Comunicat la 8 iunie 2015 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 3342/12 Dominique TERRAZZONI împotriva Franței introdusă la 9 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, domnul Dominique Terrazzoni, este o resortisantă franceză născută în 1962 și rezidentă în Toulon. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul P. Spinosi, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Începând cu luna iulie 2000, reclamanta a fost numită magistrată prin decretul din 14 decembrie 1988 și a ocupat un post de judecător la tribunalul din Toulon, înainte de a fi stabilit în funcția de judecător la tribunalul de mare instanță ( La 6 septembrie 2008, în executarea unei comisii de recurs emis de un judecător judecătoresc din partea TGI din Nisa, în cadrul unei informări judiciare deschise a liderilor din domeniul legislației privind stupefiantele, grupul de intervenție regional din regiunea Provence-Alpes-Côte d a interceptat o comunicare telefonică între reclamantă și F.L., persoană cunoscută de serviciile de poliție și titular al liniei care face obiectul interceptării. În cursul acestei conversații cu durata de 21 de minute și 26 de secunde, F.L. i-a cerut reclamantei sfatul în vederea prezentării sale în fața Curții Corecționale din Toulon. Aceasta i-a răspuns că nu mai era parte a penalității și i-a explicat argumentele care puteau fi dezvoltate pentru apărarea sa. I-a spus că va afla despre compoziția procesului de judecată și că va fi informată dacă va fi nevoită să se așeze într-un mod excepțional în timpul acestei audieri, și anume că nu putea să ceară acest lucru pentru că ar fi suspect. Ea i-a descris pe interlocutorii săi că nu cunoștea noii judecători care stăteau în fața penalității din Toulon, în timp ce îi numea "mongoli." Totuși, ea a menționat numele unei colege pe care o numea "a fi foarte moale" și "de stânga," sugerând că ar fi o șansă pentru F.L. În ultima parte a schimbului lor, reclamanta a întrebat-o pe interlocutorul său dacă cunoștea persoane deținute la casa de detenție din La Farlede, menționând că agresorul surorii sale se afla și ea acolo. Fără a întreba nimic în mod explicit, ea părea să sugereze o intervenție asupra acestei persoane prin folosirea expresiei Ea și-a exprimat dorința de a-l vedea scoțându-și gura deschisă. Ea a arătat acest lucru prin faptul că a adus în discuție un dosar despre care a trebuit să știe în care un A fost informat cu privire la conținutul acestei conversații, procurorul general aproape de curtea judecătorească Aix-en-Provence l-a alertat pe procurorul Republicii lângă TGI din Marsilia, precum și pe primul președinte al Tribunalului de apel din Aix-en-Provence. În special, acesta din urmă l-a informat pe procuror că F.L. a fost condamnat în cele din urmă de Tribunalul Penal din Toulon, vineri, 10 octombrie 2008, la o pedeapsă de un an de închisoare. El a fost deja sesizat la 1 aprilie 2004 pentru aceeași cauză; tribunalul, în compunerea căruia figura reclamanta, dispunea atunci o informare suplimentară. Primul președinte al Curții din Aix-en-Provence a emis recurentei o citație pentru a se prezenta în fața sa la 29 octombrie 2008. Între timp, după ce a aflat că președintele TGI din Toulon solicita întăriri din partea unui magistrat plasat invocând situația sa. La 29 octombrie 2008, primul președinte al Tribunalului de apel din Aix-en-Provence a informat reclamanta cu privire la comunicarea telefonică efectuată pe telefonul mobil al F.L. Apoi a discutat despre natura relațiilor sale cu persoana respectivă, despre conținutul conversației lor și despre procedura menționată. Recurenta indiqua pe care o cunoștea F.L. ca fiind o relație apropiată îndrăgostită de sora ei. Ea a confirmat că a avut o conversație telefonică cu el pentru a-i face pe plac acesteia din urmă, dar a obiectat că l-a sfătuit, precizându-se că a încercat doar să-l liniștească invitând instanța să-și dea versiunea sa a faptelor. Ea a recunoscut că comportamentul său constând în a sugera exercitarea de presiuni asupra unui deținut ar putea fi calificat ca fiind denormal, dar că este posibil ca el să fie calificat ca fiind de acord cu faptul că: Cu privire la prezența sa în componența instanței în instanță la tribunalul din 1 aprilie 2004, ea a afirmat că nu a recunoscut F.L. în timpul uimării, ci a considerat că îl cunoștea în timpul deliberării. Ea nu a ridicat dificultatea, deoarece dosarul nu era în stare de funcționare. Primul președinte a informat Hotărârea de Justiție a Ministerului Justiției cu privire la comportamentul magistratului la 7 noiembrie. În 2008, directorul cabinetului de pază a sigiliului a solicitat Consiliului Suprem al Magistraturii ( La 11 decembrie 2008, recurenta a solicitat prezentarea la dezbaterile de înregistrare a convorbirii telefonice în litigiu. Printr-o decizie din 18 decembrie 2008, Forumul reunit ca consiliu de disciplină al magistraților a respins cererea de producție a l ui ii, considerând că aceasta nu era indispensabilă în această etapă, substanța conversației telefonice fiind sigură. Pe de altă parte, Tribunalul pronunță împotriva reclamantei o interdicție temporară de a-și exercita funcțiile în cadrul TGI din Toulon până la decizia definitivă privind urmărirea disciplinară sau până la expirarea unui termen de două luni în absența unei astfel de urmăriri între timp. La 4 noiembrie 2009, Consiliul de Stat a declarat neacceptat recursul recurentei împotriva acestei decizii. Raportul de inspecție generală a serviciilor judiciare din februarie 2009 a arătat că F.L. fusese condamnat la 27 februarie 1997 de către Tribunalul Penal din Draguignan la 10 luni de închisoare cu mandat de depunere în ședință pentru fapte de furt agravate, precum și la 21 În ianuarie 2000, de către curtea de judecată a Varului, la opt ani de închisoare pentru fapte de extorcare în bandă organizată comise cu o armă. A fost încarcerat pentru această a doua pedeapsă între 25 ianuarie 1998 și 5 aprilie 2002, data la care a fost eliberat condiționat. În aprilie 2004, acesta a fost prezentat în fața Tribunalului Penal din Toulon, în conformitate cu procedura de înfățișare imediată, pentru fapte de tentativă de furt cu violență care au condus la o incapacitate totală de muncă mai mică sau egală cu opt zile de recidivă. Tribunalul a dispus o informare suplimentară și l-a pus sub control judiciar pe acuzat. În fața membrilor inspecției, reclamanta a afirmat că nu a recunoscut persoana în cauză, nici în cursul procesului, nici în timpul deliberării. Ea a indicat că a învățat mai târziu, de la sora sa, că a trebuit să judece F.L. Pe de altă parte, investigațiile au confirmat faptul că o persoană numită D.P. a fost condamnată la 10 noiembrie 2004 pentru violență asupra surorii magistraturii și a ispășit pedeapsa cu închisoarea la casa din La Farlede la data convorbirii telefonice în litigiu. În urma discuțiilor interceptate între reclamantă și F.L., deținutul fusese transferat la cererea procurorului republicii de lângă TGI de Nisa, pentru a-și asigura siguranța. În fața inspectorilor, magistrata indiqua a menționat D.P. despre modul de glumă, astfel încât cineva să intervină pentru a plăti prejudiciile și dobânzile pe care le datora surorii sale. Misiunea de inspecție concluzionează că nu se poate afirma că reclamanta a stat în cunoștință de cauză la ședința din 1 aprilie 2004 în care se prezenta cauza. În schimb, în ceea ce privește cuvintele făcute în timpul conversației telefonice interceptate, aceasta reține aprecierile indelicate ale unui judecător care ar putea să își aibă reședința la reședința din 10 aprilie 2004 octombrie 2008 pentru a caracteriza o încălcare a obligațiilor de rezervă, de prudență și delicat legate de starea de magistrat. În plus, aceasta a subliniat faptul că faptul că reclamanta a făcut să se înțeleagă că F.L. ar informa în cazul în care ar trebui să locuiască în dosarul său, era de natură să dea cel puțin aspectul unei încălcări a neutralității și imparțialității. În cele din urmă, în ceea ce privește invocarea D.P., misiunea de inspecție a considerat că reclamanta a plasat în mod obiectiv interlocutorul său într-o situație în care a trebuit să dea mâna cu privire la: organizarea unei agresiuni sau presiuni