DIETZ AND SUTTASOM v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DIETZ AND SUTTASOM v. AUSTRIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 29 mai 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 31185/13 Walter DIETZ și Boontawee SUTTASOM împotriva Austriai depusă la 14 mai 2013 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl Walter Dietz și dl Boontawee Suttasom, sunt resortisanți austriaci și tailandezi, care s-au născut în 1951 și, respectiv, 1975 și trăiesc în Viena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Graupner, avocat practicant la Viena. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt un cuplu cu același sex care trăiesc într-o relație stabilă de câțiva ani. La 21 februarie 2010, reclamanții au solicitat Oficiul Wien Hietzing pentru Chestiuni de Stat Personal ( Standesamt ) să continue formalitățile pentru a le permite să contracteze căsătorie, susținând că Legea de Parteneriat Registru (Eingetragene Partnerschaft Gesetz ) nu corespunde ideii lor de parteneriat instituționalizat, așa cum era mai clară ( dulap) decât o căsătorie civilă tradițională, și deoarece partenerii înregistrați nu se bucură de aceleași drepturi ca partenerii căsătoriți. Ei au susținut că limitarea căsătoriei civile la cuplurile de sex diferite a încălcat dreptul lor constituțional la egalitate de tratament și la nediscriminare din motive de genul lor și de orientarea sexuală. Reclamanții au afirmat, de asemenea, că în cazul în care au fost negate încheierea căsătoriei civile, au solicitat încheierea unui parteneriat înregistrat, dar numai dacă concluzia ar avea loc în fața Oficiului pentru Chestiuni de Stat Personal, și au declarat că nu vor încheia un parteneriat în fața Autorității administrative de district (Bezirksverwaltungsbehörde ) și a solicitat în mod explicit Oficiului pentru Chestiuni de Stat Personal să decidă cu privire la cererile lor. La 3 ianuarie 2011 Guvernul Regional de la Viena (Amt der Wiener Landesregierung ) a respins cererea de procedură cu formalitățile de căsătorie contractuală și a respins cererea de procedură cu formalitățile de contractare a unui parteneriat înregistrat la Oficiul pentru chestiuni de statut personal. ), căsătoria civilă nu a putut fi încheiată decât de două persoane ale sexului opus. În plus, un parteneriat înregistrat a putut fi încheiat numai în fața Autorității Administrative de District; Oficiul pentru Chestiuni de Stat Personal nu a fost competent în acest sens. Reclamanții au depus plângeri la Curtea Administrativă ( Verwaltungsgerichtshof ) și Curtea Constituțională ( Verfassungsgerichtshof , în același timp, se bazează, printre altele, pe articolele 8, 12 și 14 din Convenție, susținând că nu a existat niciun obiectiv legitim discernibil în ceea ce privește tratamentul cuplurilor homosexuale față de cuplurile heterosexuale în cazul căsătoriei. Deoarece au existat diferențe semnificative între cele două instituții juridice, parteneriatul înregistrat fiind cel care are mai puține drepturi și obligații față de parteneri, reclamanții au preferat ca cadrul mai tradițional al căsătoriei civile să-și facă față relațiilor. Cu toate acestea, ei au susținut că, chiar dacă au conferit exact aceleași drepturi, nu ar fi încă compatibil cu dreptul la egalitate de tratament și ar constitui segregarea că există două instituții juridice diferite. În plus, în opinia lor, este vorba de apartheid sexual că parteneriatele înregistrate nu ar putea fi încheiate înainte de aceeași autoritate ca căsătoriile civile. La 9 octombrie 2012, Curtea Constituțională a respins plângerea, susținând că legislatorul a avut o marjă largă de apreciere pentru a crea diferite instituții juridice pentru cuplurile de același sex, pe de o parte, și cuplurile de sex diferit, pe de altă parte. Acest lucru s-a extins, de asemenea, la determinarea competenței autorității de a încheia un parteneriat înregistrat. Legislatorul nu a fost obligat să confere exact aceleași drepturi, obligații și modalități de încheiere parteneriate înregistrate ca și pentru căsătoria civilă. La 19 septembrie 2013, Curtea Administrativă a respins, de asemenea, plângerile, referindu-se în principal la raționamentul Curții Constituționale pentru concediere. art. 44 din Codul Civil prevede că, prin contractarea căsătoriei, două persoane de sex opus își declară voința de a trăi într-o uniune permanentă, de a procrea copii și de a-i ridica și de a-i ajuta reciproc. Dispoziția a fost nemodificată de la intrarea în vigoare a Codului Civil la 1 Ianuarie 1812. Secțiunea 47 din Legea privind statutul personal prevede că Oficiul pentru Chestiuni de Stat Personal trebuie să efectueze o ceremonie de nuntă într-un loc și într-un mod „care corespunde semnificației căsătoriei”. La 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea privind parteneriatul înregistrat, ceea ce permite cuplurilor cu același sex să aibă relația lor recunoscută de lege. Normele privind stabilirea unui parteneriat înregistrat, efectele sale și dizolvarea acestuia se asemănă cu normele care reglementează căsătoria în ceea ce privește consecințele materiale. Unele diferențe substanțiale rămân în ceea ce privește drepturile părintelor. În conformitate cu art. 47a din Legea privind statutul personal, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, parteneriatele înregistrate trebuie încheiate înainte și în cadrul sediilor Autorității Administrative de District. La 19 iunie 2013, Curtea Constituțională (cazul nr. G18/2013 și alții) au declarat expresia „în cadrul sediilor Autorității Administrative de District” de la art. 47a § 1 din Legea Statutului Personal ca fiind neconstituțională. Acesta a constatat că fraza a încălcat principiul egalității de tratament și, prin urmare, a fost discriminatoriu și în încălcarea articolului 14 citit în conjuncție cu art. 8 din Convenție, deoarece nu există nicio justificare obiectivă discernabilă în ceea ce privește motivul pentru care nu s-a putut încheia un parteneriat înregistrat, precum și căsătoria civilă, în orice loc care corespunde semnificației acestei instituții juridice. În conformitate cu art. 26 din Legea privind statutul personal, astfel cum a fost modificată, autoritatea competentă pentru încheierea parteneriatelor înregistrate este încă Autoritatea Administrativă de District. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 25 coroborat cu art. 18 §§ 1-3 din Legea privind statutul personal, concluzia poate avea loc acum în orice loc adecvat. COMPLAINT Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 14 citit în conjuncție cu art. 8 din Convenție că sunt discriminate din motive de orientare sexuală, deoarece parteneriatele înregistrate sunt încheiate înaintea Autorităților Administrative de District, în timp ce căsătoria civilă este contractată în fața Oficiului pentru Chestiuni de Stat Personal. Reclamanții au suferit discriminări din cauza orientării lor sexuale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit în conjuncție cu art. 8, deoarece parteneriatele înregistrate sunt încheiate înaintea Autorităților administrative de district, în timp ce căsătoria civilă este contractată înaintea Oficiului pentru Chestiuni de Stat Personal? Între timp, reclamanții au încheiat un parteneriat înregistrat? Dacă este cazul, când și unde?