- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 martie 2017
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Hörmann și alții împotriva Austriei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Adresă nr. 31176/13 și 31185/13 Manfred HÖRMANN și Felix Maximilian MOSER împotriva Austriai și Walter DIETZ și Boontawee SUTTASOM împotriva Austriai Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 7 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președintele Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Andrea Tamietti, Registratorul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse la 14 mai 2013, având în vedere informațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții în primul caz, dl Manfred Hörmann și dl Felix Maximilian Moser, sunt cetățeni austriaci, care s-au născut în 1969 și respectiv în 1976 și trăiesc în Stallhofen.
Reclamanții din al doilea caz, dl Walter Dietz și dl Boontawee Suttasom, sunt cetățeni austriaci și tailandezi, care s-au născut în 1951 și, respectiv, 1975 și trăiesc în Viena. Toate reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl H. Graupner, avocat practicant la Viena. Guvernul austriac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe.
Reclamanții sunt două cupluri homosexuale care, printre altele, s-au plâns în conformitate cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 că au fost discriminate din motive de orientare sexuală, deoarece în conformitate cu art. 47a din Legea privind statutul personal (Person standsgesetz ) ca în vigoare la momentul respectiv, parteneriatele înregistrate, care sunt deschise exclusiv cuplurilor cu același sex, au trebuit să fie încheiate înainte și în cadrul sediilor Autorității Administrative de District ( Bezirksverwaltungsbehörde ), în timp ce căsătoriile civile, care nu sunt deschise cuplurilor homosexuale, au fost încheiate înaintea Biroului pentru probleme de statut personal ( Standesamt La 3 iunie 2015, reclamația în temeiul articolului 14 din Convenție, citită coroborat cu art. 8, a fost comunicată Guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 3 din Regulamentul Curții.
La 4 octombrie 2015, reclamanții au informat Curtea că nu au încheiat încă parteneriate înregistrate din cauza discriminării împotriva cuplurilor homosexuale în ceea ce privește locul încheierii parteneriatelor înregistrate. HOTĂRÂREA Având în vedere asemănarea prezentelor cereri, Curtea decide să își ordone aderarea în temeiul articolului 42 § 1 din Regulamentul Curții. La 19 iunie 2013, Curtea Constituțională, în cazuri nerelaționate cu reclamanții, a rescins expresia din Legea privind statutul personal în conformitate cu care a fost posibil să încheie doar un parteneriat înregistrat în cadrul sediilor Autorității Administrative de District. Legea privind statutul personal 2013 a fost modificată pentru a stipula că încheierea parteneriatelor înregistrate, la fel ca căsătoriile, ar putea avea loc în orice loc care corespunde semnificației acestei instituții juridice.
Autoritatea Administrativă de District a rămas autoritatea competentă pentru parteneriate înregistrate. La 10 ianuarie 2017, Guvernul a informat Curtea că, cu efect de la 1 Aprilie 2017, nu ar mai exista diferență în locul încheierii parteneriatelor înregistrate și a căsătoriilor. Oficiul pentru chestiuni de statut personal ar deveni autoritatea competentă pentru ambele. Amendamentele respective ale Legii privind statutul personal au fost publicate la 30 decembrie 2016 în Gazettea Legii Federale ( Bundesgesetzblatt ) vol. I, nr. 120/2016. Guvernul a considerat că a eliminat motivul plângerilor reclamanților și a solicitat ca cazurile să fie eliminate din listă în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție.
La 1 februarie 2017, reclamanții au informat Curtea că se considerau încă victime de presupusa încălcare a drepturilor lor, deoarece Republica Austria nu a recunoscut în mod expres presupuse încălcări ale Convenției și nu a acordat niciun remediu pentru discriminarea suferită. 10. Curtea observă că plângerile reclamanților au fost bazate pe art. 47a din Legea privind statutul personal, ca fiind în vigoare la momentul introducerii cererilor lor în fața Curții. Curtea constată că reclamanții nu au încheiat încă un parteneriat înregistrat deoarece au considerat că această dispoziție este discriminatorie (a se vedea punctele 3 și 5 de mai sus), chiar și după modificările care au intrat în vigoare ca urmare a hotărârii Curții Constituționale din 19 iunie 2013, care au permis încheierea parteneriatului înregistrat în aceleași locuri în care se încheie căsătoriile (a se vedea punctul 7 de mai sus), care au fost unul dintre obiectivele prezentei cereri.
