PRODĚLALOVÁ v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
PRODĚLALOVÁ v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic (CtEDO, 2015)
© Ministerul Justiției al Republicii Cehe,
www.justice.cz
. [Traducerea a fost deja publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției al Republicii Cehe.] Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată de Ministerul Justiției al Republicii Cehe doar în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© Ministerstvo spravedlnosti České republiky,
www.justice.cz
. [Překlad již zveřejněný na oficiální webové stránce Ministerstva spravedlnosti České republiky.] Povolení k opětnému zveřejnění tohoto překladu bylo uděleno Ministerstvem spravedlnosti České republiky pouze pro účely zařazení do databáze Soudu HUDOC.
Anotație a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului
Hotărâre din 12 mai 2015 în cauza nr. 30052/13 – Prodělalová împotriva Republicii Cehe
Comitetul din secțiunea cinci a Curții a respins în mod unanim plângerea în care reclamanta susținea încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie din cauza modului de procedare al instanțelor în procesul privind dreptul ei de contact cu fiicele sale și încălcarea dreptului de acces la Curtea Constituțională.
I. Circumstanțele faptice
Prin sentința din 20 decembrie 2011 (Prodělalová împotriva Republicii Cehe, nr. 40094/08) Curtea a găsit că din cauza duratei procedurii privind responsabilitatea parentală a reclamantei față de cei doi copii ai săi, care la momentul deciziei Curții dura deja nouă ani și nu era încă încheiată, în perioada în care prin trecerea timpului s-a consolidat o limitare deosebit de strictă a contactului ei cu copiii ordonată printr-o măsură provizoriu, a existat o încălcare a dreptului ei la respectarea vieții de familie protejat de articolul 8 din Convenție.
Procesul respectiv a fost ulterior încheiat cu putere de lucru juridic în februarie 2012, când Curtea de Apel a confirmat sentința instanței de gradul I, prin care reclamanta a fost lipșită de responsabilitate parentală și dreptul de contact cu copiii. Instanțele au găsit că copiii refuză să se întâlnească cu reclamanta și că reclamanta, căruia îi lipsea empatia, nu a reușit să-și restabilească relația cu ei. Instanțele au conchis că ținând seama de atitudinea și vârsta copiilor este imposibil să-i forțeze să se întâlnească cu reclamanta. În același timp, comportamentul trecut și prezent al reclamantei justifică lipsa responsabilității parentale.
Reclamanta a depus simultan o cerere de reexaminare și o plângere constituțională împotriva sentinței Curții de Apel. Plângerea constituțională a fost respinsă ca prematură și cererea de reexaminare a fost respinsă pentru că reclamanta nu a ridicat nicio problemă de importanță juridică fundamentală. Reclamanta a depus ulterior o altă plângere constituțională, cu privire la care Curtea Constituțională nu a hotărât încă.
II. Motivarea deciziei Curții
A. Cu privire la presupusa încălcare a articolului 8 din Convenție
În procedura de față în fața Curții, reclamanta a susținut în principal încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie.
Cu privire la partea în care reclamanta a contestat procedura instanțelor care a avut loc înainte de sentința Curții din decembrie 2011 în cauza sa, Curtea a declarat plângerea inadmisibilă pe motiv că este în esență identică cu plângerea pe care o proiectaseși anterior, și prin urmare nu putea hotărî asupra ei din nou.
Cu privire la partea plângerii în care reclamanta susținea că autoritățile competente, în contradicție cu sentința Curții din decembrie 2011, nu au luat măsuri pentru a-și proteja drepturile parentale, Curtea a menționat că Comitetul Miniștrilor al Consilului Europei a încheiat supravegherea execuției sentinței cu observația că după încheiere cu putere de lucru juridic a procesului privind exercitarea responsabilității parentale, nu mai sunt necesare alte măsuri individuale pentru execuția sentinței. În plus, Curtea a amintit că în sentința sa anterioară a declarat în mod explicit că restaurarea relațiilor dintre reclamanta și copiii ei nu pare mai posibilă. În orice caz, Curtea Constituțională nu a hotărât încă asupra plângerii constituționale a reclamantei, în care s-a contestat atât lipsa drepturilor parentale, cât și presupusa încălcare în asigurarea reprezentării juridice a reclamantei înainte de Curtea de Apel. Curtea a respins deci plângerea pentru neepuizarea căilor interne de atac.
B. Cu privire la presupusa încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție
În sfârșit, reclamanta a susținut că prin respingerea primei sale plângeri constituționale a existat o încălcare a dreptului ei de acces la justiție.
Curtea a constatat că a doua plângere constituțională a ei nu a fost respinsă încă, prin urmare pretendinile ei pot fi totuși supuse examinării pe fond de Curtea Constituțională. Reclamantei nu i-a fost deci refuzat accesul la Curtea Constituțională, și prin urmare Curtea a respins această pretenție ca fiind evident nefondat.