor de mese, cluburilor, locurilor în care se desfășoară activități productive, spațiilor destinate acordării drepturilor la pachet și vizită, spațiilor exterioare ale pavilioanelor de detenție se poate realiza cu sisteme electronice de monitorizare video. Imaginile se vizualizează și stochează în Centrul de supraveghere electronică.”
Art. 98
„[...]
(2) În spațiile în care își desfășoară activitatea judecătorul delegat, în spațiile în care se acordă dreptul la convorbiri telefonice sau în cele în care au loc activitățile moral-religioase, supravegherea se realizează vizual sau prin sisteme electronice de monitorizare video, în condiții de confidențialitate [...].”
În raportul publicat la 24 noiembrie 2011, CPT a întocmit o evaluare detaliată a situației din diferitele centre de detenție ale poliției pe care le-a vizitat în perioada 5-16 septembrie 2010. Părțile relevante în speță ale acestui raport sunt redactate după cum urmează:
„42. Având în vedere constatările din cadrul vizitei din 2010, reiese că s-au făcut puține progrese în privința punerii în aplicare a recomandărilor formulate de mult timp de CPT pentru îmbunătățirea condițiilor materiale de detenție în centre de detenție ale poliției.
În cele patru centre vizitate, gradul de populare a majorității celulelor era foarte ridicat (de exemplu, 4 paturi în celulele de 9-10 m
2
, 6 paturi în celulele de 14-16 m
2
și 8 paturi în celulele de aproximativ 28 m
2
). Mai mult, în cazul centrelor din București, capacitatea oficială este deseori depășită, iar deținuții sunt obligați să împartă un pat sau să doarmă pe pătură pe podea (unitățile nu dispun de saltele de rezervă).
Centrele de detenție din București erau proaspăt zugrăvite, iar echipamentele uzate sau deteriorate (paturi, saltele, becuri) fuseseră schimbate chiar înainte de vizita CPT. Astfel, în numeroase celule, accesul la lumina naturală și aerisirea este scăzut (în special, din cauza numărului excesiv de gratii sau barelor aplicate la ferestre), iar iluminatul artificial este insuficient. Toate celulele dispun de colțuri sanitare (duș și toaletă), însă acestea nu sunt compartimentate în totalitate; toaletele sunt deseori disimulate (parțial) prin perdele instalate de către deținuți. Numeroase celule sunt murdare și neîntreținute.
În centrul de detenție de la Craiova, lucrările de renovare sunt începute, dar bugetul disponibil nu a permis, în această etapă, decât renovarea în întregime a unei singure celule (neintrată încă în funcțiune). În consecință, deținuții sunt cazați în celule într-o stare proastă de întreținere, uneori având miros neplăcut, și cu acces limitat la lumina naturală, iluminat artificial sau aerisire. Aproximativ jumătate dintre celule sunt echipate cu grup sanitar; deținuții cazați în celelalte celule pot folosi, la cerere, în orice moment, toaletele comune (atât ziua, cât și noaptea) – acest lucru reprezintă un aspect pozitiv față de vizita din 2006. Sala de dușuri este accesibilă de două ori pe săptămână.
Persoanele private de libertate aflate în centrele de detenție ale poliției nu primesc produse pentru igiena corporală.
Dispozițiile privind mâncarea diferă de la o unitate la alta. Cu titlu de exemplu, la centrul de detenție nr. 3 din București, persoanele private de libertate nu primesc decât o singură masă pe zi. Delegația a primit numeroase plângeri privind nu numai cantitatea insuficientă, ci și calitatea precară a mâncării.
[...]
În concluzie, datorită condițiilor existente, centrele de detenție ale poliției vizitate sunt improprii pentru cazarea de lungă durată a persoanelor private de libertate (ceea ce ar continua să fie cazul a numeroase persoane arestate ori condamnate, a se vedea pct. 11).”
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art.
3 din Convenție
Reclamantul denunță condițiile detenției sale, condiții pe care le consideră precare. El invocă art.
3 din Convenție, redactat după cum urmează:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
A.
Cu privire la admisibilitate
Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne. Recunoaște că nu există căi de atac efective în ceea ce privește suprapopularea din celule, dar arată faptul că reclamantul ar fi trebuit să apeleze la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru aspecte ale vieții în închisoare privitoare la situația sa personală, astfel cum ar fi prezența paraziților sau condițiile precare de igienă.
Reclamantul a replicat că s-a plâns cu privire la condițiile de detenție la administrația unității unde era deținut, fără succes însă.
Curtea observă că, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție, capătul de cerere al reclamantului se referă, în special, la suprapopularea din celule și la condițiile precare de igienă. Aceasta reamintește că a hotărât deja, în cauze recente îndreptate împotriva României privind un capăt de cerere similar, că, având în vedere particularitatea acestui capăt de cerere, Guvernul nu a indicat cum o acțiune în fața judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate ar reprezenta o reparație imediată și efectivă pentru reclamant (
Marin Vasilescu împotriva României
, nr. 62353/09, pct. 27, 11 iunie 2013,
Bulea împotriva României
, nr.
27804/10, pct. 42, 3 decembrie 2013,
Bujorean împotriva României
, nr. 13054/12, pct. 21, 10 iunie 2014). Argumentele Guvernului nu pot conduce Curtea, în speță, la o concluzie diferită. Prin urmare, este necesar să se respingă această excepție.
Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art.
35 §
3 lit.
a) din Convenție și nu prezintă de altfel niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îl declară admisibil.
B. Cu privire la fond
Reclamantul insistă asupra suprapopulării carcerale din unitățile în care a fost deținut și repetă că, în Centrul de reținere și arestare preventivă din Câmpina, a fost obligat să împartă patul cu alți deținuți, oferind în acest sens și numele a doi dintre aceștia. Acesta reiterează în plus afirmațiile privind precaritatea condițiilor de igienă, prezența paraziților și calitatea scăzută a mâncării.
Guvernul afirmă că reclamantul a beneficiat de un spațiu personal de până la 3,31 m
2
, iar autoritățile române continuă să desfășoare eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție.
Curtea reamintește că art. 3 din Convenție impune statului să se asigure că orice persoană este privată de libertate în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, iar modalitățile de executare nu supun persoana în cauză unei suferințe sau unei încercări de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent detenției, precum și că, ținând seama de cerințele practice din închisoare, sănătatea și confortul persoanei deținute sunt asigurate în mod corespunzător [
Kud³a împotriva Poloniei
(MC), nr.
30210/96, pct. 92-94, CEDO 2000-XI]. La evaluarea condițiilor de detenție, trebuie să se țină seama de efectele cumulate ale acestora (
Dougoz împotriva Greciei
, nr.
40907/98, pct. 46, CEDO 2001-II).
Prin urmare, statul este obligat, în pofida problemelor logistice și financiare, să își organizeze sistemul penitenciar astfel încât să asigure deținuților respectarea demnității umane a acestora (
Benediktov împotriva Rusiei
, nr.
106/02, pct.
37, 10
mai
2007,
Soukhovoï împotriva Rusiei
, nr.
63955/00, pct.
31, 27
martie
2008).
Analizând faptele cauzei, Curtea reține că reclamantul a denunțat mai multe aspecte ale detenției sale, în special suprapopularea carcerală, precaritatea condițiilor de igienă, prezența paraziților, calitatea scăzută a mâncării sau conviețuirea cu deținuți fumători (supra, pct. 8, 11 și 14).
În ceea ce privește spațiul personal de care a beneficiat, Curtea observă că reclamantul a susținut că s-a confruntat cu situații de suprapopulare în toate cele trei unități penitenciare unde a fost deținut. În această privință, reamintește că a constatat că, în penitenciarele române, condițiile de detenție, în special suprapopularea și condițiile precare de igienă, reprezintă o problemă de natură structurală (
Iacov Stanciu împotriva României
, nr. 35972/05, pct. 195, 24 iulie 2012). Afirmațiile reclamantului întemeiate pe suprapopularea în celule sunt, prin urmare, plauzibile, iar Curtea reține că Guvernul nu le contestă în mod expres. Astfel, acesta din urmă admite că, cel puțin pentru anumite perioade în care reclamantul a fost deținut în Centrul de reținere și arestare preventivă din Câmpina, au existat situații de suprapopulare (supra, pct. 9); informațiile prezentate cu privire la centrul de detenție al Poliției Târgoviște și Penitenciarul Mărgineni nu indică o situație de fapt diferită (supra, pct. 12 și 15). În special, Curtea subliniază că, în ceea ce privește Penitenciarul Mărgineni, a mai observat situații de suprapopulare pentru perioade care coincid cu detenția reclamantului în cauza de față (
Necula împotriva României
, nr. 33003/11, pct. 57 și 59, 18 februarie 2014,
Mihai Laurențiu Marin
împotriva României
, nr. 79857/12, pct. 31, 10 iunie 2014).
În afară de aceasta, Curtea reține că afirmațiile reclamantului cu privire la precaritatea condițiilor de igienă sunt, de asemenea, plauzibile și reflectă realitățile constatate în alte cauze privind condițiile din centrele de detenție ale poliției române (
Voicu împotriva României
, nr. 22015/10, pct. 53, 10 iunie 2014,
Zamfirachi împotriva României
, nr. 70719/10, pct. 66, 17 iunie 2014,
Valerian Dragomir
împotriva României
, nr. 51012/11, pct. 47, 16 septembrie 2014, în cazul centrelor de detenție din București;
Florin Andrei
împotriva României
, nr. 33228/05, pct. 45, 15 aprilie 2014, în cazul centrelor de detenție din Constanța;
Mihăilescu împotriva României
, nr. 46546/12, pct. 57, 1 iulie 2014, în cazul centrelor de detenție din Bacău). Concluziile la care a ajuns și CPT în urma vizitei din 2010 în mai multe centre de detenție sunt în același sens (supra, pct. 21).
Curtea consideră că, în cauză, condițiile de detenție l-au supus pe reclamant, prin efectul lor cumulativ, unei încercări de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției (
Kaja împotriva Greciei
, nr. 32927/03, pct. 49, 27 iulie 2006,
Tadevossian împotriva Armeniei
, nr.
41698/04, pct. 55, 2 decembrie 2008,
Florin Andrei
, citată anterior, pct. 46).
Aceste elemente sunt suficiente Curții să concluzioneze că a fost încălcat art. 3 din Convenție.
Având în vedere această constatare, Curtea nu consideră necesar să mai examineze afirmațiile reclamantului privind prezența deținuților fumători în celula sa (
Cucolaș împotriva României
, nr. 17044/03, pct. 99, 26 octombrie 2010,
Florin Andrei
, citată anterior, pct. 49).
II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenție
Reclamantul denunță încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie ca urmare a existenței camerelor de supraveghere în celule în Centrele de reținere și arestare preventivă din Câmpina și Târgoviște. În această privință, invocă art. 8 din Convenție, redactat după cum urmează:
„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”
Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne. Afirmă că reclamantul s-ar fi putut plânge judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate cu privire la prezența camerelor de supraveghere în celule și, ulterior, să ceară repararea prejudiciului cauzat în cadrul unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.
Reclamantul a replicat că, în plângerea cu privire la condițiile de detenție adresată administrației unității unde era privat de libertate, a menționat despre prezența echipamentului de supraveghere. Consideră că plângerile sale ar fi putut fi trimise de administrație fie procurorului, fie judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate căile de atac interne. Este necesar ca fiecare reclamant să fi oferit instanțelor interne ocazia pe care această dispoziție o acordă în principiu statelor contractante, și anume de a evita sau de a repara încălcările pretinse împotriva sa [
McFarlane împotriva Irlandei
(MC), nr.
31333/06, pct.
107, 10
septembrie
2010].
Mai precis, Curtea reamintește că a constatat anterior în cauze îndreptate împotriva României că, în cazul problemelor cu caracter structural – astfel cum este suprapopularea în celule – care nu privesc situația personală a reclamantului, acesta din urmă nu dispune de o cale de atac efectivă în dreptul român pentru a ridica această problemă în fața instanțelor naționale (
Fane Ciobanu împotriva României
, nr. 27240/03, pct.
59, 11
octombrie 2011). În schimb, a constatat că o plângere formulată în temeiul Legii nr. 275/2006 în fața judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este o cale de atac efectivă pentru chestiuni punctuale decurgând din situația personală a unui individ, cum ar fi îngrijirile medicale (
Petrea împotriva României
, nr. 4792/03, pct. 36-37, 29 aprilie 2008,
Măciucă împotriva României
, nr. 25763/03, pct. 19, 26 mai 2009,
Coman împotriva României
, nr.
34619/04, pct. 45, 26 octombrie 2010), măsurile disciplinare (
Geanopol împotriva României
, nr. 1777/06, pct. 48, 5 martie 2013) sau hărțuire pe bază de origine etnică (
Coman
, citată anterior, pct. 45
in fine
).
În cauză, Curtea reține că Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 precizează în ce mod este asigurată siguranța locului de deținere și supravegherea deținuților, precum și că este prevăzută folosirea de sisteme electronice (supra, pct. 19). Curtea subliniază, în continuare, că, în temeiul acestei legi, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate asigură respectarea drepturilor deținuților (supra, pct. 18). Or, reclamantul nu s-a folosit de această cale. Curtea nu poate admite argumentul persoanei în cauză, potrivit căruia administrația unităților ar fi trebuit să trimită plângerile procurorului sau judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate (supra, pct. 39). În adevăr, este obligația reclamantului, chiar dacă se află în stare privativă de libertate, să îndeplinească formalitățile și să sesizeze instanțele competente. De altfel, reclamantul nu a oferit niciun motiv obiectiv care l-ar fi împiedicat să îndeplinească singur aceste demersuri (a se vedea,
a contrario
,
Baklanov împotriva Ucrainei,
nr.
44425/08, pct.
77, 24 octombrie 2013).
În ceea ce privește acțiunea în răspundere civilă delictuală menționată de Guvern, Curtea constată că aceasta era deschisă reclamantului și că îi putea oferi o reparație adecvată, în sensul art. 35 § 1 din Convenție. Instanțele sesizate cu o astfel de acțiune ar fi putut examina pe fond plângerea persoanei în cauză întemeiată pe încălcarea dreptului său la respectarea vieții private ca urmare a supravegherii video și audio luând în considerare dacă sunt întrunite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, precum și acordând o sumă cu titlu de despăgubire pentru eventualul prejudiciu [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Vartic împotriva României
(dec.), nr.
37952/09, pct.
27, 26
noiembrie 2013].
44.
Reiese că acest capăt de cerere trebuie respins pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în temeiul art. 35 § 1 și 4 din Convenție.
III.
Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție
45.
Conform art. 41 din Convenție:
„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”
A.
Prejudiciu
Reclamantul solicită 5
000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și 50
000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
Guvernul consideră că, în speță, nu se justifică acordarea unei sume cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta afirmă că simpla constatare a unei încălcări ar putea reprezenta, în sine, o reparație suficientă și, în orice caz, suma solicitată de reclamant este exorbitantă.
48.
Curtea nu observă legătura de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, consideră că trebuie să i se acorde reclamantului suma de 3
000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții.
C. Dobânzi moratorii
50
.
Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei procente.
Pentru aceste motive,
CURTEA,
în unanimitate:
1.
declară cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe art. 3 din Convenție și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;
hotărăște
că a fost încălcat art. 3 din Convenție;
3
.
hotărăște:
a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, suma de 3
000
EUR (trei mii de euro) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, care va fi convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății;
b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 16 iunie 2015, în temeiul art.
77
§
2 și 3 din Regulament.
PREȘEDINTE,
Grefier,
JOSEP CASADEVALL
Stephen Phillips