Zöngür și Topçuoğlu împotriva Turciei

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 17909/09 Nuran ZÖNGÜR și Ali TOPçUO După ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții, domnul Nuran Zongür și domnul Ali Topçuvouio mai sunt resortisanți turci, născuți în 1985 și, respectiv, 1971 și care își au reședința în Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, reclamanții se plângeau că au fost maltratați, susținând că au fost loviți de polițiști în timpul arestării lor. 3. Invocând art. 11 din Convenție, reclamanții se plângeau în sfârșit de o încălcare a dreptului lor la libertatea de manifestare pașnică și invocau și art. 5 din Convenție. La 16 aprilie 2012, au fost transmise observații guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora.

Aceste observații au fost adresate reprezentantului reclamanților care a fost invitat să își transmită observațiile ca răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 26 ianuarie 2015, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția avocatului reclamanților asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor în răspuns a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. La 6 februarie 2015, scrisoarea a ajuns la adresa avocatului care nu a răspuns.

Curtea ia notă de faptul că adresa în cauză nu a fost comunicată Curții în niciun stadiu al procedurii. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 iunie 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić grefier adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 17909/09 Nuran ZÖNGÜR et Ali TOPÇUOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 juin 2015 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, président, Paul Lemmens, Egidijus Kūris, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 25 mars 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérants, M me Nuran Zongür et M. Ali Topçuoğlu, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1985 et 1971 et résidant à İzmir. Ils ont été représentés devant la Cour par M e B. Özdemir, avocat à İzmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, les requérants se plaignaient d’avoir subi des mauvais traitements, alléguant qu’ils ont été frappés par des policiers lors de leur arrestation. Ils se plaignaient en outre de l’absence d’un recours effectif pour faire valoir leur grief tiré de l’article 3. Invoquant l’article 11 de la Convention, les requérants se plaignaient enfin d’une atteinte à leur droit à la liberté de manifestation pacifique.

Ils invoquaient également l’article 5 de la Convention. Les griefs des requérants tirés des articles 3 et 11 de la Convention ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées le 16 avril 2012 au représentant des requérants qui fut invité à faire parvenir les siennes en réponse. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 26 janvier 2015, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de l’avocat des requérants sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation des observations en réponse était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prorogation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le 6 février 2015, la lettre est bien parvenue à l’adresse de l’avocat des requérants qui n’y a pas répondu. La Cour note que l’adresse des requérants n’a pas été communiquée à la Cour à aucun stade de la procédure. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 25 juin 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Greffier adjoint Président