Comunicat la 9 iulie 2015 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 4619/12 Fouzia DAKIR împotriva Belgiei introdusă la 22 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, domnul Fouzia Dakir, este un resortisant belgian născut în 1977 și rezident în Dison. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul I. Wouters, avocată la Bruxelles. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta, care se declară de mărturisire musulmană, arată că a luat, din proprie inițiativă, decizia de a purta niqab Ea precizează că a luat decizia de a purta vălul complet la vârsta de șaisprezece ani, explicând că această alegere a fost acceptată de familia sa și de soțul ei și subliniază că Õ a fost întotdeauna de acord să își retragă voalul din motive de identificare pe lângă autorități, în special atunci când a eliberat cartea de identitate. La 18 februarie 2008, colegiul de poliție din zona Vesdre a făcut o propunere de adaptare a Regulamentului privind zona zoster al poliției, referitor la problema portului burqa pe drumurile publice și în locurile publice: Câteva cazuri de port burqa (port de un voal lung închis, care acoperă complet capul și corpul femeii musulmane ascunde cea mai mare parte a feței) sunt observate în Verviers, pe drumurile publice și în diverse locuri publice. Aceste comportamente par să șoceze sau chiar să insecurizeze populația. Diverse surse confirmă această informație, cum ar fi reprezentanții Comisiei Consultative Comunale a Femeilor și polițiștii noștri de pe teren. Este necesar să se precizeze că nu este vorba despre portul eșarfa sau voalul care lasă să se vadă fața așa cum poartă marea majoritate a femeilor din comunitatea musulmană pe teritoriul zonei noastre de poliție. În prezent, nu există nici o bază legală, un proiect de lege ar fi fost depus pentru a insera în Codul penal un articol care interzice oricărei persoane să se prezinte în spațiu public cu fața mascată. Regulamentul nostru Zonal de Poliție precizează în art. 113 că (...) [Cu excepția autorizației din Bourgmestru, purtarea măștii și folosirea unui stratagem care ascunde identitatea persoanelor sunt interzise în orice moment, în orice întrunire și în orice loc public, precum și pe drumurile publice.... Atunci când se acordă autorizația, identitatea completă a persoanelor mascate trebuie să fie comunicată înainte de desfășurarea manifestării la Bourgmestru competent. [...] Acest articol din Regulamentul Zonal nu ni se pare suficient pentru a interzice și a combate în mod eficient acest fenomen, dat fiind faptul că nu este vorba despre un port de mască sau de un stratagem, ci despre o practică și o atitudine care decurg dintr-o practică religioasă. Invitat de președintele zonei de poliție să-și dea avizul cu privire la această propunere, procurorul general al regelui Verviers a anunțat, la 18 martie 2008, că nu avea de ce să facă observații. Consiliile comune ale celor trei comune care fac parte din zona de poliție, adică cele ale lui Pepinster, la 23 iunie 2008, de la Dison, la 26 iunie 2008, Iunie 2008 și Verviers la 30 iunie 2008, au adoptat următoarele dispoziții din regulamentele coordonate ale zonei de poliție din Vesdre, dispoziții care erau diferite de propunerea inițială art. 113. Cu excepția cazului în care este autorizat de Bourgmestru, se interzice în orice moment, în orice reuniune și în orice loc public, precum și pe drumurile publice, purtarea măștii și utilizarea unui stratagem de orice natură în vederea punerii în aplicare a identității persoanelor. Atunci când se acordă autorizația, identitatea completă a persoanelor mascate trebuie să fie comunicată înainte de desfășurarea manifestării la Bourgmestru competent. art. 113a Portul unei ținute vestimentare care ascunde fața persoanelor este interzis în orice moment și în orice loc public. Pe de altă parte, este permisă purtarea unei căști, a unei măști sau a unei alte căști de protecție, în cazul în care se aplică legislația privind siguranța lucrătorilor sau altele. art. 113b Cu excepția autorizației din partea Bourgmestru, utilizarea confettilor și/sau a șerpilor este interzisă pe drumurile publice. Prin cererea din 29 august 2008, reclamanta a solicitat Consiliului de Stat să anuleze art. 113a. Aceasta a invocat în special o încălcare a articolelor 8, 9, 10 și 14 din convenție. Prin Hotărârea nr. 213.849 din 15 iunie 2011, Consiliul de Stat, cu privire la avizul contrar al auditorului, a respins acțiunea în anulare în acest sens. Întrucât reclamanta intenționează să poarte în mod liber, în public, Considerând, din oficiu, că fostul articol 113 din Regulamentul privind zona zoster interzicea, cu excepția autorizației din partea municipalității, să poarte măști și să folosească orice stratagemă care ascundea identitatea persoanelor [...] în orice moment, în orice reuniune și în orice loc public, precum și pe calea publică 113 reproduce această interdicție care are drept obiect: împiedicarea oricui să-și ascundă fața în public; întrucât art. 113a nu face decât să aplice într-un anumit caz această interdicție generală, fără a modifica nici sensul, nici domeniul de aplicare al acesteia; întrucât, în consecință, recurenta nu este admisibilă să continue anularea acesteia. Această hotărâre a fost notificată reclamantei la 23 iunie 2011. Dreptul intern și internațional relevant Legea din 1 iunie 2011 O lege care interzice orice îmbrăcăminte care ascunde în totalitate sau în principal fața a fost adoptată la 1 iunie 2011 și a intrat în vigoare la 23 iulie 2011. Dispozițiile relevante ale legii din 1 iunie 2011 sunt redactate după cum urmează: Art. 2. În Codul penal se introduce un articol 563a. redactat după cum urmează: Art. 563a. Vor fi pedepsiți cu o amendă de 15 euro până la 25 de euro și cu închisoare de la o zi la șapte zile sau una din aceste pedepse, cei care, cu excepția unor dispoziții legale contrare, se prezintă în locurile accesibile publicului cu fața mascată sau ascunsă în totalitate sau parțial, astfel încât să nu fie identificabili. Cu toate acestea, nu sunt vizate de alineatul (1), cei care circulă în locurile accesibile publicului cu fața mascată sau ascunsă în întregime sau în parte astfel încât să nu fie identificabili în temeiul regulamentelor de muncă sau al unei ordonanțe de poliție în timpul manifestărilor festive. Prin hotărârea nr. 145/2012 din 6 decembrie 2012, Curtea Constituțională a respins acțiunile în anulare formulate împotriva legii din 1 iunie 2011 și a emis o rezervă de interpretare a legii cu privire la locurile de cult. Alte texte relevante Dispozițiile relevante din alte instrumente internaționale, precum și situația din celelalte țări europene sunt enunțate în hotărârea pronunțată în cauza S.A.S. c. Franța [GC] (n 43835/11, § 35-52, CEDO 2014 (extracturi)). Invocând articolele 8, 9 și 10 din convenție, luate în mod individual și combinate cu art. 14 din convenție, recurenta se plânge că interdicția de a purta vălul integral constituie o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private, a dreptului său la libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile și a dreptului la libertatea de exprimare. Aceasta susține că această interdicție generează în detrimentul său o discriminare în exercitarea acestor drepturi. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 13 coroborat cu articolele 8, 9 și 10, recurenta se plânge că nu a dispus de o cale de atac eficientă în fața Consiliului de Stat pentru a-și exercita drepturile și pentru a nu fi avut acces la o instanță. Comisia se plânge, în special, de refuzul formulat de Consiliul de Stat al statului membru respectiv de a-și examina argumentele pe fond pe motiv că nu a acționat împotriva unei dispoziții generale a regulamentelor comunitare coordonate ale zonei de poliție din Vesdre (art. 113), în timp ce aceasta și-a îndreptat corect calea de atac împotriva unei dispoziții specifice a acestor regulamente (art. 113a). Având în vedere hotărârea S.A.S. c. Franța [GC] (n 43835/11, CEDH 2014 (extracturi)), are recurenta temei pentru a susține că interdicția de a purta vălul integral, așa cum a fost ea în ceea ce privește reglementările comunitare coordonate ale zonei de poliție din Vesdre, este o încălcare a dreptului său la libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, astfel cum este garantată prin art. 9 din convenție? Aceeași împrejurare încalcă dreptul recurentei la respectarea vieții private (art. 8 din convenție) și a dreptului la libertatea de exprimare (art. 10 din convenție) recurenta este întemeiată pe faptul că este victima unei discriminări pe motive de religie sau sex, contrar articolului 14 din Convenția combinată cu art. 9 din Convenție și/sau art. 8 din Convenție? A beneficiat reclamanta de dreptul de a avea acces la o instanță astfel cum este garantată prin art. 6 alin. (1) În special, Consiliul de Stat nu a dat dovadă de o formalitate excesivă prin respingerea acțiunii recurentei pe motiv că aceasta nu solicita decât anularea articolului 113a din regulamentele comunitare coordonate, în timp ce această dispoziție nu constituia decât o aplicare a regulii generale prevăzute la art. 113, care nu a fost atacată. A beneficiat reclamanta de dreptul la o cale de atac eficientă, astfel cum este garantată prin art. 13? În special, Consiliul de Stat nu a dat dovadă de o declarație excesivă, având în vedere circumstanța menționată mai sus, la unghiul art. 6 alin. (1)
Communiquée le 9 juillet 2015
Requête n
o
4619/12
Fouzia DAKIR
contre la Belgique
introduite le 22 December 2011
La requérante, M
me
Fouzia Dakir, est une ressortissante belge née en 1977 et résidant à Dison. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante, qui se déclare de confession musulmane, indique avoir pris, de sa propre initiative, la décision de porter le niqab – voile couvrant le visage à l’exception des yeux – afin d’être en accord avec ses convictions religieuses. Elle précise avoir pris la décision de porter le voile intégral à l’âge de seize ans. Elle explique que ce choix fut accepté par son entourage familial et social et par son mari. Elle souligne également qu’elle a toujours accepté de retirer son voile pour des raisons d’identification auprès des autorités, notamment lors de la délivrance de sa carte d’identité.
Le 18 février 2008, le collège de police de la zone de Vesdre fit une proposition d’adaptation du règlement zonal de police, concernant la problématique du port de la burqa sur la voie publique et dans les lieux publics en ces termes:
«
Quelques cas de port de la burqa (port d’un long voile foncé qui couvre complètement la tête et le corps de la femme musulmane cachant la plus grande partie du visage) sont constatés à Verviers, sur la voie publique et dans divers lieux publics. Ces agissements semblent choquer voire insécuriser la population. Diverses sources confirment cette information comme par exemple les représentants de la Commission Consultative Communale des femmes et ainsi que nos policiers de terrain. Il est nécessaire de préciser qu’il ne s’agit pas de port du foulard ou du voile qui laisse voir le visage comme le porte la grande majorité des femmes de la communauté musulmane sur le territoire de notre Zone de Police.
Aucune base légale n’existe actuellement, un projet de loi aurait été déposé visant à insérer dans le code pénal un article interdisant à toute personne de se présenter sur l’espace public le visage masqué.
Notre Règlement Zonal de Police précise dans son article 113 que
:
«
(...) [Sauf autorisation du Bourgmestre, le port du masque et l’emploi d’un stratagème quelconque dissimulant l’identité des personnes sont interdits en tous temps, dans toute réunion et tout lieu public, ainsi que sur la voie publique.
Lorsque l’autorisation est accordée, l’identité complète des personnes masquées devra être communiquée préalablement à la tenue de la manifestation au Bourgmestre compétent. [...]
Cet article du Règlement Zonal ne nous paraît pas suffisant pour interdire et lutter efficacement contre ce phénomène, vu qu’il ne s’agit pas du port d’un masque ni d’un stratagème, mais bien d’une pratique et d’une attitude qui découle d’une pratique religieuse.
»
Invité par le président de la zone de police à donner son avis sur cette proposition, le procureur du Roi de Verviers fit savoir, le 18 mars 2008, qu’il n’avait pas d’observation à formuler.
Les conseils communaux des trois communes faisant partie de la zone de police, c’est-à-dire ceux de Pepinster le 23 juin 2008, de Dison le 26
juin 2008 et de Verviers le 30 juin 2008, adoptèrent les dispositions suivantes des règlements coordonnés de la zone de police de Vesdre, dispositions qui étaient par ailleurs différentes de la proposition initiale
:
«
Article 113.
Sauf autorisation du Bourgmestre, le port du masque et l’emploi d’un stratagème quelconque de nature à dissimuler l’identité des personnes sont interdits en tout temps, dans toute réunion et tout lieu publics ainsi que sur la voie publique.
Lorsque l’autorisation est accordée, l’identité complète des personnes masquées devra être communiquée préalablement à la tenue de la manifestation au Bourgmestre compétent.
Article 113
bis
.
Le port d’une tenue vestimentaire dissimulant le visage des personnes est interdit en tout temps et dans tout lieu public.
Par contre, le port d’un casque, cagoule ou autre couvre-chef est autorisé lorsqu’il s’inscrit dans le cadre des législations relatives à la sécurité des travailleurs, ou autres.
Article 113
ter
.
Sauf autorisation du Bourgmestre, l’usage de confettis et/ou de serpentins est interdit sur la voie publique.
»
Par requête du 29 août 2008, la requérante demanda au Conseil d’État l’annulation de l’article 113
bis
. Elle invoquait notamment une violation des articles 8, 9, 10 et 14 de la Convention.
Par un arrêt n
o
213.849 du 15 juin 2011, le Conseil d’État, sur l’avis contraire de l’auditeur, rejeta le recours en annulation en ces termes
:
«
Considérant que la requérante entend porter librement, en public, le “niqab”, vêtement “lui voilant le visage”
;
Considérant, d’office, que l’ancien article 113 du règlement zonal de police interdisait, sauf autorisation du bourgmestre, “le port du masque et l’emploi d’un stratagème quelconque dissimulant l’identité des personnes [...] en tous temps, dans toute réunion et tout lieu public, ainsi que sur la voie publique”; que le nouvel article
113 reproduit cette interdiction qui a pour objet d’empêcher quiconque de dissimuler son visage en public; que l’article 113
bis
ne fait qu’appliquer à un cas particulier cette interdiction générale sans en modifier ni le sens ni la portée; qu’il s’ensuit que la requérante n’est pas recevable à en poursuivre l’annulation.
»
Cet arrêt fut notifié à la requérante le 23 juin 2011.
B.
Le droit interne et international pertinents
1.
La loi du 1
er
juin 2011
Une loi interdisant le port de tout vêtement cachant totalement ou de manière principale le visage a été promulguée le 1
er
juin 2011 et est entrée en vigueur le 23 juillet 2011.
Les dispositions pertinentes de la loi du 1
er
juin 2011 sont rédigées comme suit
:
«
Art. 2. Dans le Code pénal, il est inséré un article 563
bis
rédigé comme suit :
Art. 563
bis
. Seront punis d’une amende de quinze euros à vingt-cinq euros et d’un emprisonnement d’un jour à sept jours ou d’une de ces peines seulement, ceux qui, sauf dispositions légales contraires, se présentent dans les lieux accessibles au public le visage masqué ou dissimulé en tout ou en partie, de manière telle qu’ils ne soient pas identifiables.
Toutefois, ne sont pas visés par l’alinéa 1
er
, ceux qui circulent dans les lieux accessibles au public le visage masqué ou dissimulé en tout ou en partie de manière telle qu’ils ne soient pas indentifiables et ce, en vertu de règlements de travail ou d’une ordonnance de police à l’occasion de manifestations festives.
»
Par un arrêt n
o
145/2012 du 6 décembre 2012, la Cour constitutionnelle rejeta des recours en annulation exercés contre la loi du 1
er
juin 2011 tout en émettant une réserve d’interprétation de la loi à propos des lieux de culte.
2.
Autres textes pertinents
Les dispositions pertinentes figurant dans les autres instruments internationaux ainsi que la situation dans les autres pays européens sont énoncées dans l’arrêt
c. France
[GC] (n
o
2014 (extraits)).
1.
Invoquant les articles 8, 9 et 10 de la Convention pris isolément et combinés avec l’article 14 de la Convention, la requérante se plaint que l’interdiction de porter le voile intégral constitue une violation de son droit au respect de la vie privée, de son droit à la liberté de manifester sa religion ou ses convictions, et de son droit à la liberté d’expression. Elle soutient que cette interdiction génère à son détriment une discrimination dans la jouissance de ces droits.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 13 combiné avec les articles 8, 9 et 10, la requérante se plaint de n’avoir pas disposé d’un recours effectif devant le Conseil d’État pour faire valoir ses droits et de ne pas avoir eu accès à un tribunal. Elle se plaint en particulier du refus opposé par le Conseil d’État d’examiner ses arguments au fond au motif qu’elle n’avait pas dirigé son recours contre une disposition générale des règlements communaux coordonnés de la zone de police de Vesdre (article
113), alors qu’elle avait bien dirigé son recours contre une disposition spécifique de ces règlements (article 113bis).
1.
Eu égard à l’arrêt
S.A.S. c. France
[GC] (n
o
43835/11, CEDH 2014 (extraits)), la requérante est-elle fondée à soutenir que l’interdiction de porter le voile intégral, telle qu’elle résultait des règlements communaux coordonnés de la zone de police de Vesdre, est constitutive d’une violation de son droit à la liberté de manifester sa religion ou sa conviction, tel qu’il se trouve garanti par l’article 9 de la Convention ?
Cette même circonstance emporte-t-elle violation du droit de la requérante au respect de la vie privée (article 8 de la Convention) et du droit à la liberté d’expression (article 10 de la Convention)
?
2.
La requérante est-elle fondée à soutenir qu’elle est victime d’une discrimination fondée sur la religion ou le sexe, contraire à l’article
14 de la Convention combiné avec l’article 9 de la Convention et/ou l’article 8 de la Convention ?
3.
La requérante a-t-elle bénéficié du droit d’accès à un tribunal tel que garanti par l’article 6 § 1
? Plus particulièrement, le Conseil d’État n’a-t-il pas fait preuve d’un formalisme excessif en rejetant le recours de la requérante au motif qu’elle ne demandait que l’annulation de l’article 113bis des règlements communaux coordonnés, alors que cette disposition ne constituait qu’une application de la règle générale contenue dans l’article
113, non attaqué
?
La requérante a-t-elle bénéficié du droit à un recours effectif, tel que garanti par l’article 13
? Plus particulièrement, le Conseil d’État n’a-t-il pas fait preuve d’un formaliste excessif, eu égard à la circonstance indiquée ci-dessus sous l’angle de l’article 6 § 1
?