- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 mai 2015
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Berki împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE BERKI c. HUNGARY (Declarația nr. 31162/09) JUDGMENT STRASBOURG 26 mai 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Berki c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, András Sajó, Robert Spano, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, După deliberarea în particular la 21 aprilie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 31162/09) împotriva Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Gábor Berki („reclamantul”), la 9 iunie 2009. Reclamantul a fost reprezentat de dna E. Király, avocat practicant la Budapesta.
Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. La 13 noiembrie 2014, reclamația privind durata procedurii a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă. FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în Budapesta. La 30 martie 2004, reclamantul a fost reținut pe suspectul de a fi abuzat de materiale pornografice ilegale. În procedura penală care a urmat, Curtea de District din Budapesta IV/XV a achitat reclamantul la 9 aprilie 2008, după a desfășura trei audieri. La apel, Curtea Regională din Budapesta a susținut achitarea la 17 martie 2009. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție.
Guvernul a contestat acest argument. 10. Perioada de luată în considerare a început la 30 martie 2004 și s-a încheiat la 17 martie 2009. Astfel, a durat aproximativ patru ani și unsprezece luni pentru două niveluri de competență. În funcție de o astfel de procedură lungă, această plângere trebuie declarată admisibilă. 11. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 13. În ceea ce privește art. 41 din Convenție, reclamantul a susținut unele prejudiciu material și moral care urmează să fie acordate în conformitate cu jurisprudența Curții în cazurile de lungime a procedurii maghiare. 14. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. 16. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni (1 800 EUR (1 000 8 sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 26 mai 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului
SECOND SECTION
CASE OF BERKI v. HUNGARY (Application no. 31162/09) JUDGMENT STRASBOURG 26 May 2015 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Berki v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Helen Keller, President, András Sajó, Robert Spano, judges, and Abel Campos, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 21 April 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 31162/09) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr Gábor Berki (“the applicant”), on 9 June 2009.
The applicant was represented by Ms E. Király, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.
On 13 November 2014 the complaint concerning the length of the proceedings was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible. THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. The applicant was born in 1966 and lives in Budapest.
On 30 March 2004 the applicant was detained on suspicion of misuse of illegal pornographic material.
In the ensuing criminal proceedings, the Budapest IV/XV District Court acquitted the applicant on 9 April 2008, after holding three hearings.
On appeal, the Budapest Regional Court upheld the acquittal on 17 March 2009. THE LAW
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention.
The Government contested that argument.
The period to be taken into consideration began on 30 March 2004 and ended on 17 March 2009. It thus lasted about four years and eleven months for two levels of jurisdiction. In view of such lengthy proceedings, this complaint must be declared admissible.
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present application (see, among many other authorities, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999-II).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present circumstances. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.
Relying on Article 41 of the Convention, the applicant claimed some pecuniary and non-pecuniary damage to be awarded in line with the Court’s case-law in Hungarian length-of-proceedings cases.
The Court considers that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage. Ruling on the basis of equity, it awards him EUR 1,800 under that head.
The applicant made no costs claim.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 26 May 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Abel Campos Helen Keller Deputy Registrar President