A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 29426/09 și 34262/09 Nursel KARAKAȘ împotriva Turciei și Seyit Rüfai DEN Grefier de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 4 aprilie 2009 și la iunie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA circumstanțelor din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Nursel Karakaș (solicitarea nr 29426/09) Recurenta este un cetățean turc născut în 1955 și rezident în Istanbul. La momentul faptei, ea era profesoară la o școală publică din Istanbul. La 3 iulie 2008, a fost inițiată o anchetă disciplinară împotriva recurentei pentru absența dialogului său cu administrația școlii și cu alți profesori din secțiunea sa, pe motiv de fapt asupra elevilor și pentru că au pronunțat insulte și insulte împotriva părinților lor.
La 20 august 2008, directorul pentru educația națională a subprefecturii lui Fatih a condamnat-o pe reclamantă ca sancțiune disciplinară. În decizia sa, directorul a precizat că, chiar și în cazul în care a fost propus recurentei o sancțiune de reținere a unui al treilea al salariului său în conformitate cu art. 22 alineatul (4) din Legea nr. 1702 privind promovarea și sancționarea profesorilor școlilor primare și a colegiilor, această sancțiune a fost schimbată în judecată, ținând cont de memoriul în apărare prezentat de reclamantă. La 7 octombrie 2008, opoziția formulată de reclamantă în fața superiorului său ierarhic împotriva acestei decizii a fost respinsă. Seyit Rüfai Deniz (solicitarea nr. 34262/09) Reclamantul este un resortisant turc născut în 1964 și rezident în Ankara.
La momentul faptelor, a fost profesor la o școală publică din Ankara. Este reprezentat în fața Curții de către domnul N. Eldem, avocat în Ankara. O anchetă disciplinară a fost diligentă împotriva reclamantului pentru că nu a fost în posesia carnetului de profesor în timpul unei inspecții efectuate la 20 noiembrie 2008, pentru că nu a făcut programul de cursuri trecute și pentru a fi adresat directorului școlii tutând-o și spunând: La 29 decembrie 2009, directorul școlii l-a condamnat pe reclamant, ca pedeapsă disciplinară, în conformitate cu art. 125, B-a și c din Legea nr. 657 privind funcționarii statului. La 13 ianuarie 2009, opoziția formulată de reclamant în fața superiorului său superior împotriva acestei decizii a fost respinsă.
Dreptul intern relevant Constituția La art. 129 din Constituție, în vigoare la data faptelor, dispunea (...) Deciziile în materie disciplinară pot fi supuse controlului jurisdicțional, cu excepția avertismentului și a condamnării. La art. 129, astfel cum a fost modificat la data de 12 septembrie 2010, este exprimat astfel: 657 din 14 iulie 1965 privind funcționarii de stat, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate funcționarilor de stat sunt avertismentul, condamnarea, reținerea salariului, înghețarea locului de muncă și revocarea funcției. : notificare scrisă prin care este indicat funcționarului pe care a comis o greșeală în îndeplinirea funcțiilor sale și în comportamentul său.
Actele și situațiile care necesită condamnarea sunt după cum urmează (...) (a) Să dea dovadă de nepăsare și de dezordine în deplina și punctuala executare a ordinelor [acordate] și îndeplinirea sarcinilor încredințate, în punerea în aplicare a procedurilor și principiilor definite de organismele locului de muncă, în conservarea, utilizarea și întreținerea documentelor oficiale și a instrumentelor referitoare la funcție (...) (c) Lipsa de respect față de superiorul său prin acțiunile și comportamentele sale în serviciul (...). Sancțiunile disciplinare sunt înscrise în cazierul funcționarului. Funcționarul care a fost lovit de o altă sancțiune decât revocarea funcției poate solicita superiorului competent să aplice această sancțiune la cinci ani după ce sancțiunile de avertizare și de condamnare au fost încălcate și la zece ani după ce celelalte sancțiuni au fost încălcate.
În cazul în care comportamentul funcționarului în perioadele menționate mai sus este considerat ca fiind justificat de această cerere, se decide să se ia act de cerere și această decizie este înscrisă în registrul său. La opoziție împotriva sancțiunilor de avertizare și de condamnare impuse de superiorul ierarhic și consiliul de disciplină poate fi format în fața superiorului superior superior mai gradat, dacă nu în fața consiliului de disciplină. Sancțiunile, cu titlu de reținere a salariului, de înghețare a gradului și de revocare a funcției, pot fi contestate în fața instanțelor administrative. La art. 135, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6111 din 13 februarie 2011, este astfel formulată.
La opoziție împotriva sancțiunilor de avertizare, de condamnare și de reținere a salariului impuse de superiorul ierarhic poate fi formulată în fața consiliului de disciplină. La opoziție împotriva sancțiunii de înghețare a gradului la nivel înalt poate fi formulată în fața consiliului superior de disciplină. (...) Sancțiunile disciplinare pot fi contestate în fața instanțelor administrative. Legea nr. 1702 din 10 iunie 1930 privind promovarea și sancționarea profesorilor din școlile primare și colegiile de învățământ primar la art. 22 din Legea nr. 1702 din 10 iunie 1930 privind promovarea și sancționarea profesorilor din școlile primare și colegii este formulată după cum urmează 22. Se aplică sancțiunea reținerii salariului în următoarele cazuri (...) 4. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că, la momentul faptei, au comis o acțiune judiciară împotriva sancțiunii disciplinare pe care au primit-o, și anume condamnarea.
În acest sens, ei denunță o încălcare a dreptului lor de acces la o instanță de judecată. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac eficiente prin intermediul căreia ar fi putut contesta sancțiunile disciplinare pe care le-au primit. Având în vedere similitudinea lor cu privire la faptele și aspectele juridice pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să se anexeze cererile, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, pentru a le examina în comun într-o singură decizie. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a avea acces la instanță din cauza faptului că, la momentul faptei, le-a fost impusă o cale de atac judiciară pentru a contesta condamnarea pe care au primit-o.
□ Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide, (...) contestații privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect. Ea consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac interne pentru a contesta condamnarea pe care au primit-o. □ Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.
Curtea amintește că art. 13 nu poate fi declarat decât în legătură cu un drept garantat de Convenție (Athanassoglou și alții c. Elveia [GC], n 27644/95, § 58 CEDH 2000 IV, și Gagliano Giorgi c. Italia , n 23563/07, § 78, CEDH (extracti)). În speță, în cazul în care nu există alte dispoziții ale Conveniei. cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie să fie respins în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Convenție, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile Amâne la examinarea spătarului reclamanților trași din art. 6 alin. (1) din Convenție Declară cererile inadmisibile pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 iunie 2015. Stanley Naismith András Sajó Premier
DÉCISION Requêtes n os 29426/09 et 34262/09 Nursel KARAKAȘ contre la Turquie et Seyit Rüfai DENİZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 juin 2015 en une Chambre composée de : András Sajó, président, Ișıl Karakaș, Helen Keller, Paul Lemmens, Egidijus Kūris, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu les requêtes susmentionnées introduites le 4 avril 2009 et le 18 juin 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. 1. Nursel Karakaș (requête n o 29426/09) La requérante est une ressortissante turque née en 1955 et résidant à Istanbul.
À l’époque des faits, elle était professeure dans une école publique à Istanbul. Le 3 juillet 2008, une enquête disciplinaire fut ouverte contre la requérante pour son absence de dialogue avec l’administration de l’école et les autres professeurs de sa section, pour voie de fait sur des élèves et pour avoir proféré des injures et des insultes contre les parents d’élèves. Le 20 août 2008, le directeur de l’Éducation nationale de la sous-préfecture de Fatih infligea à la requérante un blâme, à titre de sanction disciplinaire. Le directeur précisa dans sa décision que même s’il était proposé d’infliger à la requérante une sanction de retenu d’un trentième de son salaire en application de l’article 22 § 4 de la loi n o 1702 relative à la promotion et sanction des professeurs des écoles primaires et des collèges, cette sanction était commuée en blâme compte tenu du mémoire en défense présenté par la requérante.
Le 7 octobre 2008, l’opposition formée par la requérante devant son supérieur hiérarchique contre cette décision fut rejetée. 2. Seyit Rüfai Deniz (requête n o 34262/09) Le requérant est un ressortissant turc né en 1964 et résidant à Ankara. À l’époque des faits, il était professeur dans une école publique à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M e M. N. Eldem, avocat à Ankara. Une enquête disciplinaire fut diligentée à l’encontre du requérant pour ne pas avoir été en possession du livret de professeur lors d’une inspection effectuée le 20 novembre 2008, pour ne pas avoir fait le planning des cours passés et pour s’être adressé au directeur de l’école en le tutoyant et pour lui avoir dit : « Tu ne peux pas poser des questions juste parce que tu es devenu directeur en passant des concours.
» Le 29 décembre 2009, le directeur de l’école infligea au requérant un blâme, à titre de sanction disciplinaire, en application de l’article 125, B-a et c de la loi n o 657 sur les fonctionnaires de l’État. Le 13 janvier 2009, l’opposition formée par le requérant devant son supérieur hiérarchique contre cette décision fut rejetée. B. Le droit interne pertinent 1. La Constitution L’article 129 de la Constitution, en vigueur à l’époque des faits, disposait : « (...) Les décisions en matière disciplinaire peuvent être soumises au contrôle juridictionnel, à l’exception de l’avertissement et du blâme. » L’article 129, tel qu’il a été amendé le 12 septembre 2010, est ainsi libellé : « (...) Les décisions en matière disciplinaire ne peuvent pas être soustraites au contrôle juridictionnel.
