CASE OF PAPAIOANNOU v. GREECE - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de Justice de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Papaioannou v. Grecia

-

18880/15

Hotărârea din 2.6.2016 [Secția I]

Articolul 6

Proceduri administrative

Articolul 6-1

Accesul la un tribunal

Recursul respins de către Consiliul de Stat pentru că nu au fost demonstrate, în mod precis și detaliat, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege:

nicio încălcare

În fapt

–

Un articol dintr-o lege adoptată în 2010 și introdusă în codul legilor privind Consiliul de Stat prevedea că pentru admisibilitatea unui recurs, autorul său trebuie să indice în cerere faptul că nu există o jurisprudență anterioară a Consiliului de Stat referitoare la problema supusă controlului sau că motivarea hotărârii care face obiectul recursului contravine hotărârilor celor trei jurisdicții supreme ale țării.

În octombrie 2012, reclamantul a formulat un recurs în casație împotriva unei hotărâri a Curții administrative de apel, care îi respinsese cererea.

În conformitate cu articolul legii în discuție, reclamantul precizase în cererea sa de recurs, într-o rubrică specială a acesteia, că nu există jurisprudență a Consiliului de Stat referitoare la problema supusă controlului. În plus, acesta susținuse că, în măsura în care punea drept condiție de admisibilitate a recursului existența unor contradicții cu jurisprudența instanțelor supreme elene și cu cea a tribunalelor administrative, acel articol ar fi încălcat principiul constituțional al separației puterilor, pentru că ar fi ridicat jurisprudența la rang de izvor de drept.

În decembrie 2014, Consiliul de Stat a respins recursul, pentru că condițiile de admisibilitate prevăzute de articolul legii în discuție nu fuseseră îndeplinite.

În drept –

Articolul 6 § 1: Legea în discuție urmărea modificarea procedurii din fața Consiliului de Stat, în vederea accelerării și a decongestionării activității sale. Scopul său era ca Consiliul de Stat să poată judeca în termen scurt cauzele care prezentau un interes general și să poată crea la fel de repede o linie jurisprudențială pe care s-o poată utiliza instanțele administrative inferioare, în cauze similare. Este un scop legitim, care urmărește facilitarea unei bune administrări a justiției și care îi permite Consiliului de Stat să-și exercite în mod eficient funcțiile judiciare.

Articolul din lege prevedea că, pentru a fi admisibil recursul în fața Consiliului de Stat, reclamantul trebuie să demostreze în cererea adresată instanței, în mod precis și detaliat, faptul că fiecare din motivele de recurs ridică o problemă juridică specială, determinantă pentru soluționarea litigiului, și că aspectul juridic al acelei soluții vine în contradicție cu jurisprudența bine-stabilită a Consiliului de Stat, a unei alte instanțe supreme sau cu o decizie definitivă a tribunalelor administrative, sau că nu există jurisprudență referitoare la problema juridică în discuție. De asemenea, acest articol al legii a făcut obiectul unei jurisprudențe bogate a Consiliului de Stat, care i-a clarificat sensul. Acest fapt denotă că formalitățile pentru depunerea unei cereri în fața Consiliului de Stat erau clare, previzibile și de natură să asigure respectarea principiului securității juridice.

În speță, problema ridicată de către reclamant cu privire la conformitatea dispozițiilor articolului din legea în discuție cu Constituția fusese deja soluționată și făcuse obiectul unei jurisprudențe bogate. În această privință, hotărârea prin care s-a pronunțat Consiliul de Stat cu privire la constituționalitatea acestei noi dispoziții fusese emisă cu trei luni înainte de formularea recursului de către reclamant. Cu privire la motivarea reclamantului referitoare la lipsa jurisprudenței, aceasta fusese formulată de o manieră afirmativă și într-un mod succint, fără să precizeze în privința cărui aspect juridic nu există jurisprudență.

Avându-se în vedere rolul precis al Consiliului de Stat de instanță responsabilă de asigurarea coerenței jurisprudenței, se poate admite că procedura din fața instanței administrative supreme trebuie să dispună de mai multe condiții de admisibilitate. Mai mult, condiționarea admisibilității unui recurs de existența circumstanțelor obiective și de justificarea lor de către autorul recursului, care sunt criterii prevăzute de lege și interpretate în jurisprudența administrativă, nu constituie, ca atare, un scop disproporționat sau contrar dreptului de acces la Consiliul de Stat.

Așadar, reclamantul nu a fost privat de substanța dreptului său de acces la un tribunal. Mai mult, limitările aplicate au urmărit un scop legitim. Aplicarea limitărilor în cauză nu a încălcat caracterul rezonabil al raportului dintre mijloacele folosite și scopul urmărit. Din aceste motive, reclamantul nu a suferit o ingerință disproporționată în dreptul său de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).