CASE OF PEÁGICS v. HUNGARY

PRIMEI SECȚII CAUZE DE PEÁGICS c. HUNGARY (Declarația nr. 18699/11) HOTĂRÂREA STRASBOURG 15 octombrie 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Peágics c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca compusă din: Elisabeth Steiner, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judecători și André Wampach, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în privat la 22 septembrie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 18699/11) împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național maghiar, dl András Peágics („reclamantul”), la 19 martie 2011, Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției.

La 4 martie 2015, reclamația privind durata procedurii a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Budapesta. Reclamantul a depus o cerere de divorț și dizolvare a bunurilor conjugale la 26 noiembrie 2002. La 12 octombrie 2004, divorțul a fost pronunțat. Pe restul cererilor, Curtea Centrală de District Buda și-a pronunțat hotărârea la 15 aprilie 2013. Prin recurs, Curtea Regională de Budapesta a susținut decizia la 21 aprilie 2014. DREPTUL Reclamantului s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă motivabilă” a art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul a contestat acest argument.

10. Perioada care va fi luată în considerare a început la 26 noiembrie 2002 și s-a încheiat la 21 aprilie 2014. Astfel, a durat aproape unsprezece ani și cinci luni pentru două niveluri de competență. Având în vedere astfel de proceduri lungi, această plângere trebuie declarată admisibilă. 11. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe.

Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 13. În ceea ce privește art. 41 din convenție, reclamantul a susținut că prejudiciu material și moral ar fi acordate în conformitate cu jurisprudența Curții în cazurile de lungime a procedurii maghiare. Guvernul nu a abordat această chestiune. 14. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și orice prejudiciu material presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral.

Deciziindu-se pe baza capitalului propriu, acesta îi acordă 5 400 EUR sub acest cap. 15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară că plângerea de lungime este admisă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5,400 EUR (cincă mii patru sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 octombrie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF PEÁGICS v. HUNGARY (Application no. 18699/11) JUDGMENT STRASBOURG 15 October 2015 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Peágics v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 22 September 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant was born in 1942 and lives in Budapest.