» 2. La loi n o 657 du 14 juillet 1965 sur les fonctionnaires de l’État Selon l’article 125 de la loi n o 657 du 14 juillet 1965 sur les fonctionnaires de l’État, les sanctions disciplinaires susceptibles d’être infligées aux fonctionnaires de l’État sont l’avertissement, le blâme, la rétention de salaire, le gel de l’avancement de grade et la révocation de la fonction. L’article 125, B de la loi dispose : « Le blâme : notification écrite par laquelle il est indiqué au fonctionnaire qu’il a commis une faute dans l’accomplissement de ses fonctions et dans ses comportements.
Les actes et situations nécessitant le blâme sont comme suit : (...) a) Faire preuve d’insouciance et de désordre dans la pleine et ponctuelle exécution des ordres [donnés] et l’accomplissement des tâches confiées, dans la mise en œuvre des procédures et des principes définis par les instances du lieu d’affectation, dans la préservation, l’utilisation et l’entretien des documents officiels et outils relatifs à la fonction (...) c) Manquer de respect à son supérieur par ses actes et comportements au service (...). » L’article 133 de cette loi qui porte sur « l’effacement des sanctions disciplinaires du casier » est libellé comme suit : « Les sanctions disciplinaires sont inscrits dans le casier du fonctionnaire.
Le fonctionnaire qui a été frappé par une sanction autre que la révocation de fonction peut demander au supérieur compétent l’effacement de cette sanction cinq ans après l’infliction des sanctions d’avertissement et de blâme et dix ans après l’infliction des autres sanctions. Si le comportement du fonctionnaire pendant les périodes mentionnées ci-dessus est considéré comme justifiant cette demande, il est décidé de prendre acte de la demande, et cette décision est inscrite dans son casier. » L’article 135 de la loi, tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits, disposait : « L’opposition contre les sanctions d’avertissement et de blâme infligées par le supérieur hiérarchique et le conseil de discipline peut être formée devant le supérieur hiérarchique plus gradé, sinon devant le conseil de discipline.
Les sanctions, à titre de rétention de salaire, de gel de l’avancement de grade et de révocation de la fonction, peuvent être contestées devant les juridictions administratives. » L’article 135, tel qu’il a été amendé par la loi n o 6111 du 13 février 2011, est ainsi libellé : « L’opposition contre les sanctions d’avertissement, de blâme et de rétention de salaire infligées par le supérieur hiérarchique peut être formée devant le conseil de discipline. L’opposition contre la sanction de gel de l’avancement de grade peut être formée devant le conseil supérieur de discipline. (...) Les sanctions disciplinaires peuvent être contestées devant les juridictions administratives.
» 3. La loi n o 1702 du 10 juin 1930 relative à la promotion et la sanction des professeurs des écoles primaires et des collèges L’article 22 de la loi n o 1702 du 10 juin 1930 relative à la promotion et la sanction des professeurs des écoles primaires et des collèges est libellé comme suit : « 22. La sanction de retenue de salaire est infligée dans les cas suivants : (...) 4. Battre l’élève (...) » GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de l’impossibilité pour eux, à l’époque des faits, d’exercer un recours juridictionnel contre la sanction disciplinaire qu’ils ont reçus, à savoir le blâme. Ils dénoncent à cet égard une atteinte à leur droit d’accès à un tribunal.
Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignant de l’absence de voie de recours effectif par le biais duquel ils auraient pu contester les sanctions disciplinaires qu’ils ont reçues. EN DROIT Eu égard à leur similitude quant aux faits et aux questions juridiques qu’elles soulèvent, la Cour estime qu’il y a lieu de joindre les requêtes, en application de l’article 42 § 1 de son règlement, afin de les examiner conjointement dans une seule et même décision. 1. Le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention Les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit d’accès au tribunal en raison de l’impossibilité pour eux, à l’époque des faits, d’exercer un recours juridictionnel pour contester le blâme qu’ils ont reçu.
Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé dans ses parties pertinentes : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera, (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...). » En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief. Elle juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Le grief tiré de l’article 13 de la Convention Les requérants se plaignent de l’absence d’une voie de recours interne pour contester le blâme qu’ils ont reçu.
Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé dans sa partie pertinente : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. » La Cour rappelle que l’article 13 ne peut être invoqué qu’en relation avec un droit garanti par la Convention ( Athanassoglou et autres c. Suisse [GC], n o 27644/95, § 58, CEDH 2000 ‑ IV, et Gagliano Giorgi c. Italie , n o 23563/07, § 78, CEDH (extraits)). En l’espèce, les requérants n’invoquent aucune autre disposition de la Convention.
Il s’ensuit que ce grief est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et doit être rejeté en application de l’article 35 § 4. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Ajourne l’examen du grief des requérants tiré de l’article 6 § 1 de la Convention ; Déclare les requêtes irrecevables pour le surplus. Fait en français puis communiqué par écrit le 25 juin 2015. Stanley Naismith András Sajó Greffier Président