Y. împotriva Sloveniei

Reclamantul s-a născut în Ucraina în 1987 și a sosit în Slovenia în 2000 cu sora și mama ei, care s-a căsătorit cu un sloven. Între iulie și decembrie 2001, la vârsta de 14 ani, se presupune că a fost agresată sexual în mod repetat de un prieten de familie, X, 55 de ani, atunci, care, împreună cu soția sa, a avut adesea grijă de ea și a ajutat-o în pregătirile pentru concursuri de frumusețe. În iulie 2002, reclamantul i-a spus mamei despre presupusele agresiuni sexuale de către X, dar nu voia să vorbească despre ele cu altcineva. La 15 iulie 2002, un preot a dat o declarație poliției Maribor, în care el a declarat că mama reclamantului i - a spus despre preocuparea ei că reclamantul a fost violat de X. La 16 iulie 2002, mama reclamantului a depus o plângere penală împotriva lui X, în care a susținut că X a forțat reclamantul să se ocupe de relații sexuale cu el în mai multe ocazii.

10. La 17 iulie 2002, reclamantul a fost interogat de ofițeri de poliție Maribor și a descris modul în care X a forțat-o să se ocupe de diferite activități sexuale. În ceea ce privește intervalul de timp al atacurilor, reclamantul a declarat că X a încercat prima dată s-o sărute înainte de iulie 2001, când a început modelarea pentru spectacolele de modă. A continuat să dea un cont de o serie de ocazii când X a atacat-o sexual. Într-o ocazie, X s-a lansat deasupra ei în timp ce dormea la casa lui și a încercat să aibă relații sexuale cu ea, răspândind picioarele cu o mână și punându-i cealaltă mână peste gura ei pentru a o împiedica să țipe, dar a fost întrerupt de fiul său mai mic care vine pe scări.

În altă ocazie, când erau într-o piscină, el o prăbusese în apă. În altă ocazie, X a dus reclamantul la un atelier abandonat deținut de familia sa și a efectuat sex oral pe ea. În plus, potrivit reclamantului, X a forțat-o să facă sex oral pe el cel puțin de trei ori, o dată la casa lui, o dată la garajul companiei sale, și a treia oară în duba lui, pe care a parcat-o în pădure în apropierea orașului. În ultima ocazie, reclamantul a încercat să scape; totuși, fiind necunoscută de împrejurimi, ea s-a întors la dubă. Reclamantul a declarat că X a încercat, în mai multe ocazii, să aibă relații cu ea, dar că ea nu a fost sigură dacă a reușit să facă penetrare. Ea a declarat mai mult că a încercat să se apere plângând și împingând X departe, dar fără succes.

11. De asemenea, reclamantul a fost examinat de un expert în ginecologie, care a constatat că himenul ei era intact. În plus, în cursul lunii iulie și august 2002, poliția a interogat X, care a refuzat orice relații sexuale cu reclamantul și alte trei persoane. 12. În urma unei serii de încercări nesfârșite de a obține informații specifice de la poliție în ceea ce privește progresul anchetei, mama reclamantului s-a plâns la Biroul Procurorului de Stat din districtul Maribor (denumit în continuare „Oficiul Procurorului de Stat”). 13. La 27 iunie 2003, Procurorul de stat a trimis o scrisoare poliției Maribor, solicitând urgent o copie a plângerii penale depuse împotriva lui X. 14. La 18 august 2003, poliția a trimis un raport Biroului Procurorului de Stat care a afirmat că reclamantul nu a furnizat un cont detaliat cu privire la acuzațiile sale sau a indicat locațiile în care au avut loc presupusele violuri.

Poliția a remarcat că reclamantul a dat impresia că este sub stres psihologic sever și că se tem de reacția mamei sale. Ei au concluzionat că nu a fost posibil să confirme afirmația ei de viol, și la fel de imposibil să stabilească motivele durerii ei emoționale grave. 15. La 28 august 2003, Procurorul de stat a depus o cerere de anchetă judiciară cu privire la X pe baza acuzațiilor de agresiune sexuală asupra unui minor sub 15 ani. Cererea a susținut că X a forțat reclamantul să se ocupe de sex oral și a avut relații sexuale cu ea în cel puțin trei ocazii, în ciuda refuzului ei și a încercat rezistența. 16. La 7 ianuarie 2005, X a fost convocat să apară în fața judecătorului de investigare al Curții de District Maribor.

A refuzat să dea o declarație orală. La 10 martie 2005 X, reprezentat de un avocat, a prezentat o declarație scrisă în care a refuzat acuzațiile. De asemenea, el a prezentat un raport medical care a indicat că brațul stâng a fost dezactivat de la naștere. 17. La 26 mai 2005, judecătorul de investigare a emis o decizie de deschidere a unei anchete penale cu privire la X. Un recurs de către X împotriva acestei decizii a fost respins de grupul de judecată anterioară Curții de district Maribor. 18. La 17 octombrie 2005, reclamantul a fost examinat ca martor în fața Curții de District din Ljubljana, ce fusese solicitat să efectueze examinarea martorilor deoarece reclamantul locuia în zonă. Examinarea a reluat la 8 noiembrie 2005. Nici X, nici sfatul său nu a fost informat de această examinare.

Reclamantul a depus mărturie în detaliu cu privire la momentul, unde și modul în care au avut loc presupusele infracțiuni. În primul rând, ea a descris atacul care a avut loc în casa lui X, în timp ce dormea acolo, reprezentând că X a fost deranjat de fiul său. Potrivit declarației reclamantului, al doilea atac a avut loc când, în loc de a conduce reclamantul acasă, X a parcat în pădure și a început să o sărute cu forță. X a dezbrăcat apoi reclamantul, i-a despărțit picioarele cu o mână și i-a ținut încheietura cu cealaltă și a încercat din nou să aibă relații sexuale cu ea, dar nu a fost nici o penetrare. De asemenea, reclamantul a recunoscut că X a dus-o într-o altă ocazie la atelierul abandonat al familiei și a efectuat sex oral pe ea.

Ea a declarat că a încercat să se elibereze de strângerea lui, dar că X a pus din nou încheieturi în jos și, de asemenea, a pălmuit-o peste fața. Din nou, relațiile sexuale vaginale au fost tentate, dar de fapt nu au avut loc. X i-a ordonat să nu vorbească cu nimeni despre asta, sau el ar fi deportat-o pe ea și familia ei din Slovenia. Reclamantul a adăugat că ea a amintit bine aceste trei ocazii și evenimentele au avut loc exact cum le-a descris ea și că au existat alte incidente similare între iulie și decembrie 2001. 19. La 13 și 20 decembrie 2005 soția lui X și un alt martor au fost examinate de judecătorul investigator al Curții de district Maribor. 20. La 13 ianuarie 2006, Curtea de District Koper, la cererea Curții de District Maribor, a examinat martorul D., care a depus mărturie că reclamantul i-a spus despre presupusul viol.

21. La 14 aprilie 2006, judecătorul investigator a examinat martorul H., care a fost un angajat al companiei deținute de X și soția sa. a depus mărturie că nu a văzut că X se comportase în mod necorespunzător față de reclamant în sediul companiei. 22. La 16 mai 2006, judecătorul investigator a numit un expert în ginecologie, B., pentru a stabili probabilitatea că reclamantul a avut relații sexuale în perioada dintre iulie și decembrie 2001. Acesta a efectuat o consultare cu reclamantul, care a refuzat o examinare clinică. Ea a spus B., printre altele, că în ciuda încercărilor făcute de X nu a existat nici o penetrare sexuală reală. În timpul consultării, B. A fost confruntat cu reclamantul cu un raport ortopedic care a afirmat că X nu ar fi putut folosi brațul stâng în modurile descrise de ea, la care reclamantul a răspuns că a văzut că X l-a folosit pentru a ridica elemente grele.

De asemenea, a prezentat reclamantului raportul de poliție care a afirmat că ea nu a putut da un cont detaliat despre agresiunile sexuale și locații specifice, și i-a întrebat de ce nu s-a apărat împotriva X, de exemplu prin zgârieturi sau mușcare. Reclamantul a răspuns că nu s-a apărat și nu a putut face acest lucru. La 19 iunie 2006, expertul și-a pregătit raportul, pe baza dovezilor din dosar, inclusiv un raport ginecologic din 2002, care a arătat că himenul reclamantului era intact în acel moment și conversația cu reclamantul. El a constatat că nu exista nimic de a indica cu certitudine că reclamantul a avut relații sexuale cu X la momentul material. În plus față de opinia sa medicală, expertul a observat că există anumite incoerențe în raportul reclamantului cu privire la evenimentele în cauză.

Din raport se poate observa că nici una dintre presupusele incoerențe nu a fost legată de nicio problemă medicală. 23. La 20 iunie 2006, judecătorul investigator a numit un expert în psihologie clinică, R. Acesta din urmă, după consultarea cu reclamantul, și-a prezentat raportul la 4 iulie 2006, și a încheiat după cum urmează: „De la 2001 Y. a arătat toate simptomele unei victime de abuz sexual și de alte tipuri de abuz (simptome emoționale, comportamentale și fizice) ... În plus față de consecințele emoționale, fata prezintă modele comportamentale foarte tipice legate de abuzul experimentat de ea, și, de asemenea, unele simptome fizice (dormerea perturbată, coșmaruri, colapsarea). Simptomele sunt indicate în raport ... Gravitatea consecințelor – în special fizice și sexuale – este dificil de evaluat în prezent.

Dar, ca și cele pe termen scurt, consecințele pe termen lung pot fi prezise. Realul lor extindere va deveni evidentă la etapele cheie ale vieții fetei și în situații stresante ... Din cauza acestor efecte, care sunt cele mai grave în sfera ei psihologică ... este de mare importanță, fie că, în timpul comportamentului violent al infractorului, copilul victimei a experimentat sau nu deflorarea himenului ... Modelele de comportament sexual pot fi evaluate în mod corespunzător doar de către un expert în psihologie clinică ...” 24. La 15 septembrie 2006, procurorul districtului Maribor a inculpat X pentru agresiune sexuală a unui copil sub vârsta de 15 ani, în conformitate cu art. 183 §§ 1 și 2 din Codul Penal.

O opoziție de către X la acuzația a fost respinsă de judecata anterioară a Curții de district Maribor la 20 octombrie 2006. 25. Curtea de district Maribor a programat o audiere pentru 27 iunie 2007. Cu toate acestea, ședința a fost suspendată la cererea lui X pe baza unui document care a arătat că el a fost acum în concediu bolnav timp de câteva săptămâni. 26. Apoi a fost programată o audiere pentru 3 octombrie 2007, dar a fost suspendată la cererea avocatului X. Următoarea audiere a avut loc la 12 noiembrie 2007. Cu toate acestea, datorită absenței unui membru al juriului, ședința a fost suspendată. După aceea, X a informat Curtea că era pe cale să meargă într-o călătorie de afaceri, motiv pentru care următoarea audiere a fost amânată până la 16 ianuarie 2008. 27. La 16 ianuarie 2008 X nu a reușit să apară la instanță.

La 17 ianuarie 2008, el a depus un certificat de licență bolnavă. 28. La 25 ianuarie 2008, avocatul lui X a informat instanța că X și-a revocat puterea de avocat și că va fi reprezentat de un alt avocat, M., de atunci. Cu toate acestea, instanța nu a primit nici o nouă competență de avocat care autorizează M. să acționeze ca sfat al lui X. Din moment ce X a fost acuzat de o infracțiune care necesită reprezentare obligatorie, la 28 ianuarie 2008, instanța a numit M. ca sfat pentru X . 29. La 14 martie 2008, instanța a organizat o audiere, de la care publicul a fost exclusă din motive de protecție a vieții private și a moralității publice. Curtea a auzit dovezi de la X. La audiere, sfatul reclamantului a căutat să aibă M., sfatul X, dezqualificat pe baza faptului că în 2001 reclamantul și mama ei au solicitat sfaturi de la el cu privire la chestiunile în cauză.

În plus, mama reclamantului a fost implicată în mod intim cu el. a negat că el a văzut vreodată reclamantul sau mama ei și a declarat că el știe doar că avocatul de la a căror firmă el a lucrat în acel moment a reprezentat soțul reclamantului îndepărtat în procedurile de divorț. Comisarul a respins cererea, hotărând că nu existau motive legale de disqualificare M. ca sfat. 30. La 14 martie 2008, X a prezentat declarații scrise, susținând că el nu ar fi putut folosi forța fizică asupra reclamantului, deoarece brațul stâng a fost grave dezactivat de la naștere și a fost de 15 cm mai scurt decât brațul drept. X a susținut că el practic nu a avut nici un folos de brațul său handicapat. În plus, el a afirmat că el și familia sa au ajutat reclamantul și sora ei să se integreze în noua lor comunitate și să învețe Slovene, în timp ce mama lor se ocupase cu activitățile sale private.

Potrivit lui X, acuzațiile de agresiune sexuală au fost provocate de mama reclamantului, care a dorit să extorce bani de la el. 31. La 14 aprilie 2008, instanța a avut o a doua audiere în acest caz. X a fost interogat de procurorul de stat, în principal despre utilizarea brațului stâng, și în acest sens a admis că, deși a condus de obicei mașini automate, el a condus ocazional o mașină de transmisie manuală mai mică. Cu toate acestea, atunci când a întrebat dacă a condus vreodată un camion, X a răspuns că acest lucru nu a avut nicio influență asupra cazului, recunoaștend totuși că a avut o licență pentru a conduce toate categoriile de vehicule rutiere. Apoi reclamantul a fost convocat să depună mărturie, curtea care acordă cererea de a X să fie absent din sala de audiere.

În timp ce renunțarea cazurilor de abuz sexual de către X, reclamantul a plâns în repetate rânduri și ședința a fost suspendată pentru câteva minute pe acest cont. Sfatul lui X M. apoi a întrebat reclamantul, întrebându-i cât de înaltă a fost și cât de mare a cântat la timpul material. Reclamantul a devenit foarte agitat și l-a întrebat pe M. De ce, fiind primul care a auzit povestea ei, el punea aceste întrebări și acum acționează ca sfatul lui X. a comentat că asta făcea parte din tactică. Ședința a fost apoi suspendată datorită suferinței reclamantului. 32. La 9 mai 2008, instanța a organizat o a treia audiere. Întrebarea reclamantului a continuat în absența X. Când s-a întrebat cum se simțea în privința situației cu retrospectivă, a plâns și a spus că nimeni n-a ajutat-o și că procedurile s-au târât de câțiva ani, în timpul căreia ea trebuia să păstreze traumele.

33. La 27 august 2008, reclamantul a depus un recurs de supraveghere în temeiul Legii privind protecția dreptului la o audiere fără întârziere nejustificată din 2006 (denumită în continuare „Legea 2006”), în vederea accelerarii procedurii. 34. La 26 septembrie 2008, instanța a organizat o a patra audiere, de la care publicul a fost exclus, la care X a pus personal reclamantul peste o sută de întrebări, începând cu un comentariu sub forma unei întrebări „Este adevărat că ați spus și mi-ați arătat că ați putea plânge pe urme și apoi toți ar crede?” Nu apare din dosarul audierii că reclamantul a făcut nici un răspuns. X a pus apoi reclamantului o serie de întrebări care vroiau să demonstreze că s-au văzut reciproc în principal la reuniunile familiilor lor sau atunci când reclamantul, în necesitatea de transport sau de altă asistență, a căutat în mod activ compania sa.

Printre întrebările făcute de X au fost următoarele: „Este adevărat că nu te-aș fi putut abuza în seara evenimentului, așa cum ați spus la 14 aprilie?”, „Este adevărat că dacă aș fi vrut să-mi satisfac nevoile sexuale, te-aș fi chemat cel puțin o dată?”; „De ce m-ai sunat în septembrie și m-ai întrebat să te scot din oraș dacă te-am violat deja de cinci ori înainte de acea dată?” “De ce m-ai chemat, pentru că nu te-am chemat niciodată?”” sau „Este adevărat că ne-ai întrebat în mod specific că vom pleca singur din oraș, pentru că voiai să vorbim cu mine și să sărbătorim succesul tău la un concurs de frumusețe?” Reclamantul a insistat că ea nu a sunat la X, nici nu a inițiat nicio ieșire cu el, dar că el a sunat-o.

X a întrebat, de asemenea, reclamantul dacă i-a spus că, odată ce are un prieten, ea va fi întotdeauna pe deasupra, deoarece ea a vrut să fie amanta. 35. În plus, X a susținut că acuzațiile de viol au fost fabricații de către mama reclamantului. Prin urmare, el a pus reclamantului numeroase întrebări despre mama ei, inclusiv despre cunoașterea ei despre Slovenie, munca ei și relațiile sale personale. În plus, X a confruntat reclamantul cu raportul medical care a indicat că brațul stâng a fost dezactivat grav. Reclamantul a insistat că a văzut X folosind brațul stâng în viața lui zilnică, inclusiv mașinile de conducere, ridicarea și transportarea copiilor și pungile de școală, și transportarea cutiilor și sticlelor.

Pe parcursul interogativei, X a contestat exactitatea și credibilitatea răspunsurilor reclamantului, comentand în mare măsură circumstanțele descrise de ea și respingând versiunea ei de evenimente. El a continuat să facă acest lucru chiar după ce judecătorul președinte i-a explicat că el va avea posibilitatea de a face comentariile sale după interogarea reclamantului. 36. În timpul anchetei încrucișate, X a repetat o serie de întrebări și a fost în cele din urmă avertizat împotriva a face acest lucru de către judecătorul președinte. În plus, judecătorul președinte a exclus de la ordin șapte întrebări pe care le-a perceput nu le-a influențat asupra cazului în cauză. 37. În trei ocazii, când reclamantul a devenit agitat și a început să plângă, instanța a ordonat o scurtă pauză.

După una dintre aceste pahare X a întrebat reclamantul dacă ea se va simți mai bine dacă toate au mers la cină, la fel cum obișnuiau, și poate că atunci ea nu ar plânge atât de mult. 38. La un moment dat, reclamantul a cerut instanței să suspende audierea deoarece întrebările erau prea stresante pentru ea. Cu toate acestea, după ce a fost spus de X că următoarea audiere nu s-a putut desfășura până după 19 noiembrie 2008, când el se va întoarce dintr-o călătorie de afaceri, reclamantul a declarat, în timp ce plânge, că ar trebui să continue cu interogarea sa, în timp ce ea a vrut să-l termine cu. În cele din urmă, după patru ore de încrucișare a reclamantului, judecătorul președinte a suspendat audierea până la 13 octombrie 2008. 39. Soția lui X, sora ei și un angajat al companiei sale au fost examinați la următoarea audiere, toți trei au afirmat că X a avut foarte puțină utilizare a brațului stâng și cu siguranță nu a putut ridica nici o povară.

40. La 24 noiembrie 2008, a avut loc o a șasea audiție. Întrebarea reclamantului cu X a durat o oră și jumătate. Când a fost interogat de sfatul lui X M., reclamantul a afirmat din nou că i-a spus toată povestea cu mult timp în urmă. a refuzat acest lucru, declarând că dacă ar fi fost informat el ar fi sfătuit reclamantul să meargă la spital și la poliție. Odată ce s - a terminat interogarea reclamantului, mama ei a fost interogat, în principal în legătură cu relațiile sale private. 41. La sfârșitul audierii, sfatul lui X M. a confirmat că s-a întâlnit cu mama reclamantului când lucrează la o firmă de avocat cu un avocat care a reprezentat-o în anumite proceduri judiciare. De asemenea, el a declarat că va informa instanța în termen de trei zile cu privire la dacă va solicita permisiunea de a se retrage din reprezentarea X în cadrul procedurii în cauză.

La 25 noiembrie 2008 M. a solicitat concediu de la instanță pentru a se retrage din caz, deoarece el a fost afectat personal de anumite declarații făcute de mama reclamantului. 42. La o audiere din 15 decembrie 2008, instanța a respins cererea depusă de consilierul X M., constatând că nu există motive legale care să-l excludă de la reprezentarea M. Ginecologul, B., a fost examinat ca martor. El a recunoscut că, pentru a clarifica circumstanțele pe care le-a abordat, de asemenea, anumite aspecte din raportul său care nu făceau parte din cererea judecătorului de investigare. În plus, el a reiterat că himen-ul reclamantului era intact la momentul material. 43. La 22 ianuarie 2009, Curtea a avut o a opta audiere în acest caz și a examinat expertul în psihologie clinică, R., care a declarat din nou că abuzul sexual care s-a întâmplat cu mult timp în urmă nu a putut fi demonstrat de nicio dovadă materială și că numai consecințele psihologice pot fi evaluate.

Ea a mai reiterat că reclamantul a prezentat simptome clare de abuz sexual. 44. La 20 februarie 2009, instanța a numit T., un alt expert în ginecologie, pentru a emite un aviz privind dacă reclamantul ar fi putut avea relații sexuale la momentul material, având în vedere rezultatele examinării medicale (a se vedea punctul 11 de mai sus). La 10 martie 2009, expertul și-a prezentat raportul, care a afirmat că aceste rezultate nu erau incompatibile cu contul reclamantului cu evenimentele în cauză. 45. La 16 martie 2009, instanța a desfășurat o audiere la care a desemnat N., un expert în ortopedia, pentru a pregăti un aviz privind dacă, având în vedere brațul său stâng cu handicap, X ar fi putut efectua actele descrise de solicitant.

46. La 5 mai 2009 N. a prezentat raportul său, în care el a constatat că brațul stâng al lui X a fost sever dezactivat și că, din aceste motive, unele dintre evenimentele nu ar fi putut să se întâmple în modul descris de solicitant. 47. La 8 iunie 2009, instanța a desfășurat o ședință la care N. a fost interogat. În urma întrebărilor adresate de sfatul reclamantului, N. a explicat că el și-a bazat opinia pe documentele din dosarul medical al X, razele X aduse la el de X, și o examinare a X. 48. O audiere a avut loc la 9 iulie 2009. Reclamantul a solicitat că N. să fie mai interogate. 49. La 29 septembrie 2009, instanța a desfășurat a 12-a și ultima audiere în acest caz. La audierea reclamantului și procurorul de stat au interogat N., care a declarat, printre altele, că X ar putea folosi doar brațul stâng pentru a ajuta brațul drept în îndeplinirea sarcinilor specifice, și că el a avut practic nici o forță în brațul stâng.

În opinia expertului, X nu ar fi putut răspândi picioarele reclamantului cu brațul stâng, și nici el nu ar fi putut să-și scoată pantalonii, așa cum se presupune de ea. După ce a fost întrebat de procuror dacă evaluarea sa a fost bazată pe presupunerea că reclamantul a folosit toate forțele ei pentru a rezista X, N. "Nu mi-am bazat concluzia pe această presupunere, deoarece nu știam dacă ea a rezistat sau dacă a fost de bună voie." După ce a fost întrebată dacă reclamantul, care avea 14 ani atunci, ar fi putut rezista X, care se presupunea că stătea deasupra ei, a spus că așa credea. De asemenea, a depus mărturie că, deși X a avut mai mult decât puterea obișnuită în brațul drept, el nu ar fi putut ataca reclamantul în modul în care a susținut ea.

