CtEDO 23.06.2015 AI

BRANDAO FREITAS LOBATO c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
23.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BRANDAO FREITAS LOBATO c. PORTUGAL (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicată la 23 iunie 2015

Cererea nr. 14296/14

Lucia Maria BRANDAO FREITAS LOBATO

împotriva Portugalului

introdusă la 7 februarie 2014

Reclamanta, Doamna Lúcia Maria Brandão Freitas Lobato, este o cetățeană portugheză și timoreză născută în 1965 și rezidând la Díli, în Timorul de Est. Ea este reprezentată în fața Curții de Domnul J. Lopes Ribeiro, avocat la Viseu (Portugalia).

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanta a fost ministrul Justiției Timorului de Est din 7 august 2007 până în august 2012.

La o dată nespecificată, două investigații fuseseră deschise împotriva ei și soțului ei sub acuzația de corupție, administrare defectuoasă, abuz de putere și falsuri și folosire de falsuri referitoare la două licitații publice care fuseseră deschise în 2008 în timp ce era la conducerea Ministerului Justiției.

În urma acestor investigații, reclamanta a fost pusă sub acuzare pentru corupție, abuz de putere și, soțul ei, de asemenea, pentru falsuri și folosire de falsuri.

Cauza a fost trimisă în judecată în fața tribunalului din Dili, a fost repartizată unei camere compuse din trei judecători din care făcea parte judecătorul internațional P. T., pus la dispoziție de Portugalia în cadrul programului de cooperare bilaterală cu Timorul de Est (a se vedea mai jos).

Tribunalul din Dili a pronunțat hotărârea sa la 8 iunie 2012. A achitat reclamanta de acuzațiile de corupție, administrare defectuoasă și abuz de putere și, considerând că acesta era regimul cel mai favorabil, a declarat-o vinovată de acuzația de participare economică ilicit în afaceri în cadrul primului contract de licitație publică în conformitate cu art. 299 din codul penal timorez. Pentru a justifica decizia sa, a ținut cont în special de mesaje trimise de reclamantă de pe telefonul ei mobil. A condamnat-o la cinci ani de închisoare și la plata sumei de 4 325 dolari americani (în continuare „USD") pentru prejudiciul material cauzat Statului. În speța, tribunalul a considerat că reclamanta obținuse un beneficiu propriu prin intermediul unei întreprinderi private căruia licitația publică în cauză fusese adjudecată de Ministerul Justiției, fără a respecta principiile egalității, interesului general și transparenței procedurii, cu prejudiciul Statului de 4 325 dolari. Soțul reclamantei a fost achitat de toate acuzațiile care fuseseră deschise împotriva sa.

La 22 iunie 2012, reclamanta a atacat hotărârea în fața curții de apel, contestând:

- aprecierea probelor;

- folosirea dovezilor ilegale, în special a mesajelor de pe telefonul mobil;

- folosirea, fără consimțământul ei, a declarațiilor făcute în cursul investigației;

- recurul la martori care ar fi trebuit puși sub acuzare;

- neaudierea ca martor a soțului reclamantei;

- recodificarea juridică a faptelor fără ca ea să poată lua poziție;

- pedeapsa fixată;

În aceeași zi, procuratura a interjetat de asemenea apel împotriva deciziei cerând condamnarea soțului reclamantei pentru abuz de putere, participare economică ilicit și falsuri și folosire de falsuri și cerând ca aceasta să fie de asemenea declarată vinovată de acuzația de abuz de putere.

La 11 decembrie 2012, curtea de apel a pronunțat hotărârea sa. Considerând că reclamanta omisese să precizeze mijloacele sale în concluziile apelului, a examinat totuși întrebările privind nulitatea hotărârii și lipsa acțiunilor probatorii, respingând-le. În hotărârea sa, curtea de apel a admis parțial apelul format de procuratură. A condamnat soțul reclamantei la o pedeapsă cumulată de cinci ani de închisoare pentru participare economică ilicit și administrare defectuoasă în cadrul celor două licitații publice în cauză. Privind daunele și prejudiciile, a condamnat reclamanta și soțul ei la plata comună de 4 325 USD pentru prejudiciul cauzat Statului în cadrul primei licitații publice și soțul la 52 376,14 pentru cel cauzat în cadrul celei de-a doua. Această hotărâre a fost pronunțată cu unanimitate de cei trei judecători care compuneau atunci camera: G. S., D. S și C. G, acesta din urmă fiind judecător internațional, detașat din Portugalia în cadrul programului de cooperare bilaterală cu Timorul de Est.

La 21 decembrie 2012, reclamanta a susținut nulitatea hotărârii din 11 decembrie 2012 a curții de apel, considerând în special că aceasta nu răspunduse la mijloacele ridicate în cadrul memorandumului ei de apel.

La 27 decembrie 2012, reclamanta a format un recurs de neconstituționalitate, în conformitate cu art. 152 din Constituție, împotriva hotărârii din 11 decembrie 2012, în fața curții de apel, exercitând funcțiile Curții Supreme în baza articolului 110 din Statutul magistraților.

Ca sprijin pentru recursul ei, considera că faptul că hotărârea din 11 decembrie 2012 omisese să răspundă la mijloacele ridicate în memorandumul ei de apel și interpretarea făcută de aceasta a dreptului intern nu era în conformitate cu Constituția.

Printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2013, adoptată cu unanimitate de camera compusă din judecătorii care avuseră să se pronunțe în hotărârea din 11 decembrie 2012, și anume judecătorii G. S., D.S. și C.G., curtea de apel a respins pretenția reclamantei, considerând că nicio neconstituționalitate și nicio nulitate nu era de remarcat privind hotărârea care fusese pronunțată la 11 decembrie 2012, ordonând astfel executarea sentinței.

Reclamanta a fost pusă în detenție la 22 ianuarie 2013.

La o dată nespecificată, reclamanta a sesizat președintele curții de apel cu un recurs plângând în special că hotărârea din 18 ianuarie 2013 fusese judecată de aceiași judecători care compuneau camera care se pronunțase asupra hotărârii din 11 decembrie 2012. Considera că, având în vedere că Curtea Supremă nu fusese încă instituită în Timorul de Est, decizia ar fi trebuit luată de curtea de apel reunită în sesiune plenară. Denunța în plus detenția sa pe motiv că sentința nu fusese încă definitivă.

La 1 februarie 2013, curtea de apel a pronunțat o hotărâre de respingere. Considera că faptul că compoziția sa fusese aceeași în cadrul apelului și recursului de neconstituționalitate nu vătămas nulitatea. Camera era compusă din judecătorii J. G., R. P. și M.P. Judecătorii J. G și R.P. erau judecători internaționali (a se vedea mai sus), acesta din urmă de naționalitate portugheză.

La 23 ianuarie 2013, biroul apărătorului public a sesizat curtea de apel cu o cerere de habeas corpus, susținând că reclamanta fusese incarcerată înainte ca hotărârea tribunalului din Dili din 8 iunie 2012 să devină definitivă. Denunța lipsa de imparțialitate a curții de apel pe motiv că aceeași compoziție a curții de apel examinase apelul și recursul de neconstituționalitate.

Printr-o hotărâre din 30 ianuarie 2013, cu două voturi ale judecătorilor J. G. (în calitate de referent) și M.N.G. contra celui al lui C. X., curtea de apel a respins cererea reclamantei. Privind lipsa de imparțialitate a curții de apel în compoziția care se pronunțase printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2013, s-a exprimat în felul următor:

„(...) Curtea de apel nu este simultan un tribunal care apreciază legalitatea deciziilor tribunalelor de primă instanță și un tribunal distinct privind aprecierea întrebărilor de constituționalitate. Este doar un tribunal cu competențe de a aprecia deciziile tribunalelor interne, inclusiv privind constituționalitatea interpretării normelor.

Prin urmare, Curtea Supremă, sau în speța concretă, curtea de apel, este unică și nu un amestec al diverselor tribunale, în special un tribunal constituțional care nu are nicio consacrare constituțională (art. 123 din Constituție). În speța, curtea de apel deține competențe constituționale dincolo de competențele privind recursul deciziilor pronunțate în primă instanță.

Dar rămâne întotdeauna același tribunal, de aceea aceeași cameră trebuie să cunoască toate întrebările în măsura în care Constituția îi recunoaște această competență.

(...) este evident că curtea de apel decide în ultimă instanță, nu există nicio normă specială stabilind un regim diferit pentru întrebările de neconstituționalitate (...).

(...)

Privind ceea ce reclamanta consideră ca al doilea ordin, în măsura în care este vorba despre o decizie a unui tribunal asupra unei reclamații, care ridica de asemenea nulități și neconstituționalități, aceasta trebuia obligatoriu să fie adoptată de aceeași compoziție după cum impune legea (...).

Această decizie nu este ea însăși, evident, pasibilă de reclamație.

Deci, va trebui să se concluzioneze că în speța, nu există nicio viață privind hotărârea care a fost pronunțată, aceasta a devenit definitivă făcând decizia de condamnare a reclamantei finală și executorie, nu e deci închisoare ilegală la adresa ei.

(...)"

La 19 aprilie 2013, reclamanta a sesizat curtea de apel cu un recurs extraordinar de revizuire a deciziei care fusese pronunțată privind cererea de habeas corpus. Susținea că existau elemente noi probând lipsa de imparțialitate a judecătorilor care se pronunțaseră la acea ocazie. Se referea în special la un mesaj electronic trimis, la 31 ianuarie 2013, de judecătorul R. P. unei foste magistrate portugheză care exercitase funcții de inspectoare judiciară la Timorul de Est unde expunea circumstanțele în care hotărârea fusese pronunțată privind cererea de habeas corpus, în special:

- că el însuși redactase proiectul de hotărâre pentru judecătorul J. G. care intervenea în speța aceasta ca referent;

- că judecătorul J. G. fusese obligat să voteze în favoarea respingerii cererii sub pedeapsa de a nu-și rescrie contractul de judecător internațional în Timorul de Est;

- că judecătorul J. G. reușise să convingă judecătoarea timoreza M.N.G. să facă parte din compoziția camerei pentru a evita ca aceasta să fie formată doar din judecători internaționali;

- că el și judecătorul C.G. recuperaseră credibilitatea de la această situație.

La 9 mai 2013, procurorul general al republicii a cerut recuzarea judecătorului C.X., susținând că declarațiile făcute de acesta mass-media privind cauza penală în cauză ar putea pune în cauză imparțialitatea sa în cadrul acestui recurs.

La diferite date, reclamanta a cerut de asemenea ca judecătorii D.S, J.G., M.N.G, G.S., C.G., R.P. și C.X. să fie împiedicați în măsura în care se pronunțaseră deja în cadrul procedurii penale ceea ce putea compromite imparțialitatea lor.

Printr-o decizie din 4 iulie 2013, compusă din judecătorii C.X. (în calitate de președinte), C.G., M.N.G., G.S., J.G. și R.P., adunarea plenară a curții de apel a respins, cu un vot contra al judecătorului C.X., cererea de recuzare a judecătorului D.S. pe motiv că nu existau elemente de fapt justificând temerile reclamantei privind lipsa de imparțialitate a acestuia.

Prin diferite decizii pronunțate aceeași zi, curtea plenară a curții de apel a respins, cu vot majoritar, cu votul contra al judecătorului C.X., cererile de recuzări care fuseseră formulate de reclamantă împotriva judecătorilor J.G., M.N.G, G.S., C.G., R.P. Compoziția curții plenare privind diferitele cereri era următoarea:

- judecătorii C.X. (în calitate de președinte), G.S. (referent), M.N.G., D.S., R.P. și C.G., privind cererea de recuzare a judecătorului J.G.;

- judecătorii C.X. (în calitate de președinte), R.P. (referent), G.S., D.S., J.G. și C.G., privind cererea de recuzare a judecătorului M.N.G.

- judecătorii C.X. (în calitate de președinte), J.S., M.N.G., D.S., R.P. și C.G., privind cererea de recuzare a judecătorului G.S.

- judecătorii C.X. (în calitate de președinte), D.S. (referent), M.N.G., R.P., G.S. și J.G., privind cererea de recuzare a judecătorului C.G.

- judecătorii C.X. (în calitate de președinte), M.N.G (referent), J.G., D.S., G.S. și C.G., privind cererea de recuzare a judecătorului R.P.

Printr-o decizie din 16 august 2013, cu vot unanim, adunarea plenară a curții de apel, compusă în speța de judecătorii D.S. (acționând în calitate de președinte, în substituția judecătorului C.X), C.G. (în calitate de referent), J.G., R.P. și G.S., a admis cererea de recuzare formulată de procuratură privind judecătorul C.X. Consideră că acesta criticase deciziile adoptate în cadrul procedurii penale în cauză în cursul a două interviuri acordate jurnaliștilor ceea ce putea pune în cauză imparțialitatea sa în speța concretă.

Privind fondul cererii de revizuire a reclamantei, printr-o hotărâre din 16 august 2013, compusă din judecătorii C.G., D.S. și R.P., curtea de apel a respins pretensiile reclamantei pe motiv că nu invocasem fapte noi și că conduita ilegală a judecătorilor portughezi în cursul procedurii nu fusese dovedită.

La 14 aprilie 2013, reclamanta a sesizat procurorul general al republicii cu o plângere împotriva judecătorilor R.P., J.G., M.N.G. și C.G. pentru dez din justiție în cadrul procedurii penale la adresa ei. Ca sprijin pentru plângerea sa, se referea la mesajul electronic trimis de judecătorul R.P. unei magistrate portugheză unde descria circumstanțele în care hotărârea fusese pronunțată privind cererea de habeas corpus.

Printr-o ordonanță din 3 mai 2013, procurorul general adjunct a clasat cauza fără curs considerând că nimic nu indica faptul că crima de dez din justiție fusesem comisă. Privind elementele de proba, consideră că nu putea lua în considerare mesajul electronic la care se referea reclamanta în măsura în care sechestrul acestuia nu fusesem autorizat de o autoritate judiciară. A ordonat, de altfel, deschiderea unei investigații sub acuzația de denunțare calomniasă împotriva reclamantei.

La 9 mai 2013, Apărătorul public a apelat, în numele reclamantei, a acestei decizii denunțând faptul că martori nu fuseseră audiți și că documente nu fuseseră luate în considerare, în special mesajul electronic litigios.

La 4 martie 2013, reclamanta a sesizat Consilul Superior al Magistraturii în Portugalia cu o cerere plângând-se de diverse nerespectări în cadrul procedurii penale deschise împotriva ei și de responsabilitatea judecătorilor portughezi R.P. și C.G. la acea ocazie.

La 7 martie 2013, Consilul Superior al Magistraturii în Portugalia a deschis o investigație. La data introducerii cererii în fața Curții, procedura era încă pe rol la nivel intern.

La o dată nespecificată, reclamanta a prezentat o plângere în fața Consilului Superior al Magistraturii Timorului de Est denunțând atitudinea judecătorilor care avuseră să se pronunțe cu privire la recursurile ei. Rezultatul acestei proceduri nu este precizat.

Prin decret președintelui din 30 august 2014, reclamanta a beneficiat de o grație și a fost eliberată.

Dispozițiile relevante ale Statutului magistraților, aprobat prin legea 21/85 din 30 iulie 1985 în redactarea rezultată din legea 9/2011 din 12 aprilie 2011, se citesc în felul următor:

art. 10-A

Dispense de serviciu

„1. Dacă nu există inconveniente, despensiile de serviciu pot fi acordate magistraților de Consilul Superior al magistraturii pentru a participa la congrese, simpoziuni, cursuri, seminare și alte evenimente care se desfășoară în interior sau în străinătate care prezintă o legătură cu activitățile profesionale.

(...)

art. 82

Infracțiune disciplinară

„Constituie infracțiune disciplinară faptele (...) practicate de magistrați în încălcarea datoriilor profesionale și actele și omisiunile din viața lor publică sau care au repercusiuni asupra acesteia, incompatibile cu demnitatea indispensabilă pentru exercitarea funcțiilor sale."

art. 83

Autonomia jurisdicției disciplinare

„1. Procedura disciplinară este independentă de procedura penală.

art. 85

„1. Magistrații sunt supuși următoarelor pedepse:

a) avertismentul;

b) amenda;

c) mutația;

d) suspendarea exercițiului;

e) inactivitatea;

f) pensionarea anticipată;

g) revocarea.

(...)"

art. 111

„Revine Consilului Superior al magistraturii instituirea procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor."

art. 3 § 2 din legea nr. 58/2008 din 9 septembrie 2008 reglementând disciplina funcționarilor prevede:

„(...)

a) Datoria de urmărire a interesului general;

b) Datoria de neutralitate;

c) Datoria de imparțialitate;

d) Datoria de informare;

(...)

g) datoria de loialitate;

h) datoria de corectitudine;

(...)"

Fostă colonie portugheză, anexată de Indonezia în 1976, Republica Democratică Timor de Est este un stat independent din 20 mai 2002, ca urmare a referendumului privind autodeterminarea realizat la 30 august 1999 sub auspiciile ONU.

La 30 martie 2002, Timorul de Est a aprobat Constituția. Aceasta a intrat în vigoare la ziua independenței țării. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc în felul următor:

art. 124

Curte Supremă

„1. Curtea Supremă este organul cel mai înalt din ierarhia tribunalelor; garantează aplicarea uniformă a legii, dispunând de jurisdicție pe întreg teritoriul.

(...)"

art. 152

Controlul concret al constituționalității

„1. Este posibil a se apela la Curtea Supremă a deciziilor tribunalelor:

(...)

b) Care aplică norme a căror neconstituționalitate a fost ridicată în cursul procedurii;

(...)"

Legea 8/2002 din 20 septembrie 2002, cu redactarea legii 11/2004 din 29 decembrie 2004 reglementează Statutul magistraților Timorului de Est. Dispozițiile relevante ale acestei legi se citesc în felul următor:

art. 110

Curtea de apel

„1. Curtea de apel exercită competențele care revin Curții Supreme până să aceasta funcționeze.

(...)

(...)"

art. 111

Judecători internaționali

„1. Consilul Superior al magistraturii poate, dacă se dovedește necesar și convenit, selecta, prin intermediul unui concurs, judecători internaționali dispunând de cel puțin cinci ani de experiență, provenind dintr-un sistem judiciar de drept civil și specializat în drept comparativ, pentru ca aceștia să se integreze provizoriu în organizația judiciară Timorului de Est.

În cadrul programului de cooperare bilaterală dintre Portugalia și Timorul de Est, la 21 august 2008, Ministerul Justiției Timorului de Est, Ministerul Justiției Portugalului și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare au semnat un protocol privind îndeplinirea misiunilor profesionale de judecători portughezi în cadrul organizației judiciare Timorului de Est. Dispozițiile relevante ale acestui Protocol se citesc după cum urmează:

art. 2

„Misiunea profesională pe care magistrații judecătorești și ai ministerului public portughez o îndeplinesc la Timorul de Est, în cadrul Programului PNUD pentru sectorul justiției va fi realizată în baza regimului juridic care permite păstrarea legăturilor lor contractuale din Portugalia precum și a drepturilor și datoriilor profesionale și salariale care sunt inerente legăturilor respective."

art. 8

„Fiecare misiune va avea durata unui an, cu posibilitatea de a fi reînnoită pentru perioade identice, sub condiția ca:

a) Consilul de Coordonare pentru Justiție al Timorului de Est să manifeste voința în acest sens;

b) Magistratul în cauză să exprime voința în acest sens;

c) Autoritățile portughezeade Consilul Superior al magistraturii sau biroul procurorului general al Republicii să-și dea acordul privind continuarea colaborării;

d) PNUD al Timorului de Est să aprobe de asemenea prelungirea misiunii."

art. 299 din Codul Penal se citește în felul următor:

„Funcționarul care trebuie, din motiv al exercitării unei funcții publice, să intervină într-un contract sau altă operație sau activitate, și profită de această condiție pentru a obține la propriul profit sau pentru profit unui terț, direct sau prin intermediul unei persoane, un avantaj patrimonial, sau, sub o altă formă, o participare economică ilicit la afaceri, și, în acest mod, cauzează prejudiciu interesului public pe care îl era dator să administreze, controleze, apere și urmărească, este pedepsit cu o pedeapsă de închisoare de la doi la opt ani."

Având în vedere participarea, în cadrul programului de cooperare bilaterală dintre Portugalia și Timorul de Est din 21 august 2008, a judecătorilor internaționali de naționalitate portugheză la procedura penală deschisă împotriva ei la Timorul de Est, reclamanta se bazează pe art. 1 din Convenție pentru a prezenta următoarele prețuri:

5.1. Reclamanta a fost privată de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, detenția reclamantei a rezultat dintr-un dez flagrant din justiție?

5.2. Fondul acuzației în materie penală direcționată împotriva reclamantei a fost examinat echitabil, cum cere art. 6 § 1 din Convenție? În special:

- principiul contradictoriului a fost respectat având în vedere recodificarea faptelor de tribunal din Dili?

- tribunalul care a cunoscut cauza reclamantei era independent și imparțial?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-07-05
0,92
FERREIRA c. PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 72592/13 Duarte de Jesus FERREIRA contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 5 juillet 2016 en un comité composé de : Iulia Motoc, présidente, Paulo Pi
CtEDO 2015-12-11
0,91
FERNANDES PEDROSO c. PORTUGAL
Communiquée le 11 décembre 2015 QUATRIÈME SECTION Requête n o 59133/11 Paulo José FERNANDES PEDROSO contre le Portugal introduite le 15 septembre 2011 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Paulo José Fernandes Pedroso, est un ressortissant port
CtEDO 2012-11-15
0,91
AFFAIRE BARGAO ET DOMINGOS CORREIA c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRES BARGÃO ET DOMINGOS CORREIA c. PORTUGAL (Requêtes n os 53579/09 et 53582/09) ARRÊT STRASBOURG 15 novembre 2012 DÉFINITIF 15/02/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il pe
CtEDO 2016-06-07
0,91
BRITO MARTINS c. PORTUGAL
Communiquée le 7 juin 2016 QUATRIÈME SECTION Requête n o 48815/12 Manuel BRITO MARTINS contre le Portugal introduite le 20 juillet 2012 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Manuel Brito Martins, est un ressortissant portugais né en 1957 et rés
CtEDO 2015-11-12
0,91
AFFAIRE RIBEIRO MOURA c. PORTUGAL
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE RIBEIRO MOURA c. PORTUGAL ( Requête n o 44097/13) ARRÊT STRASBOURG 12 novembre 2015 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ribeiro Moura c. Portugal, La Cour européenne des droit
Sursă