CtEDO 02.06.2015 Auto

FILIPOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
02.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
FILIPOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 62412/10 Svetlanka FILIPOVI în fața Serbiei și a celorlalte cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 2 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse la 29 septembrie 2010, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 14 și 20 ianuarie 2015, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Toate acestea au fost reprezentate de dl M. Marjanović și dna M. Dedović-Marjanović, avocați care practică în Leskovac. Guvernul sârb („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor dna V. Rodić. Toți reclamanții sunt foști angajați ai „LETEKS” u stečaju (debitorul) toate reclamanții au obținut decizii finale de judecată care ordonă debitorului să le plătească anumite sume. Informațiile esențiale referitoare la procedura internă în ceea ce privește fiecare cerere sunt indicate în apendice. Nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de faptul că autoritățile naționale nu au pus în aplicare hotărârile finale ale instanței în favoarea lor. Cerințele au fost comunicate guvernului DIRECȚIEI. Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisorile din 14 ianuarie 2015 și 20 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Guvernul a recunoscut o încălcare a drepturilor reclamanților garantate de articolele 6 și 13 din Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Ei s-au angajat să plătească reclamanților 1.800 EUR (o mie de opt sute de euro) fiecare, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe aceeași bază la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi convertite în monedă locală la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. Guvernul a declarat în continuare că în cadrul celor trei Perioada lunii, guvernul ar plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în deciziile interne în cauză în prezent, mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza acestor decizii, plus costurile procedurii interne de executare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazurilor pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin scrisorile din 6 și 11 martie 2015, reclamanții au indicat că acestea nu au fost satisfăcute cu termenii declarațiilor unilaterale, având în vedere că sumele propuse în declarațiile Guvernului erau neacceptabile. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a înființat în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la neexecuția hotărârii interne finale formulate împotriva societăților deținute social/statului (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, 15 ianuarie 2008; Crnišanin și alții c. Serbia, nr. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/2006, 13 ianuarie 2009; Rašković și Milunović c. Serbia, nos. 1789/07 și 28058/07, 31 mai 2011; Milunović și Čekrlić c. Serbia (dec.), nos. 3716/09 și 38051/09, 17 mai 2011; și Stošić c. Serbia , nr. 64931/1, 1 octombrie 2013). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarațiile guvernului în sensul că, în caz de nerezolvare în termenul de trei luni indicat în aceste declarații, dobânzile simple sunt achitabile pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenția; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 iunie 2015, Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului apendicele nr. de cerere și data introducerii Data nașterii Denumirea reclamantului Data nașterii Detalii finale ale hotărârii interne (ședința instanței relevante și data deciziei) Detalii privind ordinea de aplicare 62412/10 29/09/2010 Svetlanka FILIPOVI 18/04/2008 14/06/2010 62949/10 29/09/2010 Miodrag PETKOVIć 12/07/1957 sârb Leskovac 18/04/2008 14/06/2010 63116/10 29/09/2010 Dobrila STANKOVIć 11/07/1959 sârb Leskovac 20/04/2001 18/04/2008 1. 25/11/2008 2. 06/05/2011 63161/10 29/09/2010 Rajna STEFANOVIć 02/01/1969 sârb Leskovac 18/04/2008 14/06/2010 64933/10 29/09/2010 Marina STANOJEVI 14/06/2010

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă