Becker împotriva Austriei

Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Viena. La 3 octombrie 2000, reclamantul a fost oprit de către poliție la ora 11.05. în timp ce conduc mașina pe un drum public. I s-a ordonat să facă un test de respirație. După nouă încercări de măsurare a cantității de alcool, printre care doar una a fost valabilă, testul a fost întrerupt. Conductul reclamantului a fost considerat ca fiind un refuz de a face testul respiratorului, iar permisul său de conducere a fost retras temporar. Au fost inițiate două proceduri diferite împotriva reclamantului. La 15 decembrie 2000, Autoritatea Administrativă de District Melk (Bezirkshauptmannschaft, DAA) a emis o decizie de retragere a permisului de conducere al reclamantului pentru o perioadă de patru luni ca măsură preventivă pentru asigurarea siguranței rutiere.

DAA a observat că, în conformitate cu jurisprudența Curții administrative, aceasta a constituit un refuz de a face un test de respiră dacă persoana care a fost ordonată să facă testul a făcut patru încercări invalide din cinci. Potrivit declarațiilor ofițerilor de poliție W. și R. și tipărirea hârtiei din rezultatele încercării, reclamantul a fost autorizat să facă mult mai multe încercări, și anume nouă și numai una a produs un rezultat valabil. Atunci când reclamantul a susținut că respiratorul era defect, ofițerul de poliție R a făcut două încercări folosind același bucatarie ca reclamantul și ambele încercări au produs rezultate valabile. De asemenea, DAA a remarcat că testele tehnice ale respiratorului au fost efectuate la 15 mai 2000 și la 9 noiembrie 2000 și de fiecare dată când respiratorul a fost găsit pe deplin în funcționare.

Pe baza acestor dovezi, este sigur să se concluzioneze că reclamantul a refuzat să facă testul respirator. De asemenea, DAA a ordonat ca un recurs să nu aibă efect suspensiv, deoarece este necesar să se evite riscul ca o persoană lipsită de încredere pentru traficul rutier să conducă. În plus, reclamantul a fost ordonat să urmărească instruirea pentru îmbunătățirea conducătorului înainte de a fi returnat permisul de conducere. Reclamantul a apelat și a susținut că DAA ar fi trebuit să obțină raportul unui expert tehnic cu privire la funcționarea respiratorului, deoarece numai un astfel de expert poate clarifica dacă aparatul funcționează în mod corespunzător. La 19 decembrie 2005, Guvernatorul Regional al Bazinului Austria (Landeshauptmann) a respins recursul reclamantului.

El a constatat că, în conformitate cu tipărirea hârtiei din testul respirator, reclamantul a făcut nouă încercări ale căror numai una a fost valabilă, în timp ce în celelalte încercări reclamantul nu a suflat aer suficient în buca. Astfel, două încercări cu aceeași bucală utilizată de reclamant au fost efectuate de poliția R., care a produs ambele rezultate valabile. Astfel, nu au existat indicații că respiratorul nu a funcționat în mod corespunzător sau că nu a fost tratat corect de ofițerii de poliție care au fost specializați pentru această sarcină. În astfel de circumstanțe, o cerere de obținere a unui raport de către un expert tehnic, fără a da indicații clare în ceea ce disfuncționarea respiratorului ar putea fi constituită, a constituit o cerere de probă inadmisibilă (Erkundungsbeweis).

Guvernatorul regional a concluzionat că refuzarea unui test de respirație a fost la fel de gravă ca conducerea sub influența alcoolului, deoarece a împiedicat autorităților să verifice dacă o persoană era de fapt beată. Prin urmare, măsura suplimentară impusă reclamantului a fost justificată pentru a-și îmbunătăți atitudinea. 10. La 8 februarie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă și a solicitat o audiere orală. În plângerea sa, el a susținut că Guvernul regional al Austriei scăzute nu a fost competent să decidă în cazul său în timp ce a rezistat la Viena. El s-a plâns în continuare în legătură cu evaluarea dovezii autorității, deoarece declarațiile ofițerilor de poliție care i-au ordonat să facă obiectul testului respiratorului au fost contradictorii și au declarat că acestea ar trebui să fie interogate cu privire la circumstanțele exacte în care a fost efectuat testul respirator.

În cele din urmă, el s-a plâns că autoritatea a aplicat în mod greșit legea, deoarece nu ar fi trebuit să refuze să obțină opinia unui expert tehnic cu privire la funcționarea respiratorului. 11. La 27 septembrie 2007, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului. Acesta a constatat că, pe baza dovezilor dinaintea lor, autoritățile au ajuns la concluzia că reclamantul a refuzat să facă testul respirator. Reclamantul nu a susținut argumente substanțiale împotriva acestor constatări și nu a demonstrat că evaluarea elementelor de probă efectuate de autoritățile este contradictorie sau implaubilă. În conformitate cu art. 39 § 2 din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), Curtea Administrativă a respins cererea reclamantului de audiere, deoarece a constatat că o audiere orală nu ar putea contribui la clarificarea cauzei.

