CtEDO 09.06.2015 Auto

BELCACEMI ET OUSSAR c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
09.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BELCACEMI ET OUSSAR c. BELGIQUE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 9 iunie 2015 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 37798/13 Samia BELKACEMI și Yamina OUSAR împotriva Belgiei, introdusă la 31 mai 2013 EXPOSAT DE FAPTE, Prima reclamantă, M Samia Belkacemi, este un resortisant belgian născut la 19 ianuarie 1981 și rezident la Schaerbeek și a doua reclamantă, dna Yamina Oussar, este o reclamantă marocană născută la 10 ianuarie 1981. Martie 1973, și reședința în Liège. Ele sunt reprezentate de domnul Wouters, avocat la Bruxelles. Circumstanțele din speță Recurentele, care se declară de mărturisire musulmană, indică faptul că au luat, din proprie inițiativă, decizia de a purta niqab Ele au ales să poarte vălul integral, în conformitate cu convingerile lor religioase. Ele explică întotdeauna că și-au îndepărtat voalul spontan și/sau la cerere ad-hoc atunci când circumstanțele specifice îl justificau, de exemplu în timpul unui control de identitate, în fața Curților și tribunalelor, la poștă etc. Prima recurentă explică faptul că a fost verbalizată la Etterbeek în 2009 pe baza unui regulament de poliție comunală pentru portul de navigație în întregime în spațiul public și că a obținut câștig de cauză în cadrul unei acțiuni introduse în fața instanței de poliție din Bruxelles, deoarece regulamentul comun a fost declarat neconform cu art. 9 din Convenție prin hotărârea din 26 ianuarie 2011. În ceea ce privește a doua reclamantă, aceasta a fost notificată la Molenbeek-Saint-Jean în iunie 2011, de asemenea, pe baza unui regulament de poliție comunală, pentru a purta voal complet. Ca urmare a adoptării la 1 Iunie 2011 din Legea care interzicea purtarea oricărui veșmânt care ascundea fața în întregime sau în principal (a se vedea punctele 12 și 13 de mai jos), prima reclamantă a decis, într-o primă etapă, să continue să circule în voie pe drumurile publice. Cu toate acestea, sub presiune, ea a decis, în așteptarea deciziei Curții, să își retragă temporar voalul. Ea explică faptul că, în calitate de mamă de familie, ea are responsabilități familiale și nu poate, prin urmare, fie să-și petreacă timpul acasă, fie să se confrunte în spațiu public cu teama de verbalizare, stigmatizarea creată de lege, costul ridicat pe care amenzile l-ar putea implica sau chiar riscul de a fi trimise la închisoare. Cea de-a doua recurentă a decis să rămână acasă, astfel încât viața sa privată și socială să fie, până în prezent, redusă considerabil. La 26 iulie 2011, recurentele au făcut o acțiune în suspendare și în anulare a legii în fața Curții Constituționale. Cererea lor de suspendare a fost respinsă printr-o hotărâre nr. 148/2011 din 5 octombrie 2011. Două persoane fizice și o asociație au continuat, de asemenea, anularea legii. L. Toate acțiunile în anulare au fost respinse de Curtea Constituțională printr-o hotărâre nr. 145/2012 din 6 decembrie 2012 (a se vedea punctele 19-22 de mai jos). Dreptul și practica internă pertinente 1. Constituția belgiană Constituția belgiană, la art. 19, protejează libertatea religioasă în acest sens Libertatea cultelor, libertatea exercitării lor publice, precum și libertatea de a-și exprima opiniile în orice domeniu, sunt garantate, cu excepția represiunii infracțiunilor comise în timpul utilizării acestor libertăți. art. 22 din Constituție protejează dreptul la respectarea vieții private și de familie în acest sens Fiecare are dreptul la respectarea vieții private și de familie, cu excepția cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Legea, decretul sau regula menționată la art. 134 garantează protecția acestui drept. 