50. După examinarea N., reclamantul, care a solicitat și obținut un aviz de la un alt ortopedist din afara procedurii judiciare care a indicat că X ar putea avea încă o utilizare limitată a brațului stâng, a solicitat numirea unui alt expert în ortopedia, având în vedere că există îndoieli în legătură cu concluziile N.. Această cerere a fost respinsă de către instanță ca fiind inutile, precum și cererea reclamantului pentru instanță de a apela, de asemenea, ca martor sora ei și fostul soț al mamei sale, care se presupune că X remarcă cu ambele arme. De asemenea, s-a respins o cerere a procurorului de examinare a reclamantului. 51. La sfârșitul ședinței, instanța a pronunțat hotărârea, achitarea X a tuturor acuzațiilor.

Având în vedere acest verdict, instanța a recomandat că reclamantul își urmărește cererea de daune, pe care a depus-o în cursul procedurii, în fața instanței civile. 52. La 15 decembrie 2009, reclamantul a depus un nou recurs de supraveghere în temeiul legii 2006. La 22 decembrie 2009, ea a primit un răspuns din partea instanței care i-a informat că raționarea hotărârii i-a fost trimisă în acea zi. 53. În motivele scrise, instanța a explicat că raportul expertului ortopedic a contestat capacitatea X de a efectua anumite acte descrise de reclamant, pentru care ar fi trebuit să folosească ambele arme. După cum a explicat expertul, X nu a fost capabil să-și miște mâna stângă într-o poziție care i - ar fi permis să-și ia pantalonii sau să-și răspândească picioarele reclamantului.

Potrivit instanței, faptul că unele dintre acuzațiile reclamantei au fost refutate de către expert a ridicat unele îndoieli cu privire la întreaga sa versiune a evenimentelor. Pe baza principiului că orice îndoieli rezonabile ar trebui să beneficieze acuzatul (în dubio pro reo), instanța a achitat X. În ceea ce privește raportul expertului în psihologie R., care a constatat că reclamantul a suferit abuz sexual, instanța a remarcat că nu poate ignora hotărârea pronunțată în alt set de proceduri privind soțul mamei reclamantului, în care instanța competentă a acceptat că a implicat în activitate sexuală în fața reclamantului și a sorei sale și s-a purtat și în mod necorespunzător față de solicitant.

54. La 30 decembrie 2009, procurorul de stat a depus un recurs, în care ea a criticat instanța pentru faptul că nu a luat în considerare faptul că datorită vârstei sale, sexului și masei corporale X era mult mai puternic decât reclamantul și a fost, de asemenea, într-o poziție de putere din cauza statutului său economic și social. În plus, ea a subliniat că X a operat vehicule de transmisie manuală, ceea ce l-a obligat să-și folosească ambele brațe. Procurorul a susținut, de asemenea, că infracția penală în cauză nu impune ca actul sexual să fi fost comis prin forță; este suficient ca reclamantul să se opună. Ea a subliniat, de asemenea, faptul că procedurile au fost deja pendente de opt ani, ceea ce a agravat traumatizarea suferită de reclamant.

55. Acțiunea a fost respinsă de Curtea Superioră Maribor la 26 mai 2010, care a constatat că raționamentul hotărârii instanței de primă instanță a fost clar și precis în ceea ce privește îndoielile pe care X le-a comis presupus actele penale. 56. Reclamantul a cerut ulterior procurorului de stat Suprem să depună o cerere de protecție a legalității (un remediu extraordinar). La 28 iulie 2010, Procurorul de Stat Suprem a informat reclamantul că cererea menționată nu poate face decât referire la puncte de drept, ci la faptele pe care le-a pus-o reclamantul. 57. La 11 februarie 2011, reclamantul și Guvernul au atins o soluționare extrajudiciară în temeiul legii din 2006 în valoare de 1.080 euro (EUR), acoperind toate prejudiciile materiale și morale pe care le-a suportat reclamantul ca urmare a unei încălcări a dreptului ei la un proces fără întârziere nejustificată a procedurii penale în cauză.

De asemenea, reclamantul a primit 129,60 EUR în ceea ce privește costurile suportate în cadrul procedurii.

5. The applicant was born in Ukraine in 1987 and arrived in Slovenia in 2000 with her sister and mother, who had married a Slovenian. 6. Between July and December 2001, at the age of 14, she was allegedly repeatedly sexually assaulted by a family friend, X, 55 years old at the time, who together with his wife often took care of her and helped her in preparations for beauty contests. 7. In July 2002 the applicant told her mother about the alleged sexual assaults by X, but was unwilling to talk about them with anyone else. 8. On 15 July 2002 a priest gave a statement to the Maribor police, in which he said that the applicant’s mother had told him about her concern that the applicant had been raped by X. 9. On 16 July 2002 the applicant’s mother lodged a criminal complaint against X, in which she alleged that X had forced the applicant to engage in sexual intercourse with him on several occasions.

10. On 17 July 2002 the applicant was questioned by Maribor police officers and described how X had forced her to engage in various sexual activities. As regards the time frame of the assaults, the applicant stated that X had first attempted to kiss her before July 2001, when she had started modelling for fashion shows. She proceeded to give an account of a number of occasions when X had sexually assaulted her. On one occasion X had lain on top of her while she was sleeping at his house and had attempted to have sexual intercourse with her, spreading her legs with one hand and putting his other hand over her mouth to prevent her from screaming, but he was interrupted by his younger son coming up the stairs.

On another occasion, when they were at a swimming pool, he had groped her in the water. On yet another occasion X had allegedly taken the applicant to an abandoned workshop owned by his family and performed oral sex on her. Moreover, according to the applicant, X had forced her to perform oral sex on him at least three times, once at his home, once at his company’s garage, and the third time in his van, which he had parked in woods near the town. On that last occasion the applicant had allegedly tried to escape; however, being unfamiliar with the surroundings, she had come back to the van. The applicant stated that X had on several occasions attempted to have intercourse with her, but that she had not been certain whether he had managed to achieve penetration.

