PAPAIOANNOU c. GRÈCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
PAPAIOANNOU c. GRÈCE (CtEDO, 2015)
Comunicat la 19 mai 2015 Prima cerere n 18880/15 Leonidas PAPAIOANNOU împotriva Greciei introdusă la 14 aprilie 2015 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Leonidas Papaïonanou, este un resortisant grec născut în 1950 și rezident în Salonic. Este reprezentat în fața Curții de către Miriarakis, avocat în Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. La 16 octombrie 2008, reclamantul sesizează autoritățile de urbanism cu privire la o cerere de declarare ca arbitrară și, prin urmare, trebuie să fie distruse, anumite părți ale unui centru comercial aflat în construcție aproape de proprietatea sa. Acesta s-a plâns că planul inițial de construcție, prevăzând că centrul comercial va avea două etaje, a fost modificat în mod neregulamentar prin adăugarea unui nivel suplimentar destinat să găzduiască în subsol o stație publică de energie electrică. Întrucât, la data de 12 martie 2009, autoritățile din sectorul urban au respins cererea reclamantului, acesta a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei respingeri în fața instanței administrative din Salonic. Prin hotărârea nr. 1075/2012, aceasta l-a decăzut pe solicitant. La 1 octombrie 2012, reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri în fața Consiliului de Stat. În conformitate cu art. 12 alineatul (2) din Legea nr. 390/2010 (a se vedea dreptul intern relevant, a se vedea mai jos), reclamantul a precizat în recursul său că nu a avut jurisprudență a Consiliului la adresa chestiunii examinate. Cu toate acestea, acesta susținea că, în măsura în care prezenta ca o condiție de admisibilitate a recursului, divergența cu jurisprudența instanțelor supreme elene și a instanțelor administrative nu era în conformitate cu art. 26 din Constituție (principiul separării puterilor), deoarece a ridicat jurisprudența la rangul de sursă de drept. La 18 decembrie 2014, Consiliul a respins recursul ca inadmisibil (hotărârea nr. 4588/2014). Consiliul a subliniat că, în conformitate cu art. 12 alineatul (2) din Legea nr. 3900/2010, autorul recursului avea obligația de a demonstra, în cazul în care recursul său a fost declarat inadmisibil, prin afirmații precise și pentru fiecare motiv în casare, că Consiliul nu era deja pronunțat cu privire la o chestiune juridică specifică, și anume cu privire la o chestiune de interpretare a unei dispoziții a unei legi care este decisivă pentru a se pronunța cu privire la cauza pendinte. În mod alternativ, era necesar să se demonstreze că motivele deciziei atacate erau în contradicție cu o jurisprudență bine stabilită, cel puțin una dintre cele trei jurisdicții supreme (Curtea de Casație, Consiliul de ¡ , Curtea de Conturi), sau cu Curtea Supremă Specială, precum și cu hotărârile definitive ale instanțelor administrative. În acest din urmă caz, aceste decizii trebuiau menționate în mod explicit, iar problemele juridice cu care se pronunțau trebuiau să fie decisive pentru soluționarea litigiului. În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia nu a existat jurisprudență a Consiliului în această privință, acesta din urmă a stat la baza faptului că reclamantul nu a precizat în ceea ce privește ce problemă nu exista nicio jurisprudență. Dreptul și practica internă relevante L 3900/2010 (cu o accelerare a procedurii în fața Consiliului de Stat) a adăugat la alineatul (1) al articolului 58 din Decretul nr. 18/1989 (cu codificarea legilor referitoare la Consiliul de Stat) la alineatul (1) al articolului 58 din Decretul nr. 18/1989, la alineatul (1) al următor: Recursul este permis numai în cazul în care autorul său susține, prin afirmații concrete conținute în recurs, că nu există jurisprudență a Consiliului de la Ö Õ Õ Ö în materie sau în cazul în care hotărârea atacată este contrară jurisprudenței Consiliului de Õ ï ï sau unei alte instanțe supreme sau unei hotărâri definitive a unei instanțe administrative. Prin o hotărâre n 2456/2012 din 5 iulie 2012, Consiliul de Stat se pronunță asupra constituționalității acestei noi dispoziții prin adoptarea alineatului (1) din art. 12 din Legea nr. 390/2012, legiuitorul a avut tendința de a elimina rolul Consiliului de la un număr mare de recursuri care nu ridicau probleme juridice importante, astfel încât... justiția în cauze care ridică probleme juridice serioase să fie pronunțată într-un mod mai rapid și mai eficient. În loc să excludă complet examinarea de casare a anumitor categorii de cauze, legiuitorul a optat pentru limitarea, pe baza unui criteriu obiectiv, a mijloacelor care ar putea fi invocate în mod admisibil. Prin reducerea Consiliului de ë n a t ă ț ii cu privire la rolul său, ceea ce a făcut ca funcționarea sa să fie critică și prin descurajarea introducerii unor recursuri care nu au ca scop rezolvarea unor probleme juridice importante, d i s p o zi ț i e în litigiu (...) dă posibilitatea Consiliului de a-și exercita în mod eficient c om pe t e n ț ia c o n d i ț ii lor c o n a ț i o n al e ca supremă în cazurile în care acest lucru este impus prin excelență (...). Prin urmare, dispoziția în cauză nu contravine articolelor 20 alineatul (1) și 95 alineatul (1) litera (b) din Constituție, nici articolelor 6 și 13 din Convenție (...). GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de acces la o instanță. De asemenea, reclamantul invocă încălcări ale articolelor 13, 14 și 17 din convenție, precum și ale articolului 1 din Protocolul nr. 390/2010, astfel cum a fost aplicat în cazul său, a încălcat dreptul său de acces la o instanță, garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție