BATIASHVILEBI v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BATIASHVILEBI v. GEORGIA (CtEDO, 2015)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 75737/11 Mariam BATIASHVILI și Irina BATIASHVILI-GELASHVILI împotriva Georgiei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 30 iunie 2015 în calitate de comitet al comitetului compus din: Paul Mahoney, președinte, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 decembrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 3 aprilie 2015, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Mariam Batiashvili și dna Irina Batiashvili-Gelashvili sunt cetățenii georgieni, care s-au născut în 1969 și, respectiv, 1990 și trăiesc în Tbilisi. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl N. Kvaratskhelia, un avocat care practică în Tbilisi. Guvernul Georgian (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost arestați de poliție la ora 17:00 în centrul Tbilisi, în apropierea clădirii Parlamentului Georgia, în momentul în care s-au alăturat unei demonstrații pașnice. Această demonstrație a fost planificată de un număr limitat de tineri activiști din opoziție care doresc să denunțe public utilizarea presupusă excesivă a forței de către poliție în timpul dispersării unei alte, mai mari manifestații de forțe de opoziție care au avut loc la 26 mai 2011. Mai târziu în seara aceleiași zile, la ora 8:00, reclamanții arestati au fost judecați de Curtea Municipală Tbilisi. După ce au auzit declarațiile acuzate, care au fost asistate de un avocat calificat al alegerii lor, ofițerii de poliție care au efectuat arestarea lor, precum și o serie de martori independenți care au fost convocați de avocatul apărării, instanța a constatat că reclamanții sunt vinovați, în temeiul articolelor 166 și 173 din Codul de infracțiuni administrative, de infracțiuni administrative de încălcare a ordinului public și de nerespectare cu ordinele legale ale ofițerilor de poliție. În special, acțiunile nedreptate au consistat, potrivit constatărilor instanței, în insultele care preferă în cadrul public și refuză să renunțe la această activitate nedreptată chiar și după instrucțiunile ofițerilor de poliție de a face acest lucru. Reclamanții au fost condamnați să plătească, fiecare, o amendă de 400 de lari georgieni (aproximativ 170 de euro) Reclamanții au respins apelul împotriva condamnării lor în mod evident nepotrivit de Curtea de Apel Tbilisi la 7 iunie 2011. HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în legătură cu ingerința în dreptul lor de a desfășura o demonstrație pașnică la 5 iunie 2011. După comunicarea cererii la 1 decembrie 2014, prin scrisoarea din 3 aprilie 2015, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. În acest scop, Guvernul a recunoscut o încălcare a drepturilor reclamanților garantate de art. 11 din convenție. Acestea s-au angajat să plătească fiecare dintre reclamanții 1000 (1 mie) euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. La 30 mai 2015, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamanților informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. 11. Curtea remarcă, în primul rând, că, din cauza incapacității reclamanților de a organiza o adunare publică, declarația Guvernului care recunoaște o încălcare a articolului 11 din convenție este suficientă, deoarece aceasta din urmă este dispoziția Lex specialis în acest caz, și nu este necesar să ia în considerare plângerea prevăzută la art. 10 separat (de exemplu, a se vedea Ezelin c. Franța , 26 aprilie 1991 §§ 35 și 37, Serie A nr. 202). 12. În plus, consideră că, în urma acordului expres al reclamanților cu termenii declarației făcute de Guvern, acest caz ar trebui considerat ca o soluție prietenoasă între părți. 13. Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 14. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 iulie 2015, Fatoș Aracı Paul Mahoney Președintele adjunct al grefierului