CtEDO 02.06.2015 Auto

KARAKAȘ ET DENİZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KARAKAȘ ET DENİZ c. TURQUIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 29426/09 și 34262/09 Nursel KARAKAȘ împotriva Turciei și Seyit Rüfai DEN Grefier de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 4 aprilie 2009 și la iunie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA circumstanțelor din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Nursel Karakaș (solicitarea nr 29426/09) Recurenta este un cetățean turc născut în 1955 și rezident în Istanbul. La momentul faptei, ea era profesoară la o școală publică din Istanbul. La 3 iulie 2008, a fost inițiată o anchetă disciplinară împotriva recurentei pentru absența dialogului său cu administrația școlii și cu alți profesori din secțiunea sa, pe motiv de fapt asupra elevilor și pentru că au pronunțat insulte și insulte împotriva părinților lor. La 20 august 2008, directorul pentru educația națională a subprefecturii lui Fatih a condamnat-o pe reclamantă ca sancțiune disciplinară. În decizia sa, directorul a precizat că, chiar și în cazul în care a fost propus recurentei o sancțiune de reținere a unui al treilea al salariului său în conformitate cu art. 22 alineatul (4) din Legea nr. 1702 privind promovarea și sancționarea profesorilor școlilor primare și a colegiilor, această sancțiune a fost schimbată în judecată, ținând cont de memoriul în apărare prezentat de reclamantă. La 7 octombrie 2008, opoziția formulată de reclamantă în fața superiorului său ierarhic împotriva acestei decizii a fost respinsă. Seyit Rüfai Deniz (solicitarea nr. 34262/09) Reclamantul este un resortisant turc născut în 1964 și rezident în Ankara. La momentul faptelor, a fost profesor la o școală publică din Ankara. Este reprezentat în fața Curții de către domnul N. Eldem, avocat în Ankara. O anchetă disciplinară a fost diligentă împotriva reclamantului pentru că nu a fost în posesia carnetului de profesor în timpul unei inspecții efectuate la 20 noiembrie 2008, pentru că nu a făcut programul de cursuri trecute și pentru a fi adresat directorului școlii tutând-o și spunând: La 29 decembrie 2009, directorul școlii l-a condamnat pe reclamant, ca pedeapsă disciplinară, în conformitate cu art. 125, B-a și c din Legea nr. 657 privind funcționarii statului. La 13 ianuarie 2009, opoziția formulată de reclamant în fața superiorului său superior împotriva acestei decizii a fost respinsă. Dreptul intern relevant Constituția La art. 129 din Constituție, în vigoare la data faptelor, dispunea (...) Deciziile în materie disciplinară pot fi supuse controlului jurisdicțional, cu excepția avertismentului și a condamnării. La art. 129, astfel cum a fost modificat la data de 12 septembrie 2010, este exprimat astfel: 657 din 14 iulie 1965 privind funcționarii de stat, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate funcționarilor de stat sunt avertismentul, condamnarea, reținerea salariului, înghețarea locului de muncă și revocarea funcției. : notificare scrisă prin care este indicat funcționarului pe care a comis o greșeală în îndeplinirea funcțiilor sale și în comportamentul său. Actele și situațiile care necesită condamnarea sunt după cum urmează (...) (a) Să dea dovadă de nepăsare și de dezordine în deplina și punctuala executare a ordinelor [acordate] și îndeplinirea sarcinilor încredințate, în punerea în aplicare a procedurilor și principiilor definite de organismele locului de muncă, în conservarea, utilizarea și întreținerea documentelor oficiale și a instrumentelor referitoare la funcție (...) (c) Lipsa de respect față de superiorul său prin acțiunile și comportamentele sale în serviciul (...). Sancțiunile disciplinare sunt înscrise în cazierul funcționarului. Funcționarul care a fost lovit de o altă sancțiune decât revocarea funcției poate solicita superiorului competent să aplice această sancțiune la cinci ani după ce sancțiunile de avertizare și de condamnare au fost încălcate și la zece ani după ce celelalte sancțiuni au fost încălcate. În cazul în care comportamentul funcționarului în perioadele menționate mai sus este considerat ca fiind justificat de această cerere, se decide să se ia act de cerere și această decizie este înscrisă în registrul său. La opoziție împotriva sancțiunilor de avertizare și de condamnare impuse de superiorul ierarhic și consiliul de disciplină poate fi format în fața superiorului superior superior mai gradat, dacă nu în fața consiliului de disciplină. Sancțiunile, cu titlu de reținere a salariului, de înghețare a gradului și de revocare a funcției, pot fi contestate în fața instanțelor administrative. La art. 135, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6111 din 13 februarie 2011, este astfel formulată. La opoziție împotriva sancțiunilor de avertizare, de condamnare și de reținere a salariului impuse de superiorul ierarhic poate fi formulată în fața consiliului de disciplină. La opoziție împotriva sancțiunii de înghețare a gradului la nivel înalt poate fi formulată în fața consiliului superior de disciplină. (...) Sancțiunile disciplinare pot fi contestate în fața instanțelor administrative. Legea nr. 1702 din 10 iunie 1930 privind promovarea și sancționarea profesorilor din școlile primare și colegiile de învățământ primar la art. 22 din Legea nr. 1702 din 10 iunie 1930 privind promovarea și sancționarea profesorilor din școlile primare și colegii este formulată după cum urmează 22. Se aplică sancțiunea reținerii salariului în următoarele cazuri (...) 4. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că, la momentul faptei, au comis o acțiune judiciară împotriva sancțiunii disciplinare pe care au primit-o, și anume condamnarea. În acest sens, ei denunță o încălcare a dreptului lor de acces la o instanță de judecată. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac eficiente prin intermediul căreia ar fi putut contesta sancțiunile disciplinare pe care le-au primit. Având în vedere similitudinea lor cu privire la faptele și aspectele juridice pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să se anexeze cererile, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, pentru a le examina în comun într-o singură decizie. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a avea acces la instanță din cauza faptului că, la momentul faptei, le-a fost impusă o cale de atac judiciară pentru a contesta condamnarea pe care au primit-o. □ Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide, (...) contestații privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect. Ea consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac interne pentru a contesta condamnarea pe care au primit-o. □ Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea amintește că art. 13 nu poate fi declarat decât în legătură cu un drept garantat de Convenție (Athanassoglou și alții c. Elveia [GC], n 27644/95, § 58 CEDH 2000 IV, și Gagliano Giorgi c. Italia , n 23563/07, § 78, CEDH (extracti)). În speță, în cazul în care nu există alte dispoziții ale Conveniei. cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie să fie respins în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Convenție, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile Amâne la examinarea spătarului reclamanților trași din art. 6 alin. (1) din Convenție Declară cererile inadmisibile pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 iunie 2015. Stanley Naismith András Sajó Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-06-23
0,95
KORKMAZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 5252/09 Selami KORKMAZ contre la Turquie et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 juin 2015 en un comité composé de : Paul
CtEDO 2017-10-17
0,94
KARAKAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 29426/09 Nursel KARAKAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 octobre 2017 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Valeriu Griţco, Stéph
CtEDO 2023-09-19
0,93
DOĞAN c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 17461/20 Helin DOĞAN contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 septembre 2023 en un comité composé de : Jovan Ilievski, président, Lorraine Schembri O
CtEDO 2015-06-02
0,93
KARAKAȘ c. TURQUIE
Communiquée le 2 juin 2015 DEUXIÈME SECTION Requêtes n os 29426/09 et 34262/09 Nursel KARAKAŞ contre la Turquie et Seyit Rufai DENİZ contre la Turquie introduites le 4 avril 2009 et le 18 juin 2009 Les faits et les griefs relatifs à ces aff
CtEDO 2015-03-24
0,93
AFFAIRE KÜÇÜKBALABAN ET KUTLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KÜÇÜKBALABAN ET KUTLU c. TURQUIE (Requêtes n os 29764/09 et 36297/09) ARRÊT STRASBOURG 24 mars 2015 DÉFINITIF 24/06/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă