CASE OF ANATOLIY KUZMIN v. RUSSIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

La originea cauzei se află cererea nr.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de către domnul G.

Reclamantul a pretins că, în special, condițiile sale de detenție în celula de arest a instanței sunt incompatibile cu art. 3 din Convenție.

La 7 August 2009, cererea a fost comunicată Guvernului.

Reclamantul s-a născut în 1971 și locuiește în Chelyabinsk.

La data de 17 ianuarie 2005 reclamantul a fost reținut pentru suspiciune de tâlhărie.

Prin ordonanța din 11 martie 2005, instanța a prelungit perioada de arest preventiv a reclamantului până la 22 martie 2005. Conform reclamantului, aceasta a continuat până la 23 martie 2005, întrucât organele de urmărire au trimis dosarul său penal în fața instanței cu o întârziere de o zi.

La 25 aprilie 2005, Tribunalul Tsentralniy din Chelyabinsk l-a condamnat pe reclamant pentru tâlhărie, dându-i o pedeapsă de nouă ani de închisoare. Reclamantul a introdus apel.

Prin decizia din 22 iulie 2005, Curtea de Apel Chelyabinsk a confirmat hotărârea din primă instanță cu anumite modificări.

La 22 Noiembrie 2006, Prezidiul Curții de Apel Chelyabinsk a modificat hotărârea și a redus sentința reclamantului la opt ani și șase luni de închisoare.

Versiunea reclamantului

Pe perioada procesului reclamantul a fost transferat la Tribunalul Tsentralniy din Chelyabinsk pentru a lua parte la examinarea cauzei sale penale.

În așteptarea audierii sale la Tribunalul Tsentralniz din Chelzabinsk reclamantul a fost pus într-o celulă de detenție, o încăpere cu gratii cu o suprafață de aproximativ 4 metri pătrați și cu o singură bancă. Potrivit reclamantului, acesta era de obicei ținut în celulă împreună cu alți șase acuzați. La 29 iunie 2005, nouă acuzați erau ținuți în celula de arest. Celula nu avea toaletă, iar deținuții erau conduși la toaletă la ordinele paznicilor. Deși acuzații care plecau la audieri în fața instanței aveau asigurat prânzul la pachet, acestora nu le era împărțită mâncare sau apă caldă. Acuzaților le era interzis să fumeze.

Reclamantul nu a precizat de câte ori și cât timp a fost reținut în celula de arest.

El a declarat că media de timp petrecută în celulă de către un acuzat era de 4-5 ore pe zi.

La 30 iunie și 18 iulie 2005 reclamantul a făcut plângere în fața instanței și la șeful Serviciului de Detenție al Tribunalului în legătură cu condițiile de detenție din celulă.

Printr-o scrisoare din 28 iulie 2005, Tribunalul Tsentralniy din Chelzabinsk a răspuns cererii reclamantului. Partea relevantă a scrisorii era redactată după cum urmează:

Printr-o scrisoare din 9 august 2005, șeful Serviciului de Detenție al Tribunalului a răspuns cererii reclamantului. Partea relevantă a scrisorii este redactată după cum urmează:

La 25 iulie 2005, reclamantul a cerut procurorului să declanșeze urmărirea penală împotriva gardienilor de la tribunal. Procurorul nu a ținut seama de cererea reclamantului, iar acesta a invocat lipsa parchetului de acțiune în fața instanței. Prin decizia din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Chelzabinsk a respins plângerea reclamantului în ultimă instanță. Partea relevantă a deciziei prevede următoarele:

Versiunea Guvernului

Guvernul a afirmat că spațiile de detenție ale instanței, care măsoară 50 metri pătrați în total, aveau patru celule, fiecare măsurând 4 metri pătrați. Acestea aveau ventilație și iluminare bune, intrarea era securizată de uși cu gard metalic. Fiecare celulă avea câte o bancă. Celulele nu aveau instalații sanitare, dar spațiile de detenție aveau două vase de toaletă. Reclamantul avea acces la toaletă la orice oră dorea. Guvernul a pus la dispoziție fotografii nedatate și un plan al spațiilor de detenție.

Bazându-se pe un certificat emis de către directorul instituției IZ-74/1 la data de 21

Guvernul a susținut că documentele care confirmau numărul deținuților din celulele de arest și timpul sosirii și plecării lor au fost casate la data de 16 ianuarie 2009 ca urmare a expirării termenului

Referitor la reglementările aplicabile, Guvernul a afirmat că la dățile transferurilor reclamantului la Tribunal, reclamantul a primit alimente uscate (pâine, carne sau pește la conservă, ceai, sare, zahăr și tacâmuri de unică folosință înainte de 2 august 2005 și felul unu și doi de mâncare instant, zahăr, ceai, tacâmuri de unică folosință din 2 august 2005). Guvernul a pus la dispoziție și o copie a facturii din 15 iunie 2006 confirmând achiziționarea unui boiler de apă de către Tribunal.

Guvernul a recunoscut că la data de 29 iunie 2005 spațiile de detenție erau aglomerate pană la limită. Potrivit declarației din partea Directorului Adjunct al Serviciului de Detenție din august 2005, în spațiile de detenție se aflau douăzeci de deținuți în patru celule . Declarația nu oferă cifrele exacte pentru fiecare celulă.

Pentru un rezumat al prevederilor dreptului intern și ale dreptului internațional relevant care guvernează condițiile detenției înainte de proces și regimul de furnizare de alimente pentru deținuți, a se vedea cazurile

Reclamantul s-a plâns de condițiile sale de detenție din incinta Tribunalului Tsentralniy din Chelyabinsk între 11 martie și 31 august 2005 care încălcau art. 3 din Convenție, formulat după cum urmează:

Guvernul a adus la cunoștință condițiile de detenție ale reclamantului care erau în conformitate cu prevederile legii rusești și cu art. 3 din Convenție. De asemenea, acesta a susținut că deși la data de 29 iunie 2005 celulele erau aglomerate până la limită, perioada de câteva ore este prea scurtă pentru a atinge pragul de gravitate necesar pentru stabilirea unei încălcări a art. 3 din Convenție.

Reclamantul și-a menținut plângerea.

Cu privire la admisibilitate

Curtea observă că acest capăt de cerere nu

Cu privire la fond

Curtea insistă încă de la început că pentru a intra sub incidența art. 3 din Convenție, relele tratamente trebuie să atingă un nivel minim de gravitate. Evaluarea pragului minim este, în mod inevitabil, relativă, . depinde de toate circumstanțele cauzei, cum ar fi natura și contextul tratamentului sau pedepsei, modul și metoda de aplicare a acesteia, durata, efectele fizice și mentale și, în unele cazuri, sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea

În evaluarea condițiilor de detenție, trebuie să se țină seama de efectele cumulate ale condițiilor respective, precum și de acuzațiile specifice făcute de reclamant (a se vedea

Curtea a constatat în mai multe cauze că în cazurile în care reclamanții aveau la dispoziție o suprafață mai mică de trei metri pătrați, supraaglomerarea s-a hotărât a fi suficient de gravă încât să justifice în sine constatarea încălcării art. 3 din Convenție (a se vedea, de exemplu

Cu toate acestea lipsa de spațiu personal poate fi combătută în anumite circumstanțe de efectul cumulativ al condițiilor de detenție (a se vedea, de exemplu,

În evaluarea probelor, Curtea a aplicat în general principiul probei „dincolo de orice dubiu” (a se vedea

Revenind la circumstanțele prezentei cauze, Curtea observă că reclamantul nu a pus la dispoziție datele exacte ale detenției sale din incinta Tribunalului.

Guvernul a prezentat informația potrivit căreia reclamantul fusese reținut în incinta Tribunalului de șapte ori: la 11 martie, 7, 19, 22 și 25 aprilie, 29 iunie și 31 august 2005.

Reclamantul a mai declarat că la data de 29 iunie 2005 existau nouă deținuți în celulă. Acesta a făcut referire la scrisorile din 28 iulie și 9 august 2005 de la Tribunalul Tsentralniy din Chelyabinsk și de la șeful Serviciului de Detenție al Tribunalului în care i s-a explicat reclamantului că datorită unui număr mare de acuzați aduși în instanță la 29 iunie 2005, celulele erau pline până la limită, prin urmare nouă persoane au fost puse într-o singură celulă. De asemenea, reclamantul a subliniat că, în medie, el ar fi petrecut 4

Guvernul a recunoscut că la această dată spațiile de detenție erau aglomerate până la limită. Cu toate acestea, nu au oferit vreo informație în legătură cu numărul deținuților din celula de 4 metri pătrați a reclamantului pe parcursul acestei zile.

Cât despre celelalte șase zile de detenție ale reclamantului în spațiile de detenție, Curtea observă că reclamantul nu a descris condițiile detenției sale în vreun detaliu anume. Curtea observă că declarațiile reclamantului au fost prezentate în termeni generali și că acesta nu a furnizat probe care să susțină afirmațiile despre condițiile detenției sale. Instanța subliniază că reclamantul nu a contestat descrierea condițiilor de detenție prezentate de către Guvern (a se vedea

Curtea constată că Guvernul nu a furnizat detalii cu privire la numărul de deținuți din fiecare celulă de detenție la datele la care reclamantul a fost acolo, motivul fiind distrugerea documentelor relevante. În acest sens, Curtea reiterează că distrugerea documentelor relevante datorită expirării termenului-limită a arhivării lor, deși regretabilă, nu poate fi privită ca o explicație nesatisfăcătoare pentru eșecul depunerii documentelor relevante (a se vedea

Având în vedere cele menționate anterior, Curtea consideră că reclamantul a fost reținut în celulele de detenție de șapte ori: 11 martie, 7, 19, 22 și 25 aprilie, 29 iunie și 31 august 2005. Reclamantul a petrecut aproximativ 4-5 ore in celulă de fiecare dată și cel puțin la 29 iunie celula figura cu nouă deținuți. Celulele măsurau 4 metri pătrați fiecare, iar condițiile de detenție erau precum cele descrise de Guvern (a se vedea

Curtea consideră că în temeiul faptelor menționate mai sus, condițiile detenției reclamantului în celulă, în special la 29 iunie 2005, ar putea constitui o problemă în temeiul art. 3 din Convenție (a se vedea

În același timp, Curtea reamintește cauza lui Dmitriy Rozhin (a se vedea

Curtea subliniază că prezenta cauză nu implică detenția reclamantului în arest preventiv sau plasarea acestuia într-o celulă disciplinară, ci o plasare temporară într-o celulă, în așteptarea examinării cauzei sale penale. Exceptând data de 29 iunie 2005, Curtea nu poate stabili cu un grad de certitudine rezonabil că acele condiții constituiau o încălcare a art.

Având în vedere cele menționate mai sus, Curtea constată prin urmare că nu a avut loc nicio încălcare a art.

De asemenea, reclamantul a pretins încălcarea drepturilor sale pe durata arestului său preventiv, precum și absența unor căi de atac eficiente în această privință. Acesta a invocat art.