asupra deținuților și, astfel, a ignorat în mod grav îndatoririle statului său. La 12 noiembrie 2008, procurorul Republicii lângă TGI din Marsilia a deschis o anchetă preliminară împotriva unei persoane nedenumită șefi de încălcare a secretului profesional și trafic de influență. În cursul acesteia, comunicarea telefonică interceptată a fost transcrisă. La 9 aprilie 2009, F.L. a fost ascultat de către investigatori. El a indicat că nu cunosc D.P. și a adăugat că a considerat că reclamanta a vrut să-l întrebe dacă el cunoaște La 20 februarie 2009, paza sigiliilor sesizează Consiliul Superior cu privire la magistratura faptelor imputabile recurentei, care a prezentat concluzii privind nulitatea procedurii disciplinare referitoare în special la desfășurarea anchetei administrative și la admisibilitatea audierii telefonice cu titlu de probă. Printr-o decizie din 5 mai 2010, Forumul reunit ca consiliu de disciplină al magistraților sediului care au pronunțat împotriva recurentei sancțiunea de retragere din oficiu. Membrii săi au considerat, printre altele, că audierea efectuată de primul președinte prezentase garanțiile necesare privind dreptul la apărare al magistratului, care confirmase, în cursul procedurii, conținutul elementelor menționate în aceasta. Ei au constatat că interogarea telefonică în litigiu a avut loc în cadrul unei proceduri penale în care reclamanta nu era în cauză și că aceaceasta a fost depusă în mod regulat la dosar în cursul anchetei raportorului și dezbătută în contradictoriu, necontestând nici realitatea, nici conținutul său, limitându-se la minimul domeniului său de aplicare. În ceea ce privește obiecțiunile disciplinare, aceștia au observat, printre altele, că recurenta a variat în declarațiile sale privind identificarea de către aceasta a F.L. cu ocazia Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ În plus, ei au considerat că afirmațiile de incitare la violență împotriva unui deținut caracterizau o încălcare a obligațiilor magistratului și o pierdere a reperelor deontologice din motive de răzbunare personală, printr-un decret din 30 august 2010, președintele Republicii pronunțând radierea cadrelor recurentei. La 9 noiembrie 2011, Consiliul de Stat a declarat neadmis recursul recurentei împotriva deciziei CSM. În cele din urmă, la 11 aprilie 2012, Consiliul de Stat a respins cererea de anulare a decretului din 30 august 2010 și a deciziei directorului serviciilor judiciare din 1 februarie 2011. GRIEF Invochourt la . ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În această privință, Comisia consideră că ingerința în viața sa privată nu era prevăzută de lege, întrucât dispozițiile privind interceptările pe o linie dependentă de un magistrat sau de domiciliul său nerespectat. În plus, Comisia consideră că măsura nu a fost necesară într-o societate democratică, având în vedere statutul său de judecător și dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și respecta dreptul la viață privată și la corespondență, în sensul articolului 8 din convenție.
Communiquée le 8 juin 2015
Requête n
o
33242/12
Dominique TERRAZZONI
contre la France
introduite le 9 mai 2012
La requérante, M
me
Dominique Terrazzoni, est une ressortissante française née en 1962 et résidant à Toulon. Elle est représentée devant la Cour par M
e
La requérante fut nommée magistrate par décret du 14 décembre 1988. À
partir du mois de juillet 2000, elle occupa un poste de juge au tribunal d’instance de Toulon, avant d’être installée dans les fonctions de juge au tribunal de grande instance («
TGI
») de Toulon en janvier 2008.
1.
Les éléments à l’origine des poursuites contre la requérante
Le 6 septembre 2008, en exécution d’une commission rogatoire délivrée par un juge d’instruction du TGI de Nice, dans le cadre d’une information judiciaire ouverte des chefs d’infractions à la législation sur les stupéfiants, le groupe d’intervention régional de la région Provence-Alpes-Côte d’Azur intercepta une communication téléphonique entre la requérante et F.L., individu connu des services de police et titulaire de la ligne faisant l’objet des écoutes.
Au cours de cette conversation d’une durée de 21 minutes et 26 secondes, F.L. demanda conseil à la requérante en vue de sa comparution prochaine devant le tribunal correctionnel de Toulon. Celle-ci lui répondit qu’elle ne siégeait plus au pénal et lui expliqua les arguments pouvant être développés pour sa défense. Elle lui indiqua qu’elle se renseignerait sur la composition de la formation de jugement et qu’elle l’informerait si elle devait être amenée à siéger de manière exceptionnelle lors de cette audience, précisant qu’elle ne pouvait pas demander à le faire car «
ça ferait louche
». Elle expliqua à son interlocuteur qu’elle ne connaissait pas les nouveaux magistrats siégeant au pénal à Toulon, tout en les qualifiant de «
mongols
». Elle mentionna néanmoins le nom d’une collègue qu’elle estimait être «
très molle
» et «
de gauche
», suggérant qu’être jugée par elle serait une chance pour F.L.
Dans la dernière partie de leur échange, la requérante demanda à son interlocuteur s’il connaissait des personnes détenues à la maison d’arrêt de La Farlède, précisant que l’agresseur de sa sœur s’y trouvait également. Sans rien demander explicitement, elle sembla suggérer une intervention sur cette personne par l’emploi de l’expression «
tu vois ce que je veux dire
?
» et en formulant le souhait de le voir «
crever la bouche ouverte
». Elle illustra ce propos en évoquant un dossier dont elle avait eu à connaître dans lequel un «
arabe
» avait eu l’œil crevé par un autre «
arabe
», précisant «
non, mais je m’en foutais, c’est des arabes moi, putain, ils peuvent tous crever la bouche ouverte
». Elle ajouta qu’à l’inverse, elle avait la «
haine
» contre l’agresseur de sa sœur.
Informé du contenu de cette conversation, le procureur général près la cour d’appel d’Aix-en-Provence alerta le procureur de la République près le TGI de Marseille, ainsi que le premier président de la cour d’appel d’Aix-en-Provence. Il informa notamment ce dernier du fait que F.L. avait finalement été condamné par le tribunal correctionnel de Toulon, le vendredi 10 octobre 2008, à une peine d’un an d’emprisonnement. Il avait déjà comparu le 1
er
avril 2004 pour cette même affaire
; le tribunal, dans la composition duquel figurait la requérante, avait alors ordonné un supplément d’information.
2.
L’enquête administrative concernant la requérante
Le premier président de la cour d’appel d’Aix-en-Provence fit délivrer à la requérante une convocation à se présenter devant lui le 29
octobre 2008. Entre-temps, ayant appris que le président du TGI de Toulon réclamait le renfort d’un magistrat placé en invoquant sa «
situation
», la requérante demanda au premier président de pouvoir être assistée par un représentant syndical pendant leur entretien, ce qui lui fut refusé en vertu du cadre procédural de l’enquête administrative.
Le 29 octobre 2008, le premier président de la cour d’appel d’Aix-en-Provence informa la requérante de l’interception téléphonique effectuée sur le téléphone mobile de F.L. et lui résuma les propos qu’elle avait tenu. Il procéda ensuite à son audition sur la nature de ses rapports avec l’intéressé, sur le contenu de leur conversation et sur la procédure évoquée. La requérante indiqua qu’elle connaissait F.L. en tant qu’ancienne relation amoureuse de sa sœur. Elle confirma avoir eu une conversation téléphonique avec lui pour faire plaisir à cette dernière, mais contesta l’avoir conseillé, précisant avoir seulement cherché à le rassurer en l’invitant à donner au tribunal sa version des faits. Elle admit que son comportement consistant à suggérer l’exercice de pressions sur un détenu pouvait être qualifié d’anormal, mais expliqua qu’il s’agissait de «
paroles en l’air
». Au sujet de sa présence dans la composition du tribunal à l’audience du 1
er
avril 2004, elle affirma n’avoir pas reconnu F.L. durant l’audience, mais s’être rendue compte qu’elle le connaissait au cours du délibéré. Elle n’avait pas soulevé la difficulté car le dossier n’était pas en état.
Le premier président informa la direction des services judiciaires du ministère de la Justice du comportement de la magistrate. Le 7
novembre
2008, le directeur de cabinet de la garde des sceaux saisit l’inspection des services judiciaires aux fins d’organiser une mission d’inspection sur les éléments transmis. Le même jour, la ministre de la Justice sollicita du Conseil supérieur de la magistrature («
CSM
») qu’il prononce contre la requérante une interdiction temporaire d’exercice de ses fonctions.
Lors de l’audience du 11 décembre 2008, la requérante sollicita la production aux débats de l’enregistrement de la conversation téléphonique litigieuse. Elle expliqua n’avoir pas pesé tous les termes de ses réponses au premier président lors de leur entretien du 29 octobre 2008, mais confirma la teneur de celles-ci.
Par une décision en date du 18 décembre 2008 le CSM réuni comme conseil de discipline des magistrats du siège rejeta la demande de production de l’enregistrement, estimant que celle-ci n’apparaissait pas indispensable à ce stade, la substance de la conversation téléphonique étant certaine. Par ailleurs, il prononça à l’encontre de la requérante l’interdiction temporaire d’exercer ses fonctions au TGI de Toulon jusqu’à la décision définitive sur les poursuites disciplinaires, ou jusqu’à l’expiration d’un délai de deux mois à défaut d’engagement de telles poursuites dans l’intervalle. Le 4 novembre 2009, le Conseil d’État déclara non admis le pourvoi de la requérante contre cette décision.
Le rapport de l’inspection générale des services judiciaires daté de février 2009 révéla que F.L. avait été condamné le 27 février 1997 par le tribunal correctionnel de Draguignan à la peine de dix mois d’emprisonnement avec mandat de dépôt à l’audience pour des faits de vol aggravé, ainsi que le 21
janvier 2000, par la cour d’assises du Var, à huit ans d’emprisonnement pour des faits d’extorsion en bande organisée commise avec une arme. Il avait été incarcéré pour cette seconde peine du 25
janvier
1998 au 5 avril 2002, date à laquelle il avait bénéficié d’une libération conditionnelle. Le 1
er
avril 2004, il avait comparu devant le tribunal correctionnel de Toulon selon la procédure de comparution immédiate, pour des faits de tentative de vol avec violence ayant entraîné une incapacité totale de travail inférieure ou égale à huit jours en récidive. Le tribunal avait ordonné un supplément d’information et placé le prévenu sous contrôle judiciaire. Devant les membres de l’inspection, la requérante affirma ne pas avoir reconnu l’intéressé, ni au cours de l’audience ni pendant le délibéré. Elle indiqua avoir appris plus tard, par sa sœur, qu’elle avait eu à juger F.L. Par ailleurs, les investigations confirmèrent qu’une personne nommée D.P. avait été condamnée le 10 novembre 2004 pour des violences commises sur la sœur de la magistrate et purgeait une peine d’emprisonnement à la maison d’arrêt de La Farlède à la date de la conversation téléphonique litigieuse. À la suite des propos interceptés entre la requérante et F.L., le détenu avait été transféré sur demande du procureur de la République près le TGI de Nice, afin d’assurer sa sécurité. Devant les inspecteurs, la magistrate indiqua avoir évoqué D.P. sur le mode de la plaisanterie, afin que quelqu’un intervienne pour qu’il paie les dommages et intérêts qu’il devait à sa sœur.
La mission d’inspection conclut qu’il ne pouvait être affirmé que la requérante avait siégé en connaissance de cause à l’audience du 1
er
avril 2004 où comparaissait l’intéressé. En revanche, s’agissant des propos tenus lors de la conversation téléphonique interceptée, elle retint les appréciations indélicates portées sur une juge susceptible de siéger à l’audience du 10
octobre 2008 pour caractériser un manquement aux obligations de réserve, de prudence et de délicatesse attachées à l’état de magistrat. De plus, elle souligna que le fait pour la requérante d’avoir laissé entendre à F.L. qu’elle l’avertirait au cas où elle devait siéger dans son dossier, était de nature à donner au moins l’apparence d’un manquement à la neutralité et à l’impartialité. Enfin, s’agissant de l’évocation de D.P., la mission d’inspection estima que la requérante avait objectivement placé son interlocuteur en situation d’avoir à prêter la main à l’organisation d’une agression ou de pressions sur le détenu et avait ainsi gravement méconnu les devoirs de son état.
3.
L’enquête pénale concernant les faits
Le 12 novembre 2008, le procureur de la République près le TGI de Marseille ouvrit une enquête préliminaire contre personne non dénommée des chefs de violation du secret professionnel et trafic d’influence. Au cours de celle-ci, la communication téléphonique interceptée fut retranscrite.
Le 9 avril 2009, F.L. fut entendu par les enquêteurs. Il indiqua ne pas connaître D.P. et ajouta qu’il avait pensé que la requérante voulait lui demander s’il connaissait «
quelqu’un pour le secouer un peu, une ou deux gifles mais pas plus
». Il précisa n’être pas intervenu en ce sens.
Le 26 mai 2009, le parquet classa le dossier sans suite en l’absence d’infraction.
4.
Les poursuites disciplinaires contre la requérante
Le 20 février 2009, la garde des sceaux saisit le Conseil supérieur de la magistrature des faits imputables à la requérante. Cette dernière déposa des conclusions de nullité de la procédure disciplinaire relatives notamment au déroulement de l’enquête administrative et à la recevabilité de l’écoute téléphonique à titre de preuve.
Par une décision du 5 mai 2010, le CSM réuni comme conseil de discipline des magistrats du siège prononça à l’encontre de la requérante la sanction de mise à la retraite d’office. Ses membres estimèrent notamment que l’audition effectuée par le premier président avait présenté les garanties nécessaires des droits de la défense de la magistrate qui avait confirmé lors de l’audience la teneur des éléments y étant relatés. Ils constatèrent que l’écoute téléphonique litigieuse était intervenue à l’occasion d’une procédure pénale dans laquelle la requérante n’était pas en cause et qu’elle avait été régulièrement versée au dossier au cours de l’enquête du rapporteur et contradictoirement débattue, l’intéressée ne contestant ni sa réalité ni son contenu, se contentant d’en minimiser la portée. S’agissant des griefs disciplinaires, ils observèrent notamment que la requérante avait varié dans ses déclarations relatives à l’identification par elle de F.L. lors de l’audience du 1
er
avril 2004 et rappelèrent le discours qu’elle lui avait tenu par téléphone dans la perspective de la comparution à venir, pour conclure que ces agissements constituaient des manquements à son état de magistrat. De plus, ils jugèrent que les propos incitatifs à la violence sur un détenu caractérisaient un manquement aux devoirs du magistrat et une perte des repères déontologiques pour des motifs de vengeance personnelle.
Par un décret du 30 août 2010, le Président de la République prononça la radiation des cadres de la requérante.
Le 1
er
février 2011, la directrice des services judiciaires rejeta le recours gracieux de cette dernière tendant à l’abrogation de la mesure de radiation des cadres.
Le 9 novembre 2011, le Conseil d’État déclara non-admis le pourvoi de la requérante contre la décision du CSM.
Enfin, le 11 avril 2012, le Conseil d’État rejeta la requête en annulation du décret du 30 août 2010 et de la décision de la directrice des services judiciaire du 1
er
février 2011.
GRIEF
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint de l’interception et de la retranscription de la conservation téléphonique litigieuse, ainsi que de l’utilisation à des fins disciplinaires des procès
‑
verbaux correspondants. À cet égard, elle estime que l’ingérence dans sa vie privée n’était pas prévue par la loi, les dispositions relatives aux interceptions sur une ligne dépendant du cabinet d’un magistrat ou de son domicile n’ayant pas été respectées. De plus, elle estime que la mesure n’était pas nécessaire dans une société démocratique, compte tenu de son statut de juge et de l’impossibilité pour elle de faire valoir l’irrégularité invoquée.
«
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et de sa correspondance, au sens de l’article 8 de la Convention
?
»