- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 octombrie 2015
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
Patyi împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚII CAUZE DE PATYI c. HUNGARY (Declarația nr. 1936/10) JUDGMENT STRASBOURG 15 octombrie 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Patyi c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Erik Møse, judecători, și André Wampach, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în privat la 22 septembrie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 1936/10) împotriva Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl István Patyi („reclamantul”), la 23 decembrie 2009. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallodi, agent, Ministerul Justiției.
La 6 iunie 2013, plângerile privind durata procedurii și lipsa de remedii în acest sens au fost comunicate guvernului și restul cererii au fost declarate inadmisibile. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1965 și trăiește în Budapesta. Reclamantul a depus o cerere de încălcare a drepturilor sale de personalitate împotriva mai multor respondenți la 15 august 2005. Curtea Regională de Budapesta a constatat parțial pentru reclamant și, în apel, Curtea Regională de Apel de Budapesta a susținut decizia. Reclamantul a depus o cerere de reexaminare. Kúria a susținut deciziile anterioare 24 octombrie 2012. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție.
Guvernul a contestat acest argument. 10. Perioada care va fi luată în considerare a început la 15 august 2005 și s-a încheiat la 24 octombrie 2012. Astfel, a durat peste șapte ani și două luni pentru trei niveluri de competență. Având în vedere astfel de proceduri lungi, această plângere trebuie declarată admisibilă. 11. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 13. Reclamantul s-a mai plâns de faptul că nu a existat un remediu eficace pentru a se plânge de lungimea excesivă a procedurii. El a invocat art. 13 din Convenție. 14. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 15. Curtea a constatat deja că nu există nici un remediu eficace disponibil în temeiul legislației maghiare pentru a asigura soluționarea plângerilor cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile (a se vedea Bartha c. Ungaria nr. 33486/07, § 21, 25 martie 2014). În baza articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat prejudiciu material și moral care urmează să fie acordate în conformitate cu jurisprudența Curții în cazurile de lungime a procedurilor maghiare.
Guvernul nu a abordat această problemă. 17. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și orice prejudiciu material; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. Decizionând pe baza capitalului propriu-zis, acesta îi acordă 1,350 EUR sub acest cap. 18. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerile în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1,350 EUR (1 mie trei sute cincizeci și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 octombrie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF PATYI v. HUNGARY (Application no. 1936/10) JUDGMENT STRASBOURG 15 October 2015 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Patyi v. Hungary, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 22 September 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 1936/10) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr István Patyi (“the applicant”), on 23 December 2009.
The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.
On 6 June 2013 the complaints concerning the length of the proceedings and the lack of remedies in that respect was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible. THE FACTS
The applicant was born in 1965 and lives in Budapest.
The applicant lodged a claim for a violation of his personality rights against several respondents on 15 August 2005.
The Budapest Regional Court partly found for the applicant and, on appeal, the Budapest Regional Court of Appeal upheld the decision.
The applicant lodged a petition for review. The Kúria upheld the previous decisions 24 October 2012. THE LAW
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention.
The Government contested that argument.
The period to be taken into consideration began on 15 August 2005 and ended on 24 October 2012. It thus lasted over seven years and two months for three levels of jurisdiction. In view of such lengthy proceedings, this complaint must be declared admissible.
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present application (see, among many other authorities, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present circumstances. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.
The applicant further complained of the fact that there was no effective remedy available to him in order to complain of the excessive length of proceedings. He relied on Article 13 of the Convention.
The Government did not express an opinion on the matter.
The Court has already found that there is no effective remedy available under Hungarian law to provide redress for complaints about the excessive length of civil proceedings (see Bartha v. Hungary , no. 33486/07, § 21, 25 March 2014). It sees no reason to hold otherwise in the present case. It follows that there has been a violation of Article 13 of the Convention.
Relying on Article 41 of the Convention, the applicant claimed pecuniary and non-pecuniary damages to be awarded in line with the Court’s case-law in Hungarian length-of-proceedings cases. The Government did not address this issue.
The Court does not discern any causal link between the violation found and any pecuniary damage; it therefore rejects this claim. On the other hand, it considers that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage. Ruling on the basis of equity, it awards him EUR 1,350 under that head.
The applicant made no costs claim.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the complaints under Articles 6 § 1 and 13 admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 1,350 (one thousand three hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage , to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 15 October 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. André Wampach Elisabeth Steiner Deputy Registrar President