She further stated that she had tried to defend herself by crying and pushing X away, but without success. 11. The applicant was also examined by an expert in gynaecology, who found that her hymen was intact. Moreover, in the course of July and August 2002 the police questioned X, who denied any sexual relations with the applicant, and three other people. 12. Following a series of unsuccessful attempts to obtain specific information from the police as regards the progress of the investigation, the applicant’s mother complained to the Maribor District State Prosecutor’s Office (hereinafter “the State Prosecutor’s Office”).

13. On 27 June 2003 the State Prosecutor’s Office sent a letter to the Maribor police, urgently requesting a copy of the criminal complaint lodged against X. 14. On 18 August 2003 the police sent a report to the State Prosecutor’s Office stating that the applicant had failed to provide a detailed account of her allegations or to indicate the locations where the alleged rapes had taken place. The police noted that the applicant had given the impression of being under severe psychological stress and in fear of her mother’s reaction. They concluded that it was impossible to confirm her allegation of rape, and equally impossible to establish the reasons for her serious emotional distress. 15. On 28 August 2003 the State Prosecutor’s Office lodged a request for a judicial investigation in respect of X based on charges of sexual assault on a minor below the age of fifteen.

The request alleged that X had forced the applicant to engage in oral sex and had had sexual intercourse with her on at least three occasions, despite her refusal and attempted resistance. 16. On 7 January 2005 X was summoned to appear before the investigating judge of the Maribor District Court. He refused to give an oral statement. On 10 March 2005 X, represented by a lawyer, submitted a written statement in which he denied the charges. He also submitted a medical report which indicated that his left arm had been disabled since birth. 17. On 26 May 2005 the investigating judge issued a decision to open a criminal investigation in respect of X. An appeal by X against this decision was rejected by the pre-trial panel of the Maribor District Court.

18. On 17 October 2005 the applicant was examined as a witness before the Ljubljana District Court, which had been asked to carry out the witness examination because the applicant lived in the area. The examination resumed on 8 November 2005. Neither X nor his counsel was informed of this examination. The applicant testified in detail as to when, where and how the alleged offences had taken place. She first described the assault which had occurred in X’s house, while she had been sleeping there, reiterating that X had been disturbed by his son. According to the applicant’s statement, the second assault had occurred when, instead of driving the applicant home, X had parked in the woods and started to kiss her forcefully.

X had then undressed the applicant, parted her legs with one hand and held her wrists with the other and again attempted to have intercourse with her, but there had been no penetration. The applicant further recounted that X had on another occasion taken her to the family’s abandoned workshop and had performed oral sex on her. She stated that she had attempted to free herself of his grip, but that X had again pinned her wrists down and also slapped her across the face. Again, vaginal intercourse had been attempted but had not actually occurred. X had ordered her not to talk to anyone about this, or he would have her and her family deported from Slovenia.

The applicant added that she remembered these three occasions well and the events had occurred just as she described them, and that there had been a number of other similar incidents between July and December 2001. 19. On 13 and 20 December 2005 X’s wife and another witness were examined by the investigating judge of the Maribor District Court. 20. On 13 January 2006 the Koper District Court, at the request of the Maribor District Court, examined witness D., who testified that the applicant had told her of the alleged rape. 21. On 14 April 2006 the investigating judge examined witness H., who was an employee of the company owned by X and his wife. H. testified that she had not seen X behaving improperly towards the applicant on the company’s premises.

22. On 16 May 2006 the investigating judge appointed an expert in gynaecology, B., in order to establish the probability that the applicant had engaged in sexual intercourse in the period between July and December 2001. The latter carried out a consultation with the applicant, who refused a clinical examination. She told B., among other things, that despite the attempts made by X there had been no actual sexual penetration. During the consultation, B. confronted the applicant with an orthopaedics report stating that X could not have used his left arm in the ways described by her, to which the applicant answered that she had seen X use it to lift heavy items. B. also presented the applicant with the police report stating that she had not been able to give a detailed account of the sexual assaults and specific locations, and asked her why she had not defended herself against X, for instance by scratching or biting.

The applicant replied that she had not defended herself and had been unable to do so. On 19 June 2006 the expert prepared his report, which was based on the evidence in the file, including a gynaecological report from 2002 which showed that the applicant’s hymen was intact at that time, and the conversation with the applicant. He found that there was nothing to indicate with certainty that the applicant had had sexual intercourse with X at the material time. In addition to his medical opinion, the expert commented that there were certain inconsistencies in the applicant’s account of the events in issue. It can be seen from the report that neither of the alleged inconsistencies was related to any medical issue.

23. On 20 June 2006 the investigating judge appointed an expert in clinical psychology, R. The latter, after holding a consultation with the applicant, submitted her report on 4 July 2006, and concluded as follows: “Since 2001 Y. has shown all the symptoms of a victim of sexual and other kinds of abuse (emotional, behavioural and physical symptoms) ... In addition to the emotional consequences, the girl shows very typical behavioural patterns relating to the abuse experienced by her, and also some physical symptoms (disturbed sleep, nightmares, collapsing). The symptoms are indicated in the report ... The gravity of the consequences – physical and sexual in particular – is difficult to assess at the present time.

But, like the short-term ones, the long-term consequences can be predicted. Their real extent will become apparent at key stages of the girl’s life and in stressful situations ... Because of these effects, which are most serious in her psychological sphere ... it is of very marginal importance whether during the perpetrator’s violent behaviour the child victim experienced hymen defloration or not ... Sexual behavioural patterns can only be assessed properly by an expert in clinical psychology ...” 24. On 15 September 2006 the Maribor district prosecutor’s office indicted X for sexual assault of a child below the age of fifteen under Article 183 §§ 1 and 2 of the Criminal Code.

An objection by X to the indictment was rejected by the pre-trial panel of the Maribor District Court on 20 October 2006. 25. The Maribor District Court scheduled a hearing for 27 June 2007. However, the hearing was adjourned at X’s request on the basis of a document which showed that he was now on sick leave for several weeks. 26. A hearing was then scheduled for 3 October 2007, but adjourned at X’s counsel’s request. The next hearing was to be held on 12 November 2007. However, owing to the absence of a jury member, the hearing was adjourned. Subsequently, X informed the court that he was about to go on a business trip, for which reason the next hearing was postponed until 16 January 2008. 27. On 16 January 2008 X failed to appear before the court.

On 17 January 2008 he submitted a sick-leave certificate. 28. On 25 January 2008 X’s counsel informed the court that X had revoked his power of attorney and that he would be represented by another lawyer, M., from then on. However, the court received no new power of attorney authorising M. to act as X’s counsel. Since X was accused of a criminal offence requiring mandatory representation, on 28 January 2008 the court appointed M. as counsel for X . 29. On 14 March 2008 the court held a hearing, from which the public was excluded on the grounds of protection of privacy and public morals. The court heard evidence from X. At the hearing the applicant’s counsel sought to have M., X’s counsel, disqualified on the ground that in 2001 the applicant and her mother had sought advice from him on the matters in issue.

Furthermore, the applicant’s mother had been intimately involved with him. M. denied that he had ever seen the applicant or her mother and said that he only knew that the lawyer at whose firm he had been working at that time had represented the applicant’s mother’s estranged husband in divorce proceedings. The panel dismissed the application, ruling that no statutory grounds existed for disqualifying M. as counsel. 30. On 14 March 2008 X submitted written pleadings, claiming that he would have been unable to use physical force on the applicant, as his left arm had been seriously disabled since birth and was 15 cm shorter than his right arm. X alleged that he had practically no use of his disabled arm.

Moreover, he asserted that he and his family had been helping the applicant and her sister to integrate into their new community and learn Slovene, while their mother had been busying herself with her private activities. According to X, the charges of sexual assault were prompted by the applicant’s mother, who wished to extort money from him. 31. On 14 April 2008 the court held a second hearing in the case. X was questioned by the State prosecutor, mostly about the use of his left arm, and in this connection conceded that, although he usually drove automatic cars, he did occasionally drive a smaller manual transmission car. However, when asked whether he had ever driven a truck, X replied that this had no bearing on the case, acknowledging nevertheless that he had a licence to drive all categories of road vehicles.

Then the applicant was summoned to testify, the court granting her request for X to be absent from the hearing room. While recounting the instances of sexual abuse by X, the applicant cried repeatedly and the hearing was adjourned for a few minutes on that account. X’s counsel M. then questioned the applicant, asking her how tall she had been and how much she had weighed at the material time. The applicant became very agitated and asked M. why, having been the first to hear her story, he was asking those questions and was now acting as X’s counsel. M. commented that this was part of the tactics. The hearing was then adjourned owing to the applicant’s distress. 32. On 9 May 2008 the court held a third hearing.

The questioning of the applicant continued in the absence of X. When asked how she felt about the situation with hindsight, she cried and said that no one had helped her and that the proceedings had been dragging on for several years, during which she had had to keep reliving the trauma. 33. On 27 August 2008 the applicant lodged a supervisory appeal under the Protection of the Right to a Hearing without Undue Delay Act of 2006 (hereinafter “the 2006 Act”) with a view to accelerating the proceedings. 34. On 26 September 2008 the court held a fourth hearing, from which the public was excluded, at which X personally asked the applicant over a hundred questions, starting with a comment in the form of a question “Is it true that you have told and showed me that you could cry on cue and then everybody would believe you?” It does not appear from the record of the hearing that the applicant made any reply.

X then asked the applicant a series of questions aimed at proving that they had seen each other mainly at gatherings of their families or when the applicant, in need of transport or other assistance, had actively sought his company. Among the questions asked by X were the following: “Is it true that I could not have abused you on the evening of the event as you stated on 14 April?”, “Is it true that if I had wished to satisfy my sexual needs, I would have called you at least once?”; “Why did you call me in September and ask me to take you out of town if I had already raped you five times before that date?”, “Why were you calling me, because I certainly never called you?”, or “Is it true that you specifically asked that we drive out of town alone, because you wished to talk to me and to celebrate your success at a beauty pageant?” The applicant insisted that she had not called X, nor had she initiated any outings with him, but that he had called her.

X also asked the applicant whether she had told him that, once she had a boyfriend, she would always be on top, as she wanted to be the mistress. 35. Moreover, X claimed that the charges of rape were fabrications by the applicant’s mother. Hence, he asked the applicant numerous questions about her mother, including about her knowledge of Slovene, her work, and her personal relationships. Further, X confronted the applicant with the medical report which indicated that his left arm was seriously disabled. The applicant insisted that she had seen X using his left arm in his daily life, including driving cars, lifting and carrying his children and their school bags, and carrying boxes and bottles.

Throughout the questioning, X disputed the accuracy and credibility of the applicant’s answers, extensively commenting on the circumstances described by her and rejecting her version of events. He continued to do so even after the presiding judge explained to him that he would have the opportunity to make his comments after the applicant’s questioning. 36. During the cross-examination, X repeated a number of questions and was eventually warned against doing this by the presiding judge. Moreover, the presiding judge ruled out of order seven questions that she perceived had no bearing on the case in issue. 37. On three occasions, when the applicant became agitated and started crying, the court ordered a short recess.

After one of these recesses X asked the applicant whether she would feel better if they all went to dinner, just as they used to, and maybe then she would not cry so much. 38. At one point the applicant requested the court to adjourn the hearing as the questions were too stressful for her. However, after being told by X that the next hearing could not be held until after 19 November 2008 when he would be back from a business trip, the applicant said, while crying, that he should continue with his questioning as she wanted to get it over with. Eventually, after four hours of cross-examination of the applicant, the presiding judge adjourned the hearing until 13 October 2008. 39. X’s wife, mother-in-law and an employee of his company were examined at the next hearing, all three of them asserting that X had very little use of his left arm and certainly could not lift any burdens.

40. On 24 November 2008 a sixth hearing was held. The questioning of the applicant by X took an hour and a half. When questioned by X’s counsel M., the applicant again asserted that she had told him the whole story a long time ago. M. denied this, stating that if he had been informed he would have advised the applicant to go to hospital and to the police. Once the applicant’s questioning was over, her mother was questioned, mostly about her private relationships. 41. At the end of the hearing X’s counsel M. confirmed that he had encountered the applicant’s mother when he was working at a law firm with a lawyer who had represented her in certain court proceedings. He also stated that he would inform the court within three days as to whether he would request leave to withdraw from representing X in the proceedings in issue.

On 25 November 2008 M. requested leave from the court to withdraw from the case, as he had been personally affected by certain statements made by the applicant’s mother. 42. At a hearing of 15 December 2008 the court dismissed the request by X’s counsel M., finding that there were no statutory grounds disqualifying him from representing M. The gynaecologist, B., was examined as a witness. He acknowledged that in order to clarify the circumstances he had also addressed certain issues in his report that had not been part of the investigating judge’s request. Moreover, he reiterated that the applicant’s hymen had been intact at the material time. 43. On 22 January 2009 the court held an eighth hearing in the case and examined the expert in clinical psychology, R., who again stated that sexual abuse which had happened long ago could not be proved by any material evidence, and that only the psychological consequences could be assessed.

She further reiterated that the applicant displayed clear symptoms of sexual abuse. 44. On 20 February 2009 the court appointed T., another expert in gynaecology, to give an opinion on whether the applicant could have had sexual intercourse at the material time, given the results of her medical examination (see paragraph 11 above). On 10 March 2009 the expert submitted his report, which stated that those results were not inconsistent with the applicant’s account of the events in issue. 45. On 16 March 2009 the court held a hearing at which it appointed N., an expert in orthopaedics, to prepare an opinion as to whether, in view of his disabled left arm, X could have performed the acts described by the applicant.

46. On 5 May 2009 N. submitted his report, in which he found that X’s left arm was severely disabled, and that for those reasons some of the events could not have happened in the way described by the applicant. 47. On 8 June 2009 the court held a hearing at which N. was questioned. Further to questions put by the applicant’s counsel, N. explained that he had based his opinion on the documents in X’s medical file, the X-rays brought to him by X, and an examination of X. 48. A hearing was held on 9 July 2009. The applicant requested that N. be questioned further. 49. On 29 September 2009 the court held the twelfth and last hearing in the case. At the hearing the applicant and the State Prosecutor questioned N., who stated, inter alia, that X could only use his left arm to assist the right arm in carrying out specific tasks, and that he had practically no strength in his left arm.

In the expert’s opinion, X would not have been able to spread the applicant’s legs with his left arm, and neither would he have been able to take off his trousers as alleged by her. After being asked by the prosecutor whether his assessment was based on the assumption that the applicant had used all her strength to resist X, N. stated: “I did not base my conclusion on that assumption, as I did not know whether she had resisted or whether she had willingly submitted.” After being asked whether the applicant, who was 14 years old at the time, could have resisted X, who had allegedly been lying on top of her, he said he believed so. N. also testified that although X had more than ordinary strength in his right arm, he could not have assaulted the applicant in the way she alleged.

50. After the examination of N., the applicant, who had sought and obtained an opinion from another orthopaedist outside the court proceedings which indicated that X might still have limited use of his left arm, asked for another orthopaedics expert to be appointed, on the grounds that there was doubt about N.’s conclusions. This request was rejected by the court as unnecessary, as was the applicant’s request for the court also to call as witnesses her sister and her mother’s former husband, who had allegedly seen X rowing with both arms. A request by the prosecutor for the applicant to be examined again was also rejected. 51. At the end of the hearing the court pronounced judgment, acquitting X of all charges.

In view of this verdict, the court recommended that the applicant pursue her claim for damages, which she had submitted in the course of the proceedings, before the civil court. 52. On 15 December 2009 the applicant lodged a new supervisory appeal under the 2006 Act. On 22 December 2009 she received a reply from the court informing her that the reasoning of the judgment had been sent to her that day. 53. In the written grounds the court explained that the expert orthopaedics report contested X’s ability to carry out certain acts described by the applicant, for which he would have had to use both arms. As explained by the expert, X was not capable of even moving his left hand in a position which would have allowed him to take his trousers off or spread the applicant’s legs.

According to the court, the fact that some of the applicant’s allegations were disproved by the expert raised some doubts as to her entire version of the events. On the basis of the principle that any reasonable doubt should benefit the accused (in dubio pro reo), the court had acquitted X. As regards the report by the expert in psychology R., which found that the applicant had suffered sexual abuse, the court noted that it could not ignore the judgment delivered in another set of proceedings concerning the applicant’s mother’s estranged husband, in which the competent court had accepted that he had engaged in sexual activity in front of the applicant and her sister and had also behaved inappropriately towards the applicant.

54. On 30 December 2009 the State Prosecutor lodged an appeal, in which she criticised the court for not considering the fact that owing to his age, gender and body mass X was much stronger than the applicant, and was also in a position of power on account of his economic and social status. Moreover, she pointed out that X had operated manual transmission vehicles, which required him to use both his arms. The prosecutor further argued that the criminal offence in question did not require the sexual act to have been committed by force; it was sufficient that the applicant opposed it. She also stressed that the proceedings had already been pending for eight years, which had aggravated the trauma suffered by the applicant.

55. The appeal was dismissed by the Maribor Higher Court on 26 May 2010, which found that the reasoning of the first-instance court’s judgment was clear and precise regarding the doubt that X had committed the alleged criminal acts. 56. The applicant subsequently asked the Supreme State Prosecutor to lodge a request for the protection of legality (an extraordinary remedy). On 28 July 2010 the Supreme State Prosecutor informed the applicant that the aforementioned request could only concern points of law and not the facts, which the applicant had called into question. 57. On 11 February 2011 the applicant and the Government reached an out-of-court settlement under the 2006 Act in the amount of 1,080 euros (EUR), covering all pecuniary and non-pecuniary damage incurred by the applicant as a result of a violation of her right to a trial without undue delay in the criminal proceedings in issue.

The applicant also received EUR 129.60 in respect of the costs incurred in the proceedings.