DE MORTEMART v. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DE MORTEMART v. FRANCE (CtEDO, 2015)
Comunicat la 21 mai 2015 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr 67386/13 Antoine DE MORTEMART împotriva Franței introdusă la 22 octombrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Antoine de Mortemart, este un resortisant francez născut în 1976 și rezident la Paris. El este reprezentat în fața Curții de către Jerome Ortscheidt, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul parcului Saint-Vrain, exploatat în parcul zoologic și de agrement din 1974 până în 1998, an în care a fost închis pentru a efectua lucrări de amenajare în vederea dezvoltării exploatării sale. Un decret din 18 iulie 2003 al ministrului l'Écologiei și Dezvoltării Durabile a organizat clasificarea văii din iunie printre siturile a căror conservare sau conservare prezintă, din punct de vedere artistic, istoric, științific, legendar sau pitoresc, un interes general Acest decret a fost publicat în Jurnalul Oficial la 25 iulie 2003. La 20 ianuarie 2009, reclamantul a trimis ministrului de l'écologie, la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acesta susținea, în special, că aceasta nu a făcut obiectul unei vizite anterioare clasificării și că nu a fost în măsură să își prezinte observațiile; și din întâmplare, în timp ce această măsură cântărea astfel de obligații asupra bunurilor sale, iar exploatarea sa nu mai putea fi avută în vedere. Cererea a fost respinsă printr-o decizie din 27 aprilie 2009. La 24 mai 2009, reclamantul sesizează instanța administrativă din Versailles cu privire la o cerere de anulare pentru exces de putere a acestei decizii, precum și cu privire la decretul de clasificare din 18 iulie 2003. Susținând că acest decret era ilegal încă de la semnarea sa, el prezenta în special că a fost luat în detrimentul principiilor de participare și de acces la informații, și că el însuși nu a fost în măsură să prezinte observațiile sale. În plus, el a ridicat o chestiune prioritară de constituționalitate ( privind o serie de dispoziții ale Codului de mediu privind siturile clasificate, inclusiv o lipsă de cunoaștere a dreptului la o cale de atac judiciară efectivă care rezultă din faptul că legiuitorul nu a avut calificarea în mod expres de a fi o decizie de reglementare În cazul în care un stat membru consideră că un stat membru nu ar fi în măsură să își îndeplinească obligațiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, statul membru în cauză ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că statul membru în cauză, în cazul în care statul membru în cauză nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză sau statul membru în cauză sau statul membru în care se află persoana în cauză, statul membru în cauză, statul membru în cauză, statul membru în care se află persoana în cauză, statul membru în cauză sau statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în cauză sau statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în statul în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în statul în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află Acesta a susținut, de asemenea, că dreptul aplicabil nu respectă principiul participării publicului la elaborarea deciziilor publice care au un impact asupra mediului, garantat prin art. 7 din Carta mediului. Prin Ordonanța din 23 iunie 2011, președintele Tribunalului Administrativ de la Versailles a transmis cererea Consiliului de Stat. La 23 noiembrie 2012, Consiliul Constituțional a declarat că este în conformitate cu constituția celor mai multe dintre dispozițiile QPC. În special, acesta concluzionează următoarele în ceea ce privește motivul întemeiat pe necunoașterea dreptului la o acțiune judiciară efectivă (...) 12. Întrucât dispozițiile contestate nu privează administrații de dreptul de a introduce în fața instanței administrative, în termenul acțiunii în litigiu, o acțiune pentru excesul de putere împotriva actului de clasificare; în plus, este îndreptățită oricărei persoane interesate, după ce a sesizat autoritatea administrativă cu privire la o cerere de îndosariere totală sau parțială a unui monument natural sau a unui sit clasificat, să formuleze o acțiune în fața instanței administrative care intenționează să anuleze refuzul care i-ar fi opus, atașând, dacă este cazul, concluziile la sfârșitul acțiunii; întrucât, în consecință, dreptul întemeiat pe încălcarea dreptului la o acțiune judiciară efectivă trebuie respins (...) Cu toate acestea, el a dat dreptate reclamantului în ceea ce privește necunoașterea principiului participării publicului la elaborarea deciziilor publice care au un impact asupra mediului. Astfel, decizia este redactată în acest sens (...) 24. În conformitate cu prevederile articolului 7 din Carta mediului: "Orice persoană are dreptul, în condițiile și limitele stabilite de lege, să aibă acces la informațiile privind mediul deținute de autoritățile publice și să participe la elaborarea deciziilor publice care au un impact asupra mediului"; ca aceste dispoziții să figureze în numărul drepturilor și libertăților pe care Constituția le garantează; întrucât legislația și, în cadrul definit de lege, autoritățile administrative trebuie să stabilească, în conformitate cu principiile astfel enunțate, modalitățile de punere în aplicare a acestor dispoziții; 25. Având în vedere, pe de o parte, că clasificarea și dezafectarea monumentelor naturale sau a siturilor constituie decizii publice care au un impact asupra mediului; 26. Mai mult, pe de altă parte, decât articolul L. 341-3 face trimitere la competența de reglementare determinarea condițiilor în care părțile interesate sunt invitate să își prezinte observațiile în cazul în care: un monument natural sau un sit care aparține în totalitate sau parțial altor persoane decât statul, departamentele, municipalitățile sau instituțiile publice fac obiectul unui proiect de clasificare; că articolul L. 341-13 prevede că dezafectarea totală sau parțială a unui monument natural sau a unui sit clasificat se pronunță, în urma avizului comisiei superioare a siturilor, prin decret în Consiliul de Stat și că Õl este notificat părților interesate și publicat la biroul de ipotecă a situației bunurilor, în aceleași condiții ca și clasificarea 27. Considerând că nici dispozițiile contestate, nici orice altă dispoziție legislativă (n mai multe dispoziții legislative) nu sunt puse în aplicare principiul participării publicului la elaborarea deciziilor publice în cauză; întrucât, în consecință, nu modifică articolul L. 341-3 în scopul de a prevedea participarea publicului și de a modifica articolul L. 341-13 fără a prevedea această participare, legiuitorul a încălcat cerințele art. 7 din Carta mediului (...) În consecință, Consiliul Constituțional a declarat art. L. 341-3 și L. 341-13 din Codul mediului contrar Constituției. Cu toate acestea, întrucât abrogarea imediată a acestor dispoziții ar putea avea consecințe vădit excesive fără a îndeplini cerințele principiului participării publicului, el a decis să amâne declarația de neconstituționalitate până la 1 September 2013 precizează că deciziile luate înainte de această dată în temeiul acestor dispoziții nu ar putea fi contestate pe baza neconstituționalității acestora din urmă. Prin hotărârea din 24 aprilie 2013, Consiliul de Stat a respins cererea reclamantului și, printre altele, a judecat următoarele [...] (6). Considerat (...) că, în sprijinul cererii sale adresate împotriva deciziei de refuz de a abroga decretul din 18 iulie 2003, în măsura în care a clasat parcul Saint-Vrain printre site-urile departamentului de l'Essonne, [reclamantul] susținea că ministrul responsabil cu protecția siturilor avea obligația de a-și aplica cererea de abrogare, deoarece decretul din 18 iulie 2003 era, din mai multe motive, ilegal de la data semnării sale; Cu toate acestea, având în vedere faptul că autoritatea competentă nu este obligată să facă dreptul la cererea de revocare a unei decizii ilegale care nu a creat drepturi și a devenit definitivă că, în cazul în care această decizie a devenit ilegală ca urmare a unor modificări în circumstanțele de drept sau de fapt în raport cu detenția sa; întrucât, în acest sens, motivul întemeiat pe faptul că o astfel de decizie ar fi ilegală de la origine nu ar putea fi invocată în mod util în sprijinul concluziilor care au stat la baza anulării deciziei de refuzare a unei decizii; că, ulterior, [reclamantul] nu se poate invoca, în sprijinul cererii sale, de la data semnării decretului din 18 iulie 2003, cu privire la motivele că acesta din urmă ar fi fost declarat ca urmare a unei proceduri neregulamentare; că, prin urmare, [reclamantul] nu poate să se prevaleze, în temeiul dreptului său, de la o abatere de la plata unei taxe publice, ar aduce atingere libertății comerțului și a industriei și ar fi întestată de deturnare de procedură și de deturnare de putere; că faptul că nu ar putea fi invocată în mod expresă în mod expresă, în acest caz, o astfel cum ar putea fi invocată, o astfel de la art. 3 din punct, o motiv să fie să fie să fie să fie invocată o astfel cum să fie invocată. Rezoluția DH(2000)43 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului de la Europa Relativă la executarea hotărârii De Geouffre de la Pradelle c. Franța (16 decembrie 1992, seria A n 253 B) și adoptată la 10 aprilie 2000, Rezoluția DH(2000)43 a Comitetului de Miniștri este astfel redactată (...) reamintind că la începutul acestei cauze se află o cerere (n) 12964/87) îndreptată împotriva Franței (...) și Comisia a declarat admisibilă obiecțiile conform cărora a fost privat de accesul la o instanță deoarece administrația nu îi notificase la timp o decizie de clasificare și conform căreia nu a beneficiat de o acțiune efectivă; (...) întrucât, în hotărârea sa din 16 decembrie 1992, Curtea: (...) a declarat, cu opt voturi împotrivă, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; (...) având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; În cazul în care, la 10 martie 1993, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 16 decembrie 1992 [Comitetul miniștrilor] declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, că acesta și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția DH (2000) 43 Informații furnizate de guvernul Franței la examinarea cauzei De Geouffre de la Pradelle de către Comitetul de Miniștri (...) În conformitate cu hotărârea Curții, Ministerul lallui a instituit o nouă practică de a asigura publicarea sistematică a decretelor de clasificare în cazul în care nu au nicio cerință specială de modificare a statului sau a utilizării locurilor, astfel încât persoanele interesate să poată beneficia pe deplin de termenul de recurs prevăzut la art. 49 din Ordonanța din 31 iulie 1945, în fața Consiliului de Stat. Deciziile de clasificare a siturilor sunt transmise în mod sistematic de către serviciile prim-ministrului, după publicarea lor în Jurnalul Oficial, Direcției Naturii și Peisajelor din Ministerul Amenajării Teritoriului și Mediului: - Hotărârea Naturii și a Peisajelor transmite imediat decretele de clasificare prefectelor departamentelor în cauză, invitându-le să asigure publicarea lor în primărie și în două ziare locale; - prefectele transmit, la rândul lor, deciziile de clasificare imediat primarului comunei sau comunelor în cauză, în sarcina acestuia din urmă, fără întârziere, în primărie și în locurile prevăzute în acest scop, timp de o lună; - pe lângă afișajul din primărie, mențiunea deciziei de clasificare se inserează de către prefectul departamentului, cu caractere aparente, în două ziare a căror distribuție este asigurată cel puțin o dată pe zi în comun; - Ministerul Amenajării Teritoriului și al S.U.A. asigură întotdeauna publicarea decretelor de clasificare în prefecturi și primărie și publicarea acestora în presa locală, solicitând prefectului în cauză să producă, pe de o parte, certificatele de afișaj în prefectură și primărie și, pe de altă parte, facturile pentru cheltuielile de inserție în presă. Hotărârea Curții a fost transmisă Consiliului de Stat care, în plus, a fost informat cu privire la noua practică a Ministerului Amenajării Teritoriului și Mediului. Guvernul Franței consideră că, având în vedere statutul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern (a se vedea în special Consiliul de Stat 14 februarie 1996 Maubleu și Cass. Soc. 14 ianuarie 1999 Bozkurt, Cass. 28 aprilie 1998 M. G., Cass. Omoară 6 mai 1997 Landry), în cazul în care Consiliul de Stat ar fi sesizat cu privire la un litigiu similar celui de la originea prezentei cauze, nu ar lipsi, la examinarea admisibilității cererii și la compilarea termenelor de recurs, de a lua în considerare această nouă practică de publicare, astfel încât reclamanții să beneficieze de un drept de acces concret și efectiv la tribunale. Guvernul Franței consideră că a îndeplinit astfel obligațiile ce îi revin în temeiul art. 53 din Convenție. GRIEF Invochează art. 6 alin. (1) din Convenție și se referă la Hotărârea Geoufre de la Pradelle (precision), reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la o instanță care rezultă din lacuna în care este găsit să se conteste includerea proprietății sale în perimetrul de clasificare al site-ului văii din iunie. În acest sens, acesta susține că nu a avut o posibilitate concretă și efectivă de a contesta, prin intermediul unei acțiuni, decizia de clasificare a Ö nu i-a fost notificată. De asemenea, acesta adaugă că nu a avut posibilitatea de a obține o examinare a cauzei sale în cadrul unei sesizări pe cale excepțională, cererea sa de demontare a părții văii din iunie care corespunde proprietății sale a fost respinsă pe motiv că o cerere de abrogare a unei decizii nereglementare necreatoare de drepturi nu este admisibilă decât dacă această decizie a devenit ilegală ca urmare a unor schimbări în circumstanțele de drept sau de fapt care au avut loc după ce a fost pronunțată. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere Hotărârea De Geouffre de la Pradelle c. Franța (16 decembrie 1992, seria A n 253 B), reclamantul are motive să susțină că a existat în cauza sa necunoașterea dreptului său la o instanță și încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, ținând cont de respingerea cererii sale de dezafectare a părții văii June care corespunde proprietății sale pe motiv că o cerere de revocare a unei decizii nereglementare necreatoare a drepturilor nu este admisibilă decât în cazul în care această decizie a devenit ilegală ca urmare a unor schimbări în condițiile de drept sau de fapt ulterioare edicției sale Practica descrisă în anexa la Rezoluția DH(2000)43 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei