CtEDO 30.06.2015 Auto

BOTCHORISHVILI v. GEORGIA

RESPONDENT
GEO
HOTĂRÂRE
30.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOTCHORISHVILI v. GEORGIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 652/10 Besarion BOTCHORISHVILI împotriva Georgia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 30 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Paul Mahoney, președinte, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 decembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 27 februarie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Besarion Botchorishvili, este un național georgian, născut în 1964 și trăiește în Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. În timpul unei dispersiuni a demonstrației pașnice de către poliție la 9 mai 2009, reclamantul a primit leziuni fizice ușoare la cap și la nas, care au determinat sângerări nazale și semne de vânătăi. Reclamantul s-a plâns apoi că rănile i-au fost cauzate de anumite polițiști neidentificați. La 9 iunie 2009, Ministerul Internului a lansat o anchetă privind presupusul tratament bolnav al reclamantului dispersarea demonstrației, dar această anchetă nu a condus la niciun rezultat. HOTĂRÂREA A fost comunicată Guvernului în temeiul articolului 3 din Convenția din 15 septembrie 2014 Prin scrisoarea din 27 februarie 2015, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să își exprime recunoașterea regretabilă a încălcării articolului 3 din Convenție din cauza deficiențelor identificate în cursul anchetei privind leziunile reclamantului care se presupune că au suferit la 6 mai 2009. Guvernul, în cadrul prezentei declarații, se angajează să asigure rapiditatea și eficacitatea anchetei lansate la 9 iunie 2009 în ceea ce privește acuzațiile reclamantului privind maltraturile. În plus, având în vedere considerația de mai sus și ținând seama de circumstanțele factuale ale cazului, Guvernul declară că sunt pregătiți să plătească dlui Botchorishvili 3.500 (trei mii cinci sute de euro) pentru a acoperi toate prejudiciile materiale sau morale, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care acest lucru nu a fost plătit în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Prin scrisorile din 30 aprilie și 20 mai 2015, reclamantul a indicat că, deși a salutat recunoașterea Guvernului cu privire la o încălcare a articolului 3 din Convenție, el nu este încă satisfăcut cu suma compensației propuse. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. 10. Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest sens, răspunsul reclamantului la declarația guvernului ar trebui interpretat ca fiind refuzul său de a-l accepta. 11. Curtea reamintește, de asemenea, că poate accepta o declarație unilaterală chiar și în absența negocierilor de decontare prietenoase anterioare (a se vedea Uniunea Martorilor lui Iehova și alții c. Georgia (dec.), nr. 72874/01, §§ 30, 21 aprilie 2015). 12. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația depusă de Guvern în cazul în cauză, având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (temări preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDH 2003 VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Aceasta reamintește că a stabilit deja în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Georgiei, practica sa privind plângerile referitoare la acuzațiile de maltrat de către poliție și lipsa unei investigații adecvate în acest sens (a se vedea, de exemplu, Begheluri v. Georgia , nr. 28490/02, §§§ 105-112, 7 octombrie 2014; Davtyan v. Georgia , nr. 73241/01, §§ 35-47, 27 iulie 2006). 14. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este pe deplin adecvată în circumstanțele specifice ale prezentului caz – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 16). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în conformitate cu art. 3 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 iulie 2015. Fatoș Aracı Paul Mahoney grefier adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă