Nagy împotriva Ungariei

Traducere în română Auto

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE NAGY c. HUNGARY (Depunerea nr. 40114/12 AJUDMENT STRASBOURG 8 februarie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nagy c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, Președinte, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători și Liv Tigerstedt Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 18 ianuarie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un cetățean maghiar, dl Sándor Nagy („reclamantul”) la 18 iunie 2012. Cererea a fost comunicată Guvernului maghiar („Guvernului”).

FACTE Reclamantul s-a născut în 1967 și locuiește în Budapesta. El s-a plâns de durata excesivă a procedurii civile care a durat șase ani și patru luni (între 26 noiembrie 2007 și 2 aprilie 2014) pentru două niveluri de competență.

HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEIONULUI Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile în cauză a fost incompatibilă cu cerințele privind „tempul rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: Articolul „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

În cazul principal Gazsó v. Ungaria, nr. 48322/12, 16 iulie 2015, Curtea a constatat deja o încălcare a problemelor similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. II.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 10. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 11. Legea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. Hotărârea pe baza capitalului propriu, atribuie reclamantului 1 750 euro (EUR) sub acest cap. 12. Reclamantul nu a formulat nicio cerere de costuri. Prin urmare, Curtea nu este solicitată să facă niciun acord în acest sens. 13. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1 750 EUR (1 mie șapte sute cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 8 februarie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului interimar

FOURTH SECTION

CASE OF NAGY v. HUNGARY (Application no. 40114/12 ) JUDGMENT STRASBOURG 8 February 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Nagy v. Hungary, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 18 January 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr Sándor Nagy (“the applicant”) on 18 June 2012.

The application was communicated to the Hungarian Government (“the Government”). THE FACTS

The applicant was born in 1967 and lives in Budapest.

He complained of the excessive length of civil proceedings which lasted six years and four months (between 26 November 2007 and 2 April 2014) for two levels of jurisdiction. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

In the leading case of Gazsó v. Hungary, no. 48322/12, 16 July 2015, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention. II.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

10. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law, the Court considers that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage. Ruling on the basis of equity, it awards the applicant 1,750 euros (EUR) under that head.

12.

The applicant made no claim for costs. The Court is therefore not called upon to make any awards in this respect.

13.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 1,750 (one thousand seven hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 8 February 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Vincent A. De Gaetano Acting Deputy Registrar President