- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 ianuarie 2016
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Nagy împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A NAGY c. HUNGARY (Declarația nr. 21225/10) JUDGMENT STRASBOURG 26 ianuarie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nagy c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Nona Tsotsoria, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Fatoș Aracı, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 5 ianuarie 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 21225/10) împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Lajos Nagy („reclamantul”), la 9 aprilie 2010. Reclamantul a fost reprezentat de dl F. Karsay, avocat practicant în Budapesta.
Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Justiției. La 8 ianuarie 2015, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Budapesta. La 7 decembrie 1995, reclamantul a fost interogat ca suspect de încălcarea datoriei și a altor infracțiuni. În cadrul procedurii penale care au urmat, după un mandat, Curtea Regională de la Budapesta a achitat reclamantul la 5 noiembrie 2008. Prin apel, Curtea Regională de Apel a susținut achitarea la 26 noiembrie 2009. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție. Guvernul a contestat acest argument.
10. Perioada de luată în considerare a început la 7 decembrie 1995 și s-a încheiat la 26 noiembrie 2009. Prin urmare, a durat 13 ani și 11 luni pentru două niveluri de competență. Având în vedere o astfel de procedură lungă, această plângere trebuie să fie declarată admisibilă. 11. Având în vedere toate informațiile prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „temps rațional” (a se vedea Gazsó c. Ungaria, nr. 48322/12, § 17, 16 iulie 2015). În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 12. În ceea ce privește art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat o serie de prejudiciu material și moral care urmează să fie acordate în conformitate cu jurisprudența Curții în cazurile de lungimea proceselor maghiare.
Guvernul a contestat această cerere în termeni generale. 13. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral, decizându-se pe baza capitalului propriu, acesta îi acordă 8,100 EUR sub acest cap. 14. Reclamantul nu a formulat nicio cerere de costuri. 15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 8,100 EUR (opt mii sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 ianuarie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF NAGY v. HUNGARY (Application no. 21225/10) JUDGMENT STRASBOURG 26 January 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Nagy v. Hungary, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Nona Tsotsoria, President, Krzysztof Wojtyczek, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 5 January 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 21225/10) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr Lajos Nagy (“the applicant”), on 9 April 2010.
The applicant was represented by Mr F. Karsay, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.
On 8 January 2015 the application was communicated to the Government. THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. The applicant was born in 1949 and lives in Budapest.
On 7 December 1995 the applicant was interrogated as suspect of breach of duty and other offences.
In the ensuing criminal proceedings, after a remittal, the Budapest Regional Court acquitted the applicant on 5 November 2008.
On appeal, the Budapest Regional Court of Appeal upheld the acquittal on 26 November 2009. THE LAW
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention.
The Government contested that argument.
The period to be taken into consideration began on 7 December 1995 and ended on 26 November 2009. It thus lasted 13 years and 11 months for two levels of jurisdiction. In view of such lengthy proceedings, this complaint must be declared admissible.
Having examined all the material submitted to it and having regard to its case-law on the subject, the Court considers that the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement (see Gazsó v. Hungary, no. 48322/12, § 17, 16 July 2015). There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.
Relying on Article 41 of the Convention, the applicant claimed some pecuniary and non-pecuniary damages to be awarded in line with the Court’s case-law in Hungarian length-of-proceedings cases. The Government contested this claim in general terms.
The Court considers that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage. Ruling on the basis of equity, it awards him EUR 8,100 under that head.
The applicant made no costs claim.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months EUR 8,100 (eight thousand one hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 26 January 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Deputy Registrar President