SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 5252/09 Selami KORKMAZ împotriva Turciei și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 iunie 2015 într-un comitet compus din Paul Lémpres, președinte, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 25 noiembrie 2008, După ce au intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții, Selami Korkmaz, Mahir Engin çelik și Sait Kalfagil, sunt instructori ai statului lor. La momentul faptelor, aceștia erau profesori la școala primară din Mercin. Prin deciziile prefectului din 10 octombrie 2005, cu aprobarea Ministerului Educației Naționale, reclamanții au fost transferați la liceul din Bozyzza, la școala primară din Mut Kravga și, respectiv, la liceul Gülnar. La 24 și 26 octombrie 2005, reclamanții au introdus în fața Tribunalului Administrativ din Mercin o acțiune în anulare împotriva deciziilor din 10 octombrie 2005. Ei au contestat legalitatea mutației lor pe motiv că nu a avut loc o anchetă disciplinară împotriva lor. Ei nu au avut cunoștință de documentele care ar putea conține infracțiunile sau faptele care le-au fost reproșate; referindu-se la calificările lor profesionale, reclamanții au susținut că mutația lor nu era întemeiată pe motive legate de necesitatea serviciului public. La 19 și 20 ianuarie 2006, prefectul Mersin și-a prezentat observațiile în replică, ale căror argumente au fost asumate în principal de tribunalul administrativ din Mercin. Prin trei hotărâri din 30 și 31 octombrie 2006, după ce a constatat că deciziile privind mutațiile contestate fuseseră luate în temeiul articolului 8 § C din Legea nr. 5442, Tribunalul Administrativ din Mercin a confirmat aceste hotărâri pe motiv că nu erau contrare dreptului. În așteptările sale, Tribunalul Administrativ a susținut că, la 20 martie 2005, cu ocazia sărbătorii din Newroz, un elev de la școala primară a încercat, împreună cu alte persoane, să ardă și să rupă steagul național ; raportul de anchetă întocmit la 5 octombrie 2005 de inspectorul desemnat în acest scop a constatat că reclamanții, împreună cu alți profesori, vorbeau în clasă în kurdă cu elevii; că acești profesori susțineau incidentele (olumsuzluk ) care apăreau în școli ; pentru a preveni apariția unor astfel de incidente în viitor, inspectorul propunea mutarea profesorilor implicați la o altă școală din periferia orașului, chiar dacă raportul inspectorului nu se baza pe informații și documente concrete ; chiar și în cazul în care nu a propus deschiderea unei anchete disciplinare împotriva reclamanților din cauza faptelor reproșate, nu au fost sancționate în urma oricărei anchete disciplinare; în scopul de a preveni orice incident sau act reprobabil (sak ; în vederea exercitării efective și productive a serviciului public, precum și a interesului public și a necesității serviciului, deciziile privind transferul nu erau contrare dreptului. La 23 februarie și 27 aprilie 2007, reclamanții au formulat un recurs în fața Consiliului de Stat împotriva hotărârii Tribunalului Administrativ din 30 octombrie 2006. Prin hotărârea din 27 iunie 2008, Consiliul de Stat a confirmat această hotărâre. Dreptul intern relevant 10. În conformitate cu art. 8 § C din Legea nr. 5442 privind Consiliul Administrativ Regional (idaresi kanunu) ) prefectul poate executa, dacă este necesar, decizia de transfer sau de schimbare a postului a directorilor de școală și a profesorilor la cererea președinților secțiunilor administrației regionale de care depind. 11. Dreptul intern relevant privind organizarea instanțelor administrative și statutul judecătorilor care se află acolo se află în cauza Rahmi Saltuk c. Turcia (dec.), nr. 31135/96, 24 august 1999. GRIEF 12. Invocând art. 6 din Convenție coroborat cu articolul său 14, reclamanții se plâng de faptul că instanțele naționale care și-au examinat cauza nu erau independente sau imparțiale, în măsura în care acestea nu au anulat deciziile privind mutațiile care constituiau, după spusele lor, o discriminare pe motive de origine kurdă. Reclamanții se plâng de lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor administrative care și-au ascultat cauza prin anularea deciziilor de transfer în cauză care, în opinia lor, ar constitui o discriminare bazată pe originea lor etnică, în sensul articolului 6 din Convenția combinată cu art. 14 din convenție, astfel cum sunt formulate în părțile relevante ale acestora. art. 6 alineatul (1) din Convenție Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 14 din Convenție Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 14. Cu titlu introductiv și în ceea ce privește f un c ț i o n are a reclama n ț ilor care decurg din lipsa de in s t i t ă ț ii și de t e n ț i e a in t e n ț ii lor administrative, Curtea reamintește deja că aceste in s t i t u ț ii, precum și judecătorii care se află acolo beneficiază de garan ț ii constitu ț i on ale și legale care nu permit să se pună la îndoială lipsa lor de in t e n ț i ț i e și de t e n ț i e. Curtea subliniază, de asemenea, că reclamanții nu prezintă nicio argumentație relevantă care să facă obiectul cauțiunii cauțiune la adresa independenței și a imparțialității instanțelor administrative. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. În al doilea rând, având în vedere formularea plângerii reclamanților din art. 6 din Convenția coroborată cu art. 14, Curtea constată că nu există nici o precizare și argumentația lor în acest sens nu este pe deplin susținută. Curtea arată că reclamanții critică în realitate aplicarea dreptului intern și aprecierea faptelor cauzei de către instanțele administrative care nu au anulat deciziile privind mutațiile în litigiu. 16. În această privință, Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, nu este de competența sa să cunoască eventualele erori de fapt sau de drept comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea, de exemplu, García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999 I și Perez c. Franța [GC], nr. 47287/99, § 82, CEDH 2004 I), de exemplu, dacă acestea pot, în mod excepțional, să analizeze într-o Or, Curtea ia notă de faptul că reclamanții nu ridică obiecții întemeiate pe lipsa de echitate a procedurii, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În această privință, Comisia reamintește că, în cazul în care această dispoziție garantează dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, aspect care intră în domeniul de aplicare principal al dreptului intern și al instanțelor naționale. În principiu, aspecte precum ponderea pe care instanțele naționale o au față de un anumit element de probă sau de o anumită concluzie sau apreciere de care au avut de cunoștință nu sunt controlate de Curte. Aceasta nu trebuie să aibă loc ca judecător de a patra instanță și nu pune sub semnul întrebării art. 6 alineatul (1) la aprecierea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau vădit neraționale (Bochan (n [GC], citată anterior, § 61). În acest sens, Curtea nu constată niciun fel de arbitraritate în procedura urmată în fața instanțelor administrative. În plus, Curtea nu face obiectul unui motiv care să pună în discuție aprecierea instanțelor competente, căreia îi revine responsabilitatea principală de a aplica dreptul intern ( Fabre c. Franța, nr. 69225/01, § 21, 2 noiembrie 2004). 19. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în lacunitate, decide să unească cererile de încuviințare a cererilor inadmisibile. Făcut în franceză și comunicat în scris la 16 iulie 2015. Abel Campos Paul Lumporter Adjunct Președinte Ancoră de înfățișare Data de întîmpinare Prenumele și numele reclamantului Data nașterii: 5252/09 25/11/2008 Selami KORKMAZ Data nașterii: 1/02/799 Karayaz
Requête n
o
5252/09
Selami KORKMAZ contre la Turquie
et 2 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 juin 2015 en un comité composé de
:
Paul Lemmens,
président,
Robert Spano,
Jon Fridrik Kjølbro,
juges,
et de Abel Campos,
greffier adjoint de section,
Vu les requêtes susmentionnées introduite le 25 novembre 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des parties requérantes figure en annexe.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
3.
Les requérants, Selami Korkmaz, Mahir Engin Çelik et Sait Kalfagil, sont instituteurs de leur état. À l’époque des faits, ils étaient enseignants à l’école primaire İnönü, à Mersin.
4.
Par décisions du préfet du 10 octobre 2005, avec l’aval du ministère de l’Éducation nationale, les requérants furent respectivement mutés au lycée de Bozyazɪ, à l’école primaire de Mut Kravga et au lycée Gülnar.
5.
Les 24 et 26 octobre 2005, les requérants introduisirent devant le tribunal administratif de Mersin un recours en annulation contre les décisions du 10
octobre 2005. Ils contestèrent la légalité de leur mutation au motif qu’il n’y avait pas eu d’enquête disciplinaire menée à leur encontre. Ils n’avaient pas eu connaissance des documents pouvant contenir les infractions ou les faits qui leur étaient reprochés. En se référant à leurs qualifications professionnelles, les requérants soutinrent que leur mutation n’était pas fondée sur des motifs liés au besoin du service public.
6.
Les 19 et 20 janvier 2006, le préfet de Mersin présenta ses observations en réplique, dont l’essentiel des arguments a été endossé par le tribunal administratif de Mersin.
7.
Par trois jugements du 30 et du 31 octobre 2006, après avoir constaté que les décisions de mutation contestées avaient été prises sur le fondement de l’article 8 § C de la loi n
o
5442, le tribunal administratif de Mersin confirma lesdites décisions au motif qu’elles n’étaient pas contraires au droit. Dans ses attendus, le tribunal administratif fit valoir que
:
–
le 20 mars 2005 à l’occasion de la fête du Newroz, un élève de l’école primaire İnönü avait tenté, avec d’autres individus, de brûler et de déchirer le drapeau national
; le rapport d’enquête établi le 5 octobre 2005 par l’inspecteur désigné à cet effet constatait que les requérants, avec d’autres enseignants, parlaient en classe en kurde avec les élèves
; que ces enseignants soutenaient les incidents (
olumsuzluk
) qui survenaient dans l’école
; pour prévenir la survenance de tels incidents à l’avenir, l’inspecteur proposait de muter les enseignants concernés dans une autre école en périphérie de la ville
;
–
même si le rapport de l’inspecteur ne se fondait pas sur des informations et des documents concrets
; même s’il n’avait pas proposé l’ouverture d’une enquête disciplinaire à l’encontre des requérants en raison des faits reprochés, les requérants n’avaient pas été sanctionnés à la suite d’une quelconque enquête disciplinaire
; en vue de prévenir tout incident ou toute acte répréhensible (
sakıncalı
) pouvant résulter de la présence des requérants à l’école primaire İnönü
; en vue de l’exercice effective et productive du service public ainsi que de l’intérêt public et de la nécessité des besoins du service, les décisions de mutation n’étaient pas contraires au droit.
8.
Le 23 février et le 27 avril 2007, les requérants formèrent un pourvoi devant le Conseil d’État contre le jugement du tribunal administratif du 30
octobre 2006.
9.
Par un arrêt du 27 juin 2008, le Conseil d’État confirma ce jugement.
B.
Le droit interne pertinent
10.
Selon l’article 8 § C de la loi n
o
5442 sur le conseil administratif régional (
İl
idaresi
kanunu
) le préfet peut exécuter, en cas de besoin, la décision de mutation ou de changement de poste des directeurs d’école et des enseignants sur demande des présidents des sections de l’administration régional dont ils dépendent.
11.
Le droit interne pertinent concernant l’organisation des tribunaux administratifs et le statut des juges qui y siègent se trouvent dans l’affaire
Rahmi Saltuk c. Turquie
(déc.), n
o
31135/96, 24 août 1999.
12.
Invoquant l’article 6 de la Convention combiné avec son article
14, les requérants se plaignent de ce que les juridictions nationales qui ont examiné leur cause n’étaient pas indépendantes ni impartiales dans la mesure où elles n’ont pas annulé les décisions de mutation qui constituaient, selon leurs dires, une discrimination fondée sur leur origine kurde.
13.
Les requérants se plaignent du manque d’indépendance et d’impartialité des juridictions administratives qui ont entendu leur cause en n’annulant pas les décisions de mutation concernées qui constitueraient, selon eux, une discrimination fondée sur leur origine ethnique, au sens de l’article
6 de la Convention combiné avec son article 14, ainsi libellés dans leurs parties pertinentes
:
Article 6 § 1 de la Convention
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 14 de la Convention
«
La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.
»
14.
À titre liminaire et pour ce qui concerne le grief des requérants tirés du manque d’indépendance et d’impartialité des juridictions administratives, la Cour réitère qu’elle a déjà jugé que ces juridictions ainsi que les juges qui y siègent jouissent de garanties constitutionnelles et légales qui ne permettent pas de mettre en doute leur manque d’indépendance et d’impartialité. La Cour relève en outre que les requérants ne présentent aucune argumentation pertinente qui rendrait sujette à caution l’indépendance et l’impartialité des juridictions administratives. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article
35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
15.
Ensuite, eu égard à la formulation du grief des requérants tirés de l’article
6 de la Convention combiné avec l’article 14, la Cour constate qu’ils n’apportent aucune précision et leur argumentation en ce sens n’apparaît nullement étayée. La Cour relève que les requérants critiquent en réalité l’application du droit interne et l’appréciation des faits de la cause par les juridictions administratives qui n’ont pas annulé les décisions de mutation litigieuses.
16.
À cet égard, la Cour rappelle que, selon une jurisprudence constante, il ne lui appartient pas de connaître des erreurs de fait ou de droit éventuellement commises par une juridiction interne, sauf si et dans la mesure où elles peuvent avoir porté atteinte aux droits et libertés sauvegardés par la Convention (voir, par exemple,
García Ruiz c.
Espagne
[GC], n
o
‑
I, et
Perez c. France
[GC], n
o
‑
I), par exemple si elles peuvent exceptionnellement s’analyser en un «
manque d’équité
» incompatible avec l’article 6 de la Convention (
Bochan c. Ukraine (n
o
2)
[GC], n
o
22251/08, §
61, 5 février 2015).
17.
Or, la Cour note que les requérants ne soulèvent pas de grief tiré du manque d’équité de la procédure, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. À cet égard, elle rappelle que si cette disposition garantit le droit à un procès équitable, elle ne réglemente pas pour autant l’admissibilité des preuves ou leur appréciation, matière qui relève au premier chef du droit interne et des juridictions nationales. En principe, des questions telles que le poids attaché par les tribunaux nationaux à tel ou tel élément de preuve ou à telle ou telle conclusion ou appréciation dont ils ont eu à connaître échappent au contrôle de la Cour. Celle-ci n’a pas à tenir lieu de juge de quatrième instance et elle ne remet pas en cause sous l’angle de l’article 6 § 1 l’appréciation des tribunaux nationaux, sauf si leurs conclusions peuvent passer pour arbitraires ou manifestement déraisonnables (
Bochan (n
o
2)
[GC], précité, §
61).
18.
En l’occurrence, la Cour ne constate aucun arbitraire dans la procédure suivie devant les juridictions administratives. En outre, la Cour ne relève pas de motif pouvant remettre en cause l’appréciation des juridictions compétentes, à qui il incombe au premier chef d’appliquer le droit interne (
Fabre c. France
, n
o
69225/01, §
21, 2
novembre 2004).
19.
Il s’ensuit que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Déclare
les requêtes irrecevables.
Fait en français puis communiqué par écrit le 16 juillet 2015.
Abel Campos
Paul Lemmens
Greffier adjoint
Président
N
o
N
o
de requête
Date
d’introduction
Prénom et nom du requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Représentant
5252/09
25/11/2008
Selami KORKMAZ
Né le 1/02/1979
Karayazı
Mustafa ERDOĞDU
5253/09
25/11/2008
Mahir Engin ÇELİK
Né le 28/03/1976
Hazro
Mustafa ERDOĞDU
5255/09
25/11/2008
Sait KALFAGİL
Né le 4/05/1956
Diyarbakır
Mustafa ERDOĞDU