2. Legea din 1 iunie 2011 La 1 iunie 2011 a fost promulgată o lege care interzice purtarea oricărei haine care ascunde în întregime sau în principal fața și a intrat în vigoare la 23 iulie 2011. Dispozițiile relevante ale legii din 1 iunie 2011 sunt redactate după cum urmează: Art. 2. În Codul penal se introduce un articol 563a, redactat după cum urmează: Art. 563a . Vor fi pedepsiți cu o amendă de 15 euro până la 25 de euro și cu închisoare de la o zi la șapte zile sau de la una dintre aceste pedepse, cei care, cu excepția unor dispoziții legale contrare, se prezintă în locurile accesibile publicului cu fața mascată sau ascunsă în întregime sau parțial, astfel încât să nu fie identificabili. Totuși, nu sunt menționați la alin. (1). , cei care circulă în locuri accesibile publicului cu fața mascată sau ascunsă în întregime sau parțial în așa fel încât să nu fie indentificabile, în conformitate cu regulamentele de muncă sau cu o ordonanță a poliției în timpul manifestărilor festive. Din lucrările pregătitoare ale legii reiese că autorii propunerii de lege care a condus la adoptarea legii au intenționat să subscrie unui model de societate care să pună stăpânire pe legăturile sale culturale, filozofice sau religioase. Astfel, aceștia au susținut să interzică portul, în spațiul public, de orice îmbrăcăminte care ascunde în întregime sau în principal fața, insistând asupra faptului că această interdicție nu se bazează doar pe considerente de ordine publică, ci mai degrabă pe considerente sociale, indispensabile în raport cu autorii propunerii, la Doc.vorbește ., Cameră, 2009-2010, DOC 52-2289/001, p. 5 și Doc. vor vorbi ., Cameră, sesiune extraordinară 2010, DOC 53-0219/001, p. 5). 15. În ceea ce privește obiectivul de securitate publică și juridică, autorii propunerii de lege se exprimă după cum urmează (doc. parl., Cameră, 2009-2010, DOC 52-2289/001, p. 5-6, și Doc. parl. ., Cameră, sesiune extraordinară 2010, DOC 53-0219/001, pp. 5-6) . Pentru a interzice acest tip de comportament, multe comune au adoptat regulamente pentru a interzice purtarea unor astfel de haine, permițând în același timp să deroge de la aceste evenimente specifice. Cu toate acestea, este necesar să se constate că, în același oraș, anumite comune nu prevăd asemenea interdicții. Această diferențiere a regimurilor duce la o insecuritate juridică insuportabilă atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile însărcinate cu sancționarea acestui tip de comportament; de aceea, autorii consideră că este de dorit ca această chestiune să fie rezolvată la nivel federal, astfel încât aceeași regulă să se aplice întregului teritoriu 16. În ceea ce privește locuirea împreună, autorii propunerii de lege au scris următoarele (doctor. parl. , Cameră, 2009-2010, DOC 52-2289/001, pp. 6-7, și Doc. vorbind ., Cameră, sesiune extraordinară 2010, DOC 53-0219/001, p. 6-7): Dincolo de acest aspect pur confidențial, hainele care ascund fața în întregime sau în principal, ne interpelează și pe noi la nivelul principiului lor. În esență, la fel ca Levinas, considerăm că prin fața noastră se manifestă umanitatea noastră. Elisabeth Badinter a prezentat, în cadrul audierii sale în cadrul misiunii de informare cu privire la burqa, instituită în Adunarea Națională Franceză, o analiză relevantă a problemei socializării pe care o pune acest tip de îmbrăcăminte. Deși s - a exprimat cu privire la problema specifică a burqa sau a niqabului, considerăm că această analiză poartă un mesaj și mai universal și că poate aplica în general tot ceea ce are ca scop înălțarea omenirii prezente în fiecare dintre noi. (...) Într-o societate în care solicităm să trăim cel mai bine împreună, o întâlnire între toți și elaborarea unui pact cetățenesc comun, care să permită reprezentarea societății în noua sa componență, nu putem renunța la principiul "recunoașterii" Aceste preocupări au fost amintite în cadrul discuțiilor din comisie și din plenul Camerei Reprezentanților și au fost evocate, printre altele, dimensiunea vieții împreună și rolul decisiv pe care îl juca fața în contactul social (doc. parl. , Cameră, 2010-2011, DOC 53-0219/004 p. 10 Doc. parl., Cameră, 2010-2011, CRIV 53 PLEN 030, p. 54, 56 și 60). Un amendament care tindea sa inlocuiasca in mod explicit portul burqa sau niqab (doc. parl. , Camera, 2010-2011, DOC 53-0219/003, p. 1) a fost respins cu ocazia votului in comisie (doc. parl., Camera, 2010-2011, DOC 53-0219/004, p. 23). 145/2012 din 6 decembrie 2012, Curtea Constituțională a respins acțiunile în anulare formulate împotriva legii din 1 iunie 2011 și a emis o rezervă de interpretare a legii cu privire la locurile de cult (punctul B.30 din hotărâre, a se vedea punctul 21 de mai jos). Sesizarea pe teren a conformității legii cu libertatea de gândire, de conștiință și de religie, astfel cum este garantată prin art. 9 din convenție, Curtea Constituțională se pronunță asupra motivului întemeiat pe caracterul imprecise al legii în noțiunile sale de "locuri accesibile publicului" și "defiabilitate" În ceea ce privește termenul "înălțime," Comisia a considerat că nimic din lucrările pregătitoare nu a arătat că ar fi fost necesar să se acorde o altă semnificație acestei noțiuni decât cea care i-a fost conferită prin limbajul curent și sensul comun. De asemenea, Curtea Constituțională a considerat că nu putea fi admis faptul că această noțiune era atât de vagă încât nu ar permite fiecăruia să știe unde se afla comportamentul său sub incidența legii. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe denunțate într-o societate democratică, răspundea unei nevoi sociale imperative și era proporțională cu obiectivele legitime urmărite de legiuitor, Curtea Constituțională și-a exprimat punctul de vedere după cum urmează: B.17. Din partea propunerii care stă la baza legii atacate (...) reiese că legiuitorul a ascultat să apere un model de societate care face ca persoana să se prevaleze de legăturile sale filozofice, culturale și religioase pentru a favoriza integrarea tuturor și pentru a se asigura că cetățenii împărtășesc un patrimoniu comun de valori fundamentale, cum ar fi dreptul la viață, dreptul la libertatea de conștiință, democrația, egalitatea de gen și separarea bisericii și a statului. [...] Lucrările pregătitoare ale legii atacate arată că au fost urmărite trei obiective: siguranța publică, egalitatea între bărbat și femeie și o anumită concepție a vieții în societate. B.18. Aceste obiective sunt legitime și fac parte din categoria celor enumerate la art. 9 din Convenția europeană a drepturilor omului, care constituie menținerea securității publice, apărarea ordinii, precum și protecția drepturilor și libertăților altora. B.19. Curtea trebuie să analizeze în continuare dacă sunt îndeplinite condițiile de necesitate într-o societate democratică și de proporționalitate în raport cu obiectivele legitime urmărite. B.20.1. Din lucrările pregătitoare ale legii atacate reiese că interzicerea portului unui veșmânt care ascunde fața a fost dictată în special de motive de siguranță publică. În această privință, aceste lucrări fac referire la tîlciul de către persoane ale căror fețe erau ascunse (doc. vorbire, Cameră, 2009-2010, DOC 52-2289/005, p. 8; Doc. vorbit. , Cameră, 2010-2011, DOC 53-0219/004, p. 7). B.20.2. La art. 34 alineatul (1) , din Legea din 5 august 1992 privind funcția de poliție împuternicește funcționarii de poliție să controleze identitatea oricărei persoane care are motive întemeiate să creadă, în funcție de comportamentul său, că sunt materiale sau circumstanțe de timp și loc, că este căutată, că a încercat să comită o infracțiune sau că se pregătește să comită o astfel de infracțiune, că ar putea afecta ordinea publică sau că ar putea afecta ordinea publică. Acest control de identitate ar putea fi împiedicat dacă persoana vizată ar avea fața ascunsă și ar refuza să coopereze la un astfel de control. În plus, persoanele cu fața ascunsă nu ar fi, în general, sau greu de recunoscut dacă ar comite infracțiuni sau ar afecta ordinea publică. B.20.3. De asemenea, legislatorul nu ar fi permis să intervină din cauză că un comportament nu ar fi luat încă o amploare de natură să pună în pericol ordinea socială sau securitatea. Nu i s-ar putea reproșa în timp util un astfel de risc prin reprimarea comportamentelor atunci când se stabilește că generalizarea acestora ar crea un pericol real. B.20.4. Având în vedere cele de mai sus, legiuitorul putea considera că interdicția de acoperire a feței în locurile accesibile publicului este necesară din motive de siguranță publică. B.21. De asemenea, legiuitorul și-a motivat intervenția printr-o anumită concepție a vieții împreună, într-o societate bazată pe valori fundamentale care, după părerea sa, decurg din aceasta. Individualitatea oricărui subiect de drept al unei societăți democratice nu se poate concepe fără ca aceasta să-și poată percepe fața, care constituie un element fundamental al acesteia. Având în vedere valorile esențiale pe care dorește să le apere, legiuitorul a putut considera că circulația în sfera publică, care privește în esență comunitatea, a persoanelor al căror element fundamental al individualității nu apare, face imposibilă realizarea de relații umane indispensabile vieții în societate. Dacă pluralismul și democrația implică libertatea de a-și manifesta convingerile, în special prin purtarea de semne religioase, statul trebuie să vegheze asupra condițiilor în care sunt aduse aceste semne și asupra consecințelor pe care le poate avea purtarea acestor semne. Din moment ce ascunderea feței are drept consecință privarea subiectului de drept, membru al societății, de orice posibilitate de individualizare a feței, în timp ce această individualizare constituie o condiție fundamentală legată chiar de esența sa, interdicția de a purta în locurile accesibile publicului o astfel de îmbrăcăminte, chiar dacă exprimă o convingere religioasă, răspunde unei nevoi sociale imperioase într-o societate democratică. B.22. În ceea ce privește demnitatea femeii, chiar și aici, legiuitorul a putut considera că valorile fundamentale ale unei societăți democratice sunt legate de faptul că femeile sunt obligate să-și ascundă fețele sub presiunea membrilor familiei sau ai comunității lor și sunt astfel private, contrar voinței lor, de libertatea de a dispune de ele însele. B. 23. Totuși, (...) purtarea vălului integral poate corespunde expresiei unei alegeri religioase. Această alegere poate fi ghidată de diverse motivații cu semnificații simbolice multiple. Chiar și atunci când portul de voal integral rezultă dintr-o alegere deliberată în capul femeii, egalitatea de gen, pe care legiuitorul o consideră pe bună dreptate o valoare fundamentală a societății democratice, justifică faptul că statul poate să se opună, în sfera publică, la manifestarea unei convingeri religioase printr-un comportament neconciliabil cu acest principiu de egalitate între bărbați și femei. Astfel cum Curtea l-a ridicat în B.21, portul unui văl complet care ascunde fața, într-adevăr, femeia, singurul destinatar al acestei prescripții, dintr-un element fundamental al individualității sale, indispensabil vieții în societate și stabilirii de legături sociale. B.24. Curtea trebuie să examineze în continuare dacă recurgerea la o sancțiune de natură penală în vederea asigurării respectării interdicției prevăzute de lege nu are efecte disproporționate în raport cu obiectivele urmărite.... B.26. În cazul în care legiuitorul consideră că anumite încălcări trebuie să facă obiectul unei represiuni, este de competența sa de a decide dacă este oportun să opteze pentru sancțiuni penale stricto sau pentru sancțiuni administrative. B.27. Având în vedere diferențele constatate între comunele și divergențele în materie de justiție care au apărut în acest domeniu, legiuitorul a putut considera că a fost necesar să se asigure securitatea juridică prin uniformizarea sancțiunii aplicate atunci când se constată că portul unui veșmânt care ascunde fața în locurile accesibile publicului. B.28. Întrucât individualizarea persoanelor, a căror față este un element fundamental, constituie o condiție esențială pentru funcționarea unei societăți democratice, fiecare membru fiind un subiect de drept, legiuitorul a putut considera că ascunderea feței sale ar putea pune în pericol funcționarea societății astfel concepută și, prin urmare, ar trebui reprimată penal. B.29.1. Sub rezerva celor menționate în B.30, în acest sens se adresează persoanelor care, în mod liber și voluntar, își ascund fețele în locurile accesibile publicului, măsura atacată nu are efecte disproporționate în raport cu obiectivele urmărite, deoarece legiuitorul a optat pentru cea mai ușoară sancțiune penală. Circumstanța că pedeapsa poate fi mai grea în caz de recidivă nu duce la o altă concluzie, deoarece legiuitorul a putut considera că infractorul condamnat pentru un comportament reprimat penal nu va repeta acest comportament, sub amenințarea unei sancțiuni mai mari. B.2.2. În plus, este necesar să se observe, în ceea ce privește persoanele care își ascund fețele sub constrângere, că art. 71 din Codul penal prevede că nu există nici o fărâmă atunci când autorul faptelor a fost constrâns de o forță la care nu a putut rezista. B.30. Legea atacată prevede o sancțiune penală împotriva oricărei persoane care, cu excepția unor dispoziții legale contrare, își prezintă fața mascată sau ascunsă în totalitate sau parțial într-un mod care să nu fie identificabil, atunci când este vorba despre locuri accesibile publicului. În mod evident, ar fi greșit să considerăm că aceste locuri trebuie să fie înțelese ca incluzând locurile destinate închinării. Portul de îmbrăcăminte corespunzător expresiei unei alegeri religioase, cum ar fi voalul care acoperă în întregime fața în astfel de locuri, nu ar putea face obiectul unor restricții fără a aduce atingere în mod disproporționat libertății de a-și manifesta convingerile religioase. B. 31. Sub rezerva acestei interpretări, primul motiv în cauza n 5191 și al doilea motiv în cauzele nr. 5244 și 5290 nu sunt întemeiate. În măsura în care legea ar fi creat o situație de discriminare împotriva femeilor care poartă voal total contrar art. 14 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, Curtea Constituțională a considerat următoarele: B.56. (...) La fel ca și părțile reclamante, legea atacată poate avea, desigur, consecințe mai restrictive asupra exercitării, de către anumite femei de credință musulmană, a unora dintre libertățile lor fundamentale. Astfel cum reiese din examinarea mijloacelor menționate anterior, restricția asupra drepturilor lor nu este disproporționată în raport cu obiectivele urmărite de legislator și răspunde necesității unei societăți democratice; prin urmare, este justificat să nu se prevadă un tratament diferențiat pentru această categorie de persoane. Alte texte relevante 23. Dispozițiile relevante incluse în alte instrumente internaționale, precum și situația din alte țări europene sunt prevăzute în hotărârea S.A.S. c. Franța [GC] (n 43835/11, §§ 35-52, CEDH 2014 (extrași)). GRIFS 24. Invocând articolele 8, 9, 10 și 11 din Convenție, luate în mod individual și combinate cu art. 14 din Convenție, recurentele se plâng că interdicția în dreptul belgian de a purta voal integral constituie o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private, a dreptului lor la libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile, a dreptului lor la libertatea de exprimare și a dreptului lor la libertatea de asociere. Acestea susțin că această interdicție generează, în detrimentul lor, o discriminare în exercitarea acestor drepturi. 25. Invocând art. 3 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14, recurentele se plâng că interdicția în cauză le expune la un risc de sancțiuni, hărțuire și discriminare, și anume de un tratament degradant. 26. Invocând art. 5 din Convenție, recurentele se plâng că riscul de a fi private de libertatea lor prin intermediul unui efect al unei sancțiuni penale sau al alegerii forțate să rămână acasă le aduce atingere dreptului lor la libertatea individuală. Recurentele se plâng că sunt victime ale discriminării contrare articolului 14 din Convenție în ceea ce privește dreptul la libertate individuală și dreptul la libertate de circulație, astfel cum este garantat prin art. 2 din Protocolul nr. 43835/11, CEDO 2014 (extracti)), sunt recurentele întemeiate să susțină că interdicția legală de a purta în spațiul public o îmbrăcăminte destinată să ascundă fața este o încălcare a dreptului lor la libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, astfel cum este garantată prin art. 9 din convenție? Această situație încalcă dreptul celei de-a doua reclamante la respectarea vieții sale private, astfel cum este garantat prin art. 8 din Convenție? În special, circumstanța că interdicția prevăzută în legea belgiană este însoțită de o sancțiune penală care poate merge până la o pedeapsă cu închisoarea face ca măsura să fie disproporționată (comparată, S.A.S. ., citată anterior, punctul 152)? În această privință, cum aplică instanțele belgiene în practică sancțiunile prevăzute de lege? Sunt recurentele întemeiate pe a susține că sunt victime ale unei discriminări pe motive de religie sau sex, contrar articolului 14 din Convenția combinată cu art. 9 din convenție și/sau art. 8 din convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-07-09
0,95
DAKIR c. BELGIQUE
Communiquée le 9 juillet 2015 DEUXIÈME SECTION Requête n o 4619/12 Fouzia DAKIR contre la Belgique introduite le 22 December 2011 EXPOSÉ DES FAITS La requérante, M me Fouzia Dakir, est une ressortissante belge née en 1977 et résidant à Diso
CtEDO 2015-10-09
0,94
LACHIRI c. BELGIQUE
Communiquée le 9 octobre 2015 DEUXIÈME SECTION Requête n o 3413/09 Hagar LACHIRI contre la Belgique introduite le 24 décembre 2008 EXPOSÉ DES FAITS La requérante, M me Hagar Lachiri, est une ressortissante belge née en 1986 et résidant à Ko
CtEDO 2024-09-03
0,92
MISSAOUI ET AKHANDAF c. BELGIQUE
sia Missaoui et M me Yasmina Akhandaf, sont des ressortissantes belges nées respectivement en 1988 et en 1986 et résidant à Anvers. Elles ont été représentées devant la Cour par M e J. Heymans, avocat exerçant à Mariakerke. 3. Le Gouverneme
CtEDO 2015-10-20
0,92
ABO KAFSHAA ET AL-HABEEB c. BELGIQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 70929/14 Ahmed ABO KAFSHAA et Thuhaa AL-HABEEB contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 octobre 2015 en un comité composé de : Egidijus Kūris, prési
CtEDO 2020-12-14
0,92
MIKYAS ET AUTRES c. BELGIQUE
Communiquée le 14 décembre 2020 Publié le 11 janvier 2021 TROISIÈME SECTION Requête n o 50681/20 Mikyas et autres contre la Belgique introduite le 12 novembre 2020 OBJET DE L’AFFAIRE La requête concerne l’impossibilité pour les requérantes,
Sursă