CtEDO 23.06.2015 Auto

BULIA AND KVINIKADZE v. GEORGIA

RESPONDENT
GEO
HOTĂRÂRE
23.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BULIA AND KVINIKADZE v. GEORGIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 5609/08 Revaz BULIA și Iakob KVINIKADZE împotriva Georgia Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Yonko Grozev, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 noiembrie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 7 aprilie 2015, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Revaz Bulia și dl Iakob Kvinikadze, sunt cetățenii georgieni, născuți în 1953 și, respectiv, 1975. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna L. Koiava și dl O. Mebonia, avocați care practică în Tbilisi. Guvernul Georgian (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Cazul se referă în principal la o prelungire excepțională a detenției reclamanților în așteptarea procesului timp de trei luni suplimentare, fără cunoștințe sau prezență ale reclamanților la audierea respectivă a instanței. La 15 decembrie 2014, cererea a fost comunicată guvernului contestat în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. Prin scrisoarea din 7 aprilie 2015, Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor ridicate în cerere. Partele relevante ale declarației se citesc după cum urmează: „Guvernul Georgiei dorește să exprime recunoașterea regretabilă a încălcării dlui Revaz Bulia și a dlui Iakob Kvinikadze în temeiul articolului 5 § 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la lipsa de raționament suficient în decizia Curții de Apel Tbilisi din 22 iunie 2007 de prelungire a detenției anterioare a reclamanților timp de trei luni. Astfel, Guvernul se angajează să plătească fiecare reclamant 1,500 de euro (1,000 și 500 de euro) pentru a acoperi orice daune și cheltuieli și morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți. Această sumă va fi convertită în moneda națională georgiană la rata aplicabilă la data plății și va fi liberă de orice impozite care pot fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontarea, la o rată egală cu rata marginală de debarcare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. ... Prin scrisoarea din 18 mai 2015, reclamanții au informat Curtea că nu a acceptat termenii declarației unilaterale, susținând că suma propusă de compensare este insuficientă. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Taktakishvili c. Georgia (dec.), nr. 46055/06, 16 octombrie 2012). În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Având în vedere termenii declarației unilaterale a guvernului în acest caz, Curtea observă că declarația lor conține o recunoaștere suficient de clară a încălcării articolului 5 § 3 din Convenție. În acest sens, Curtea constată că și-a stabilit practică în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 5 § 3 din Convenție privind lipsa de raționament în deciziile de ordonare și prelungire a detenției preliminare (a se vedea Saghinadze și alții c. Georgia , nr. 18768/05 , §§ 133-140, 27 mai 2010, și Janiashvili c. Georgia , nr. 35887/05, §§§§ 10. Prin urmare, având în vedere natura admiterii din declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă). 11. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 iulie 2015. Fatoș Aracı George Nicolaou grefier adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă