E.G. împotriva Republicii Moldova

Comunicat la 17 iunie 2015 THIRD SECTION Aplicația nr. 37882/13 E.G. împotriva Republicii Moldova depusă la 9 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna E.G., este un național moldovenesc, care s-a născut în 1977 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În noaptea din 9 până la 10 februarie 2008, reclamantul a fost oprit pe stradă de două persoane, care au susținut că sunt ofițeri de poliție și i-au cerut să le însoțească la sediul de poliție. În schimb, au dus-o la un spital, unde împreună cu o a treia persoană, a violat-o și a sodomizat-o. Acțiunea penală a fost inițiată în ceea ce privește G.P., G.R. și B.V. și 23 Octombrie 2008 cazul a fost comis pentru proces.

La 7 decembrie 2010, Curtea Supremă de Justiție a constatat în cele din urmă că G.R. și G.P. au fost vinovați de viol de grup și sodomie forțată (art. 171 alineatul (2) litera (c) și art. 172 alineatul (2) litera (c) din Codul Penal) și le-au condamnat la cinci ani și jumătate, respectiv la șase ani de închisoare. Curtea a constatat B.V. vinovată de sodomie de grup forțat și a condamnat la cinci ani de închisoare. G.P. și G.R. au fost arestați în sala de judecată la 2 decembrie 2009 și au îndeplinit condamnările până la 27 septembrie 2012 și, respectiv, 12 octombrie 2012. B.V. nu a participat la ședința de judecată la 2 decembrie 2009 și nu a fost în sala de judecată care a fost arestat pentru a-și îndeplini sentința.

Autoritățile au declarat că el a dorit la 14 mai 2010, după ce reclamantul a făcut anchete în legătură cu aceasta. La 18 aprilie 2011 B.V. a solicitat să fie scutită de a-și îndeplini condamnarea prin aplicarea unei legi privind amnistia din 2008. La 20 decembrie 2011, Curtea de District Centru a respins cererea de a constata că legea privind amnistia din 2008 este inaplicabilă deoarece el a fost în cele din urmă condamnat la 7 decembrie 2010 după intrarea în vigoare a acestei legi. B.V. a apelat la această decizie. la 22 mai 2012, Curtea de Apel a acceptat apelul B.V., a anulat decizia instanței de district și a pronunțat o nouă hotărâre care i-a acordat cererea de amnistie. Aceeași hotărâre a anulat mandatul de căutare și arestare în ceea ce privește B.V.

După mai multe apeluri extraordinare, inițiate de procurorul în numele reclamantului, procedurile de amnistia au fost redeschise și, la 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chișinău a anulat în cele din urmă decizia din 22 mai 2012 a Curții de Apel Chișinău și a refuzat cererea de amnistia B.V.. Reclamantul a întrebat în mod repetat dacă B.V. a fost găsită și își executa sentința. Prin scrisoarea din 10 ianuarie 2014, inspectoratul general de poliție a informat reprezentantul reclamantului că B.V. nu a fost declarată dorită și nu au fost luate măsuri de căutare în ceea ce privește el, deoarece nici Biroul Procurorului Orhei, nici Curtea de Apel Chișinău nu au ordonat căutarea B.V..

COMPLAINTE Reclamantul se plânge că dreptul ei de a nu fi supusă unor tratamente inumane și degradante în temeiul articolului 3 și dreptul de a respecta viața ei privată în temeiul articolului 8 au fost încălcate de nerespectarea obligațiilor sale pozitive de a respecta eficace pedeapsa pentru infracțiunile de violență sexuală în ceea ce privește B.V., în special prin acceptarea cererii de amnistia B.V. și, după anularea deciziei, prin refuzarea de a-l căuta. Întrebarea părților având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante și obligațiile pozitive ale statului în ceea ce privește dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, autoritățile și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție de a pedepsi persoanele responsabile, în special B.V., pentru infracțiuni de violență sexuală (a se vedea M.C.

c. Bulgaria) , nr. 39272/98, §§ 149-153, CEDO 2003 XII)?

Communicated on 17 June 2015

THIRD SECTION

Application no. 37882/13 E.G. against the Republic of Moldova lodged on 9 May 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms E.G., is a Moldovan national, who was born in 1977 and lives in Chișinău. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On the night from 9 to 10 February 2008 the applicant was stopped in the street by two persons, who claimed to be police officers and asked her to accompany them to the police station. Instead they took her to a hospital, where together with a third person, raped and sodomized her. Criminal proceedings were initiated in respect of G.P., G.R., and B.V. and on 23 October 2008 the case was committed for trial. On 7 December 2010 the Supreme Court of Justice finally found G.R. and G.P. guilty of group rape and forced sodomy (Articles 171 (2) c) and 172 (2) c) of the Criminal Code) and sentenced them to five and a half and to six years of imprisonment respectively.

The court found B.V. guilty of forced group sodomy and sentenced him to five years of imprisonment. G.P. and G.R. were arrested in the trial room on 2 December 2009 and served their sentences until 27 September 2012 and 12 October 2012 respectively. B.V. did not attend the court hearing on 2 December 2009 and was not in the trial room to be arrested to serve his sentence. The authorities declared him wanted on 14 May 2010, after the applicant had made inquiries about it. On 18 April 2011 B.V. requested to be exempted from serving his sentence by operation of a 2008 Amnesty law. On 20 December 2011 the Centru District Court rejected his request finding that the 2008 Amnesty law was inapplicable because he had been finally convicted on 7 December 2010 after that law had entered into force.

B.V. appealed this decision. In appellate proceedings the prosecutor T.C. supported B.V.’s appeal and amnesty request. On 22 May 2012 the Chișinău Court of Appeal accepted B.V.’s appeal, quashed the decision of the district court and delivered a new decision granting his amnesty request. The same decision quashed the search and arrest warrant in respect of B.V. Following several extraordinary appeals, initiated by the prosecutor on behalf of the applicant, the amnesty proceedings were reopened and on 18 November 2013 the Chișinău Court of Appeal finally quashed the decision of 22 May 2012 of the Chișinău Court of Appeal and refused B.V.’s amnesty request. The applicant repeatedly inquired whether B.V.

was found and was executing his sentence. By a letter of 10 January 2014 the General Police Inspectorate informed the applicant’s representative that B.V. had not been declared wanted and no search measures in respect of him had been undertaken because neither the Orhei Prosecutor’s Office nor the Chișinău Court of Appeal had ordered B.V.’s search. COMPLAINTS The applicant complains that her right not to be subjected to inhuman and degrading treatment under Article 3 and the right to respect for her private life under Article 8 were violated by the State’s failure to observe its positive obligations to effectively enforce the sentence for crimes of sexual violence in respect of B.V., in particular, by accepting B.V.’s amnesty request and, after quashing that decision, by failing to search for him.

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment and the State’s positive obligations in respect of the applicant’s right to respect for her private life, did the authorities discharge their obligations under Articles 3 and 8 of the Convention to punish those responsible, particularly B.V., for crimes of sexual violence (see M.C. v. Bulgaria , no. 39272/98, §§ 149-153, ECHR 2003 ‑ XII)?