CtEDO 04.05.2015 Auto

DOKIL v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
04.05.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DOKIL v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 4 mai 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 16421/12 Pavel Vladimirovich DEKIL împotriva Ucrainei depusă la 10 martie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Pavel Vladimirovich Dokil, este un național ucrainean, născut în 1983 și locuiește în Zhytomyr. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Borisenko, avocat practicant în Kryvyy Rig. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 ianuarie 2010, reclamantul a fost arestat pe suspectul de complicitate într-o crimă. Potrivit reclamantului, ofițerii de poliție l-au bătut și au aplicat șocuri electrice după care a mărturisit infracțiunii. La 30 ianuarie 2010, o ambulanță a fost chemată reclamantului. Paramedica a declarat că reclamantul a suferit abraziuni pe ambele încheieturi și vânătăi pe ambele arcuri superciliare pe fața. La 1 februarie 2010, reclamantul a fost examinat de către experți medicali care nu au găsit leziuni asupra reclamantului. La 27 august 2010, biroul procurorului Kryvyy Rig a refuzat să deschidă proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție constatând că acuzațiile reclamantului de maltrat au fost nefondate. La 4 octombrie 2010, Curtea Regională de Apel Dnipropetrovsk, în calitate de instanță de primă instanță, a constatat că reclamantul a fost vinovat de crimă comisă în circumstanțe agravante și alte infracțiuni mai puțin grave comise în același timp ca crimă. Curtea a condamnat reclamantul la 15 ani de închisoare și a ordonat confiscarea proprietății sale. Curtea s-a bazat, printre altele, pe declarațiile inițiale de auto-incriminare ale reclamantului și a constatat că acuzațiile de maltrat au fost nefondate. La 13 septembrie 2011, Curtea Civilă și Penală Specializată Superioră a susținut condamnarea reclamantului de crimă și a susținut parțial condamnarea altor infracțiuni. Pedeapsa a rămas aceeași. Acuzațiile reclamantului de maltrat au fost respinse ca nefondate. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că, după arestarea sa, ofițerii de poliție l-au tratat rău cu scopul de a extrage mărturie și că nu a existat nici o investigație eficientă a acuzațiilor sale. Întrebări către părți Reclamantul a fost supus maltratului, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Acțiunea internă în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de maltratare compatibile cu cerințele procedurale prevăzute la art. 3 din Convenție? Curtea a condamnat reclamantul folosind dovezile obținute presupus în încălcarea privilegiului său împotriva auto-incriminarii și prin intermediul maltratului? Prin intermediul unui proces echitabil în temeiul articolului 6 1 din Convenție au fost încălcate în acest sens? Guvernul este invitat să furnizeze, printre altele, următorul material: (a) documentele medicale referitoare la reclamantul care se referă la perioada presupuselor sale de tratamente necorespunzătoare; (b) documentele referitoare la arestarea și detenția reclamantului în ianuarie și februarie 2010; (c) documentele privind procedurile interne în ceea ce privește acuzațiile reclamantului privind maltraturile, inclusiv deciziile prin care autoritățile au refuzat să deschidă o investigație și deciziile autorităților de supraveghere care revizuiesc aceste decizii.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă