MILETIĆ AND OTHERS v. SERBIA

RESPONDENT

SRB

HOTĂRÂRE

16.12.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MILETIĆ AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 48547/12 Stanimirka MILETI de către Serbia și 19 alte cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus între 23 iulie 2012 și 1 noiembrie 2012, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 10 octombrie 2013, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Toate acestea au fost reprezentate de dl. I. Kalić, un avocat practicant la Novi Pazar. Guvernul sârb („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor dna V. Rodić. Reclamanții sunt foști angajați ai Raška Holding u restrearuktuiranju (debitorul) O societate socială. Au obținut decizii de instanță finală care ordonă debitorului să le plătească anumite sume. Referindu-se la articolele 6 și 13 din Convenție, precum și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de neîndeplinirea acestor decizii de către autoritățile naționale. Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 10 octombrie 2010, Guvernul a informat Curtea că propuneau să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația privind fiecare cerere furnizată după cum urmează: „ Guvernul Republicii Serbiei este gata să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenție, precum și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și să ofere reclamantului să plătească, [denumirea reclamantului], suma de 1 800 EUR [o mie de o sută de euro]... Această sumă, care acoperă orice prejudiciu moral, precum și toate costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont numit de solicitant. Suma se plătește în termen de trei luni de la data livrării hotărârii Curții. ..pe de altă parte ... Guvernul propune să plătească reclamantului, din fondurile proprii, sumele acordate în decizia (decizia) internă în cauză, în acest caz, mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza respectivelor decizii, plus costurile procedurii interne de executare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la aducerea prezentei cereri. “Reclamanții nu au răspuns la declarațiile unilaterale ale Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile guvernului având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z.o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a înființat în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la neexecuția hotărârii interne finale formulate împotriva societăților deținute social/statului (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, 15 ianuarie 2008; Crnišanin și alții c. Serbia, nr. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/2006, 13 ianuarie 2009; Rašković și Milunović c. Serbia, nos. 1789/07 și 28058/07, 31 mai 2011; Milunović și Čekrlić c. Serbia (dec.), nos. 3716/09 și 38051/09, 17 mai 2011; și Stošić c. Serbia , nr. 64931/1, 1 octombrie 2013). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarațiile guvernului în sensul că, în caz de nerezolvare în termenul de trei luni indicat în aceste declarații, dobânzile simple sunt achitabile pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenția; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului Apendicele nr. Cerere nr. Locată la reclamant Data nașterii Locației Reședinței Reprezentat până la 48547/12 23/07/2012 Stanimirka MILETI Sadija LOŠOVIप 23/04/1957 Novi Pazar Ismet KALI 27/09/2012 Milovan VESELINOVI 08/11/1961 Novi Pazar Jelena VESELINOVI 04/11/1989 Novi Pazar Zagorka VESELINOVI 02/02/1991 Novi Pazar Tatjana VESELINOVI 09/12/1998 Novi Pazar Ismet KALI 64865/12 29/09/2012 Deniza ARAPOVI 09/07/1954 Novi Pazar Ismet KALIδ 65645/12 03/10/2012 Ajša BAIÑANIN 28/03/1960 Novi Pazar Ismet KALIć 65835/12 04/10/2012 Remzija SINANČEVIć 30/04/1962 Novi Pazar Ismet KALIδ 67898/12 15/10/2012 Zejnel ČEKOVI 16/01/1951 Novi Pazar Ismet KALI 68020/12 11/10/2012 Hamida IBRAHIMOVI 05/08/1961 Novi Pazar Ismet KALI 15/05/1963 Novi Pazar Ismet KALIδ 72995/12 01/11/2012 Ulfeta δOSOVIप 01/06/1948 Novi Pazar Ismet KALI