CASE OF BECKER v. AUSTRIA

Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Viena. La 3 octombrie 2000, reclamantul a fost oprit de către poliție la ora 11.05. în timp ce conduc mașina pe un drum public. I s-a ordonat să facă un test de respirație. După nouă încercări de măsurare a cantității de alcool, printre care doar una a fost valabilă, testul a fost întrerupt. Conductul reclamantului a fost considerat ca fiind un refuz de a face testul respiratorului, iar permisul său de conducere a fost retras temporar. Au fost inițiate două proceduri diferite împotriva reclamantului. La 15 decembrie 2000, Autoritatea Administrativă de District Melk (Bezirkshauptmannschaft, DAA) a emis o decizie de retragere a permisului de conducere al reclamantului pentru o perioadă de patru luni ca măsură preventivă pentru asigurarea siguranței rutiere. DAA a observat că, în conformitate cu jurisprudența Curții administrative, aceasta a constituit un refuz de a face un test de respiră dacă persoana care a fost ordonată să facă testul a făcut patru încercări invalide din cinci. Potrivit declarațiilor ofițerilor de poliție W. și R. și tipărirea hârtiei din rezultatele încercării, reclamantul a fost autorizat să facă mult mai multe încercări, și anume nouă și numai una a produs un rezultat valabil. Atunci când reclamantul a susținut că respiratorul era defect, ofițerul de poliție R a făcut două încercări folosind același bucatarie ca reclamantul și ambele încercări au produs rezultate valabile. De asemenea, DAA a remarcat că testele tehnice ale respiratorului au fost efectuate la 15 mai 2000 și la 9 noiembrie 2000 și de fiecare dată când respiratorul a fost găsit pe deplin în funcționare. Pe baza acestor dovezi, este sigur să se concluzioneze că reclamantul a refuzat să facă testul respirator. De asemenea, DAA a ordonat ca un recurs să nu aibă efect suspensiv, deoarece este necesar să se evite riscul ca o persoană lipsită de încredere pentru traficul rutier să conducă. În plus, reclamantul a fost ordonat să urmărească instruirea pentru îmbunătățirea conducătorului înainte de a fi returnat permisul de conducere. Reclamantul a apelat și a susținut că DAA ar fi trebuit să obțină raportul unui expert tehnic cu privire la funcționarea respiratorului, deoarece numai un astfel de expert poate clarifica dacă aparatul funcționează în mod corespunzător. La 19 decembrie 2005, Guvernatorul Regional al Bazinului Austria (Landeshauptmann) a respins recursul reclamantului. El a constatat că, în conformitate cu tipărirea hârtiei din testul respirator, reclamantul a făcut nouă încercări ale căror numai una a fost valabilă, în timp ce în celelalte încercări reclamantul nu a suflat aer suficient în buca. Astfel, două încercări cu aceeași bucală utilizată de reclamant au fost efectuate de poliția R., care a produs ambele rezultate valabile. Astfel, nu au existat indicații că respiratorul nu a funcționat în mod corespunzător sau că nu a fost tratat corect de ofițerii de poliție care au fost specializați pentru această sarcină. În astfel de circumstanțe, o cerere de obținere a unui raport de către un expert tehnic, fără a da indicații clare în ceea ce disfuncționarea respiratorului ar putea fi constituită, a constituit o cerere de probă inadmisibilă (Erkundungsbeweis). Guvernatorul regional a concluzionat că refuzarea unui test de respirație a fost la fel de gravă ca conducerea sub influența alcoolului, deoarece a împiedicat autorităților să verifice dacă o persoană era de fapt beată. Prin urmare, măsura suplimentară impusă reclamantului a fost justificată pentru a-și îmbunătăți atitudinea. 10. La 8 februarie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă și a solicitat o audiere orală. În plângerea sa, el a susținut că Guvernul regional al Austriei scăzute nu a fost competent să decidă în cazul său în timp ce a rezistat la Viena. El s-a plâns în continuare în legătură cu evaluarea dovezii autorității, deoarece declarațiile ofițerilor de poliție care i-au ordonat să facă obiectul testului respiratorului au fost contradictorii și au declarat că acestea ar trebui să fie interogate cu privire la circumstanțele exacte în care a fost efectuat testul respirator. În cele din urmă, el s-a plâns că autoritatea a aplicat în mod greșit legea, deoarece nu ar fi trebuit să refuze să obțină opinia unui expert tehnic cu privire la funcționarea respiratorului. 11. La 27 septembrie 2007, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului. Acesta a constatat că, pe baza dovezilor dinaintea lor, autoritățile au ajuns la concluzia că reclamantul a refuzat să facă testul respirator. Reclamantul nu a susținut argumente substanțiale împotriva acestor constatări și nu a demonstrat că evaluarea elementelor de probă efectuate de autoritățile este contradictorie sau implaubilă. În conformitate cu art. 39 § 2 din Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), Curtea Administrativă a respins cererea reclamantului de audiere, deoarece a constatat că o audiere orală nu ar putea contribui la clarificarea cauzei. Această decizie a fost acordată avocatului reclamantului la 25 octombrie 2007. 12. La 20 aprilie 2001, DAA a emis un ordin penal (Straferkenntnis) și a impus o amendă pentru refuzul de a lua testul respiratorului. 13. La 30 aprilie 2001, reclamantul a făcut apel. 14. La 30 septembrie 2005, comitetul administrativ independent din Baja Austria a constatat că, întrucât nu a fost luată nici o decizie în termenul stabilit de 15 luni de la depunerea recursului, amenzile impuse de DAA expirase ipso iure.