Această decizie a fost acordată avocatului reclamantului la 25 octombrie 2007. 12. La 20 aprilie 2001, DAA a emis un ordin penal (Straferkenntnis) și a impus o amendă pentru refuzul de a lua testul respiratorului. 13. La 30 aprilie 2001, reclamantul a făcut apel. 14. La 30 septembrie 2005, comitetul administrativ independent din Baja Austria a constatat că, întrucât nu a fost luată nici o decizie în termenul stabilit de 15 luni de la depunerea recursului, amenzile impuse de DAA expirase ipso iure.

5. The applicant was born in 1959 and lives in Vienna. 6. On 3 October 2000 the applicant was stopped by the police at 11.05 p.m. while driving his car on a public road. He was ordered to undergo a breathalyser test. After nine attempts to measure the amount of alcohol, among which only one was valid, the test was discontinued. The applicant’s conduct was considered to amount to a refusal to undergo the breathalyser test and his driving licence was temporarily withdrawn. Two different sets of proceedings were initiated against the applicant. 7. On 15 December 2000 the Melk District Administrative Authority (Bezirkshauptmannschaft, DAA) issued a decision to withdraw the applicant’s driving licence for a period of four months as a preventive measure to secure road safety.

The DAA observed that, according to the case-law of the Administrative Court, it amounted to a refusal to undergo a breathalyser test if the person who had been ordered to undergo the test had made four invalid attempts out of five. According to the statements of police officers W. and R. and the paper print outs of the test results, the applicant had been allowed to make much more attempts, namely nine and only one had produced a valid result. When the applicant had claimed that the breathalyser had been defective, police officer R had made himself two attempts using the same mouthpiece as the applicant and both attempts had produced valid results. The DAA also noted that technical tests of the breathalyser had been carried out on 15 May 2000 and on 9 November 2000 and each time the breathalyser had been found fully functioning.

On the basis of this evidence it was safe to conclude that the applicant had refused to undergo the breathalyser test. The DAA also ordered that an appeal had no suspensive effect because it was necessary to avoid the risk that a person lacking trustworthiness for road traffic might drive. Moreover the applicant was ordered to follow driver improvement training before his driving licence would be returned. 8. The applicant appealed and argued that the DAA should have obtained the report of a technical expert on the functioning of the breathlyser as only such an expert could clarify whether the machine was working properly. 9. On 19 December 2005 the Lower Austria Regional Governor (Landeshauptmann) dismissed the applicant’s appeal.

He found that according to the paper print out of the breathalyser test the applicant had made nine attempts of which only one had been valid whereas during the other attempts the applicant had not blown sufficient air into the mouth-piece. Thereupon two attempts with the same mouth-piece as used by the applicant had been made by police officer R., which both produced valid results. Thus, there were no indications that the breathalyser did not function properly or that it had not been handled correctly by the police officers who had been specially trained for this task. In such circumstances a request for obtaining a report by a technical expert, without giving clear indications in what the malfunctioning of the breathalyser might have consisted, amounted to an inadmissible request for evidence (Erkundungsbeweis).

The Regional Governor concluded that refusing to undergo a breathalyser test was as serious as driving under the influence of alcohol because it prevented the authorities from verifying whether a person was actually drunk. The additional measure imposed on the applicant was therefore justified in order to improve his attitude. 10. On 8 February 2006 the applicant lodged a complaint with the Administrative Court and requested an oral hearing. In his complaint he argued that the Lower Austria Regional Government had not been competent to decide on his case as he resided in Vienna. He further complained about the authority’s assessment of evidence, as the statements of the police officers who had ordered him to undergo the breathalyser test were contradictory and stated that they should be questioned on the precise circumstances in which breathalyser test had been carried out.

Lastly he complained that the authority had wrongly applied the law because it should not have refused to obtain the opinion of a technical expert on the functioning of the breathalyser. 11. On 27 September 2007 the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint. It found that on the basis of the evidence before them the authorities had arrived at the conclusion that the applicant had refused to undergo the breathalyser test. The applicant had failed to raise any substantial arguments against these findings and had not shown that the assessment of the evidence carried out by the authorities was contradictory or implausible. In accordance with Section 39 § 2 of the Administrative Court Act (Verwaltungsgerichtshofgesetz) the Administrative Court dismissed the applicant’s request for a hearing as it found that an oral hearing was not likely to contribute to the clarification of the case.

This decision was served on the applicant’s counsel on 25 October 2007. 12. On 20 April 2001 the DAA issued a penal order (Straferkenntnis) and imposed a fine for refusal to take the breathalyser test. 13. On 30 April 2001 the applicant appealed. 14. On 30 September 2005 the Lower Austria Independent Administrative Panel found that, since no decision had been taken within the prescribed time limit of 15 months after the lodging of the appeal, the fine imposed by the DAA had expired ipso iure.