Cu toate acestea, începând cu 1 aprilie 2017, reclamanții vor avea posibilitatea de a încheia un parteneriat înregistrat în fața Oficiului pentru Chestiuni de Stat Personal, care a fost ultimul obiectiv rămas al cererii lor. În acest context, Curtea își reamintește rolul subsidiar în supravegherea punerii în aplicare a drepturilor și libertăților protejate de Convenția și de protocolele sale (compara F.G. c. Suedia) [GC], nr. 43611/11, § 117, CEDH 2016), și că este în primul rând din partea statelor membre să pună în aplicare aceste sisteme și să își organizeze și să adapteze sistemele juridice în consecință. 11. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că problema a fost rezolvată în sensul articolului 37 § (b) din Convenție și respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, nu solicită să continue examinarea cererilor prevăzute în art. 12 amenda, astfel că cererile ar trebui eliminate din listă.
13. Reclamanții au solicitat 50.000 euro (EUR) fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale. Reclamanții în primul caz (Hörmann și Moser) , nr. 31176/13) a solicitat în comun 13.874,65 EUR pentru reprezentarea lor juridică în cadrul procedurii interne și 11.161,92 EUR pentru acțiunea în fața Curții. Reclamanții în al doilea caz (Dietz și Suttasom , nr. 31185/13) au solicitat în comun 13,874,65 EUR pentru reprezentarea lor juridică în cadrul procedurii interne și 10,341,14 EUR pentru acțiunea în fața Curții.
14. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 43 § 4 din Regulamentul de procedură, Curtea consideră că, în circumstanțele speciale ale prezentelor cauze, este adecvat să se pronunțe o atribuire în ceea ce privește costurile procedurii Convenției (a se vedea, printre multe alte autorități, Asgari c. Austria) (dec.), nr. 62154/10, 29 ianuarie 2013, și Verlagsgruppe News c. Austria (nr. 3) (dec.), nr. 43521/06, 20 octombrie 2009). Având în vedere costurile cu adevărat și neapărat suportate în cadrul procedurii de față, din jurisprudența sa privind această chestiune (Yelverton Investments B.V. și alții c. Letonia (nr. 57566/12, § 47, 18 noiembrie 2014) și din faptul că reclamanții în ambele cazuri au fost reprezentați de același avocat juridic și au produs observații care erau în părți mari identice, Curtea acordă un rambursare pentru costurile și cheltuielile în valoare de 750 EUR pe solicitant, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
În plus, Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista cazurilor sale; statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre cele patru reclamante, în termen de trei luni de la data notificării prezentei decizii, 750 EUR (sapte sute cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
FOURTH SECTION
DECISION Applications nos. 31176/13 and 31185/13 Manfred HÖRMANN and Felix Maximilian MOSER against Austria and Walter DIETZ and Boontawee SUTTASOM against Austria The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 March 2017 as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President , Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges , and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 14 May 2013, Having regard to the information submitted by the respondent Government and the comments in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicants in the first case, Mr Manfred Hörmann and Mr Felix Maximilian Moser, are Austrian nationals, who were born in 1969 and 1976 respectively and live in Stallhofen. The applicants in the second case, Mr Walter Dietz and Mr Boontawee Suttasom, are Austrian and Thai nationals, who were born in 1951 and 1975 respectively and live in Vienna. All applicants were represented before the Court by Mr H. Graupner, a lawyer practising in Vienna.
The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Europe, Integration and Foreign Affairs. 3 . The applicants are two homosexual couples who complained, among other things, under Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 that they were discriminated on grounds of their sexual orientation, because in accordance with section 47a of the Personal Status Act ( Personenstandsgesetz ) as in force at the relevant time, registered partnerships, which are open exclusively to same-sex couples, had to be concluded before and within the premises of the District Administrative Authority ( Bezirksverwaltungsbehörde ), whereas civil marriages, which are not open to homosexual couples, were concluded before the Office for Matters of Personal Status ( Standesamt ).
On 3 June 2015 the complaint under Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 was communicated to the Government, and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court. 5 . On 4 October 2015 the applicants informed the Court that they had not yet concluded registered partnerships because of the discrimination against homosexual couples in respect of the place of conclusion of the registered partnerships. THE LAW
Given the similarity of the present applications, the Court decides to order their joinder under Rule 42 § 1 of the Rules of Court. 7 . On 19 June 2013 the Constitutional Court, in cases unrelated to the applicants, rescinded the phrase in the Personal Status Act according to which it was only possible to conclude a registered partnership within the premises of the District Administrative Authority. As a consequence, on 1 November 2013 the Personal Status Act was amended to stipulate that the conclusion of registered partnerships, just like marriages, could take place at any location which corresponded to the meaning of this legal institution. The District Administrative Authority remained to be the competent authority for registered partnerships.
On 10 January 2017 the Government informed the Court that with effect from 1 April 2017, there would be no difference anymore in the place of conclusion of registered partnerships and marriages. The Office for Matters of Personal Status would become the competent authority for both. The respective amendments of the Personal Status Act have been published on 30 December 2016 in the Federal Law Gazette ( Bundesgesetzblatt ) vol. I, no. 120/2016. The Government considered that it had eliminated the reason for the applicants’ complaints and requested that the cases be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 of the Convention.
On 1 February 2017 the applicants informed the Court that they still considered themselves to be victims of the alleged violation of their rights, as the Republic of Austria had not expressly acknowledged the alleged violations of the Convention and had not afforded any redress for the discrimination suffered.
The Court observes that the applicants’ complaints were based on section 47a of the Personal Status Act as in force at the time of the introduction of their applications before the Court. The Court notes that the applicants have not yet entered into a registered partnership because they considered that provision to be discriminatory (see paragraphs 3 and 5 above), even after the changes which had come into effect as a consequence of the Constitutional Court’s ruling of 19 June 2013 which had made it possible to conclude registered partnerships at the very same places where marriages are concluded (see paragraph 7 above), which had been one of the aims of their present application. However, as of 1 April 2017, the applicants will have the possibility to conclude a registered partnership before the Office for Matters of Personal Status, which was the last remaining aim of their application. In this context, the Court recalls its subsidiary role in supervising the implementation of the rights and freedoms protected by the Convention and its Protocols (compare F.G. v. Sweden [GC], no. 43611/11, § 117, ECHR 2016), and that it is primarily for the Member States to implement these and to organise and adapt their legal systems accordingly.
In the light of the above, the Court considers that the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention and that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the applications under Article 37 § 1 in fine .
Accordingly, the applications should be struck out of the list.
The applicants claimed 50,000 euros (EUR) each in respect of non-pecuniary damage. The applicants in the first case ( Hörmann and Moser , no. 31176/13) claimed jointly EUR 13,874.65 for their legal representation in the domestic proceedings and EUR 11,161.92 for the proceedings before the Court. The applicants in the second case ( Dietz and Suttasom , no. 31185/13) claimed jointly EUR 13,874.65 for their legal representation in the domestic proceedings and EUR 10,341.14 for the proceedings before the Court.
The Court notes that it is not empowered to award damages if a case is struck out of the list. However, in accordance with Rule 43 § 4 of the Rules of Court, the Court finds it suitable in the special circumstances of the present cases to make an award in respect of the costs of the Convention proceedings (see, among many other authorities, Asgari v. Austria (dec.), no. 62154/10, 29 January 2013, and Verlagsgruppe News v. Austria (No. 3) (dec.), no. 43521/06, 20 October 2009). Taking note of the costs genuinely and necessarily incurred in the proceedings before it, of its case-law on the matter ( Yelverton Investments B.V. and others v. Latvia (dec.), no. 57566/12, § 47, 18 November 2014), and of the fact that the applicants in both cases were represented by the same legal counsel and produced submissions which were in large parts identical, the Court awards a reimbursement for costs and expenses in the amount of EUR 750 per applicant, plus any tax which may be chargeable to the applicants. Furthermore, the Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases; Holds a) that the respondent State is to pay each of the four applicants, within three months of the date of notification of this decision, EUR 750 (seven hundred and fifty euros), plus any tax which may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses; b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English and notified in writing on 30 March 2017. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Deputy Registrar President