CASE OF CSÁK v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
CASE OF CSÁK v. HUNGARY (CtEDO, 2015)
CAUZA PRIMEI SECȚIUNI DE CSÁK v. HUNGARY (Declarația nr. 25749/10) JUDGMENT STRASBOURG 15 octombrie 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Csák v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Erik Møse, judecători, și André Wampach, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în privat la 22 septembrie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 25749/10) împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Attila Csák („reclamantul”), la 29 aprilie 2010. Reclamantul a fost reprezentat de dl F. Karsay, avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. La 8 ianuarie 2015, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Budapesta. La 14 martie 1997, reclamantul a fost interogat ca suspect de încălcarea datoriei și a altor infracțiuni. În cadrul procedurii penale care au urmat, după un mandat, Curtea Regională de la Budapesta a achitat reclamantul la 5 noiembrie 2008. Prin apel, Curtea Regională de Apel a susținut achitarea la 26 noiembrie 2009. Reclamantul a depus o cerere de reexaminare, însă Curtea Supremă a respins propunerea la 13 decembrie 2010. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „templă motivabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție. 10. Guvernul a contestat acest argument. 11. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 14 martie 1997 și s-a încheiat la 13 decembrie 2010. A durat astfel 13 ani și 9 luni pentru trei niveluri de competență. Având în vedere o astfel de proceduri lungi, această plângere trebuie declarată admisibilă. 12. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 13. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 14. În ceea ce privește art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat prejudiciu material și moral care ar fi acordate în conformitate cu jurisprudența Curții în cazurile de lungime a procedurii maghiare. Guvernul a contestat această cerere în termeni generale. 15. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. De asemenea, reclamantul a solicitat HUF 62.500 (aproximativ 200 EUR) ca costuri și cheltuieli suportate în fața Curții. Guvernul a contestat această cerere. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, reprezentat de un avocat, a sumei de 200 EUR pentru toate costurile suportate. 18. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 7,200 EUR (sprezece mii două sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 200 EUR (2 sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 15 octombrie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului Steiner