SLOT GROUP A.S. v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
SLOT GROUP A.S. v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic (CtEDO, 2016)
© Ministerul Justiției al Republicii Cehe,
www.justice.cz
. [Traducerea a fost deja publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției al Republicii Cehe.] Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată de Ministerul Justiției al Republicii Cehe doar în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© Ministerstvo spravedlnosti České republiky,
www.justice.cz
. [Překlad již zveřejněný na oficiální webové stránce Ministerstva spravedlnosti České republiky.] Povolení k opětnému zveřejnění tohoto překladu bylo uděleno Ministerstvem spravedlnosti České republiky pouze pro účely zařazení do databáze Soudu HUDOC.
Anotație a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului
Hotărâre din 23 februarie 2016 în cauza nr. 65008/13 – SLOT Group, a. s. împotriva Republicii Cehe
Comitetul din secțiunea întâi a Curții a hotărât în mod unanim că plângerea care contestă retragerea autorizației pentru exploatarea loteriilor este inadmisibilă pentru neepuizarea căilor interne de atac.
I. Circumstanțele faptice
Reclamanta era deținătoare a unui șir de autorizații emise de Ministerul Finanțelor pentru exploatarea loteriilor, jocurilor de pariu și a altor jocuri similare, care erau valabile în diferite localități până în 2017-2019.
În septembrie 2011 a fost adoptată o amendare a legii privind loteriile, care le permitea localităților să reglementeze aceste jocuri de noroc pe teritoriul lor. O prevedere tranzitorie a stabilit de asemenea că în ceea ce privește autorizațiile emise înainte de 1 ianuarie 2012, când amendamentul a intrat în vigoare, localitățile au putut emite reglementări ordinare locale care reglementează jocurile de noroc abia de la 1 ianuarie 2015.
În aprilie 2013 Curtea Constituțională a anulat prin decizie nr. Pl. ÚS 6/13 (nr. 112/2013 din Gazette Oficială) această prevedere tranzitorie, hotărând că competența localităților de a reglementa jocurile de noroc pe teritoriul lor rezultă direct din Constituție. Amendamentul din 2011 nu le-a acordat deci acest drept, ci dimpotrivă l-a limitat temporal fără motive legitime. Potrivit Curții Constituționale, operatorii jocurilor de noroc în cauză nu au nicio așteptare legitimă că localitățile nu vor folosi competența lor garantată de Constituție de a reglementa aceste activități pe teritoriul lor.
În 2013 Ministerul Finanțelor, în urma adoptării reglementărilor ordinare de către unele localități, a anulat reclamantei mai multe autorizații. Reclamanta a depus o acțiune împotriva acestor decizii, dar în aprilie 2015 Curtea Municipală a respins-o, invocând decizia plenarei Curții Constituționale menționate mai sus. Reclamanta a depus împotriva acestei decizii o plângere în revizuire, în care printre altele a indicat incompatibilitatea acesteia cu legea europeană și cu o sentință a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Berlington Hungary și alții (cauza C-98/14, sentință din 11 iunie 2015). Procedura de față în fața Curții Administrative Supreme era în desfășurare la momentul deciziei Curții.
II. Motivarea deciziei Curții
Cu privire la presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1
În procedura de față în fața Curții, reclamanta a susținut că decizia plenarei Curții Constituționale sus-menționate a fost imprevizibilă, în contradicție cu principiul certitudinii juridice și a încălcat așteptarea sa legitimă de natură patrimonială bazată pe autorizațiile acordate de Ministerul Finanțelor și protejate de articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea a constatat că decizia Curții Constituționale contestată de reclamanta este de natură legislativă cu consecințe generale. Consecințele patrimoniale specifice pentru reclamanta au rezultat din deciziile Ministerului Finanțelor privind anularea autorizațiilor. Procedurile privind acestea totuși continuă la nivel internațional în fața instanțelor care au jurisdicție deplină în materie. Plângerea reclamantei este prin urmare, conform opiniei Curții, prematură.
Curtea a amintit de asemenea că recent a hotărât (Laurus Invest Hungary KFT, Continental Holding Corporation și 5 alte plângeri împotriva Ungariei, nr. 23265/13 și altele, hotărâre din 8 septembrie 2015) că persoanele în poziție similară au, pe baza sentinței Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-98/14, pe care se invocă și reclamanta în fața Curții Administrative Supreme, posibilitatea de a revendica despăgubiri pentru orice daune cauzate de o dispoziție juridică care este în contradicție cu dreptul Uniunii Europene. Instanțele interne sunt obligate în procedurile privind despăgubirile să aplice criteriile pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene le-a specificat în detaliu în această sentință și care, conform opiniei Curții, sunt similare cu cele care rezultă din articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea a declarat deci plângerea inadmisibilă pentru neepuizarea căilor interne de atac, ținând seama de observațiile de mai sus.