CASE OF RUSLAN YAKOVENKO v. UKRAINE

Reclamantul s-a născut în 1979 și locuiește în Korolivka, regiunea Kyiv. La 12 iulie 2010, Curtea de Oraș Bila Tserkva („Curtea Bila Tserkva”) a constatat că reclamantul a fost vinovat de leziuni grave asupra unui anumit dl N. la 12 mai 2006. Deși acest tip de infracțiune a fost pedepsit cu închisoarea de cinci până la opt ani, instanța a considerat posibilă aplicarea unei sancțiuni mai liniștite reclamantului. Acesta a avut în vedere, în special, faptul că el a invocat vinovat și a demonstrat remușcări. Prin urmare, instanța a condamnat reclamantul la patru ani și șapte luni de închisoare. De asemenea, a hotărât să includă în parte a condamnării reclamantului perioada cuprinsă între 20 octombrie 2005 și 3 mai 2006 (sex luni și 14 zile), în care a fost reținut în contextul unui alt caz penal.

În sfârșit, în ceea ce privește stabilirea condamnării reclamantului, instanța a avut în vedere faptul că „a petrecut mai mult de patru ani în centrele de detenție [preventive] în care condițiile de detenție au fost considerabil mai dure decât într-o închisoare post-convicție, iar hotărârile anterioare referitoare la el au fost anulate”. Nu există informații suplimentare privind detenția anterioară a reclamantului, celelalte cazuri penale care îl implică sau hotărârile care au fost anulate. În partea operativă a hotărârii sale, Curtea Bila Tserkva a hotărât, de asemenea, că, în timpul detenției anterioare, reclamantul ar trebui să rămână într-un centru de detenție anterioară (SIZO) ca măsură preventivă până când hotărârea a devenit finală.

În plus, Comisia a remarcat că hotărârea este permisă să apeleze în termen de 15 zile de la data executării acesteia. La 15 iulie 2010, termenul pedepsei reclamantului a expirat și a cerut administrației SIZO să-l elibereze. Cererea lui a fost respinsă. În aceeași zi, administrația SIZO, totuși, a aplicat Curtea Bila Tserkva pentru permisiunea de a elibera reclamantul sub rezerva unei angajamente care nu au fost supuse abscondului, având în vedere că și-a îndeplinit integral condamnarea la închisoare. Nu s-a primit niciun răspuns. La 19 iulie 2010, avocatul reclamantului a solicitat din nou administrația SIZO pentru eliberarea imediată a reclamantului. El a susținut, în special, că nu există motive pentru continuarea detenției clientului său.

O copie a acestei scrisori a fost, de asemenea, trimisă Biroului Procurorului din regiunea Kyiv. 10. La 27 iulie 2010, termenul de 15 zile pentru depunerea unui recurs împotriva hotărârii din 12 iulie 2010 a expirat și, în absența unui recurs, a devenit final. 11. În aceeași zi, administrația SIZO a scris avocatului reclamantului care a afirmat că nu a putut elibera reclamantul până la modificarea măsurii preventive referitoare la el sau la decizia devenind finală. În scrisoarea se menționează că, în orice caz, Curtea Bila Tserkva autorizează eliberarea reclamantului. 12. La 29 iulie 2010, SIZO a primit ordinul instanței de a executa hotărârea finală și reclamantul a fost eliberat. 13. La 5 august 2010, Departamentul de Părți de Stat a scris avocatului reclamantului ca răspuns la plângerile sale cu privire la eliberarea întârzietă a reclamantului, declarând că nu a existat nicio încălcare a Codului de Procedură Penală.

5. The applicant was born in 1979 and lives in Korolivka, in the Kyiv Region. 6. On 12 July 2010 the Bila Tserkva Town Court (“the Bila Tserkva Court”) found the applicant guilty of inflicting grievous bodily injuries on a certain Mr N. on 12 May 2006. Although this type of crime was punishable with five to eight years’ imprisonment, the court considered it possible to apply a more lenient sanction to the applicant. It had regard, in particular, to the fact that he had pleaded guilty and had shown remorse. Accordingly, the court sentenced the applicant to four years and seven months’ imprisonment. It also decided to include in the served part of the applicant’s sentence the period from 20 October 2005 to 3 May 2006 (six months and fourteen days), during which he had been detained in the context of another criminal case.

Lastly, in fixing the applicant’s sentence the court had regard to the fact that he “had spent more than four years in [pre-trial] detention facilities in which the detention conditions were considerably harsher than in a post-conviction prison, and the previous judgments in respect of him had been quashed”. No further information is available about the earlier detention of the applicant, the other criminal cases involving him, or the judgments that had been quashed. 7. In the operative part of its judgment, the Bila Tserkva Court also ruled that during his pre-trial detention the applicant should remain in a pre-trial detention centre (SIZO) as a preventive measure until the judgment became final.

It further noted that the judgment was amenable to appeal within fifteen days of the date of its delivery. 8. On 15 July 2010 the term of the applicant’s sentence expired, and he asked the SIZO administration to release him. His request was rejected. On the same day the SIZO administration, however, applied to the Bila Tserkva Court for permission to release the applicant subject to an undertaking not to abscond, given that he had served his prison sentence in full. No reply was received. 9. On 19 July 2010 the applicant’s lawyer applied once again to the SIZO administration for the applicant’s immediate release. He submitted, in particular, that there were no grounds for his client’s continued detention.

A copy of that letter was also sent to the Kyiv Region Prosecutor’s Office. 10. On 27 July 2010 the fifteen-day time-limit for lodging an appeal against the judgment of 12 July 2010 expired and, in the absence of an appeal, it became final. 11. On the same day the SIZO administration wrote to the applicant’s lawyer stating that it could not release the applicant until either the preventive measure in respect of him was changed or the judgment became final. It was noted in the letter that, in any event, it was for the Bila Tserkva Court to authorise the applicant’s release. 12. On 29 July 2010 the SIZO received the court’s order to enforce the final judgment and the applicant was released. 13. On 5 August 2010 the State Prisons Department wrote to the applicant’s lawyer in reply to his complaints about the delayed release of the applicant, stating that there had been no violation of the Code of Criminal Procedure.