- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 iunie 2015
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Batiashvilebi împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 75737/11 Mariam BATIASHVILI și Irina BATIASHVILI-GELASHVILI împotriva Georgiei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 30 iunie 2015 în calitate de comitet al comitetului compus din: Paul Mahoney, președinte, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 decembrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 3 aprilie 2015, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Mariam Batiashvili și dna Irina Batiashvili-Gelashvili sunt cetățenii georgieni, care s-au născut în 1969 și, respectiv, 1990 și trăiesc în Tbilisi.
Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl N. Kvaratskhelia, un avocat care practică în Tbilisi. Guvernul Georgian (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl L. Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost arestați de poliție la ora 17:00 în centrul Tbilisi, în apropierea clădirii Parlamentului Georgia, în momentul în care s-au alăturat unei demonstrații pașnice. Această demonstrație a fost planificată de un număr limitat de tineri activiști din opoziție care doresc să denunțe public utilizarea presupusă excesivă a forței de către poliție în timpul dispersării unei alte, mai mari manifestații de forțe de opoziție care au avut loc la 26 mai 2011. Mai târziu în seara aceleiași zile, la ora 8:00, reclamanții arestati au fost judecați de Curtea Municipală Tbilisi.
După ce au auzit declarațiile acuzate, care au fost asistate de un avocat calificat al alegerii lor, ofițerii de poliție care au efectuat arestarea lor, precum și o serie de martori independenți care au fost convocați de avocatul apărării, instanța a constatat că reclamanții sunt vinovați, în temeiul articolelor 166 și 173 din Codul de infracțiuni administrative, de infracțiuni administrative de încălcare a ordinului public și de nerespectare cu ordinele legale ale ofițerilor de poliție. În special, acțiunile nedreptate au consistat, potrivit constatărilor instanței, în insultele care preferă în cadrul public și refuză să renunțe la această activitate nedreptată chiar și după instrucțiunile ofițerilor de poliție de a face acest lucru.
Reclamanții au fost condamnați să plătească, fiecare, o amendă de 400 de lari georgieni (aproximativ 170 de euro) Reclamanții au respins apelul împotriva condamnării lor în mod evident nepotrivit de Curtea de Apel Tbilisi la 7 iunie 2011. HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în legătură cu ingerința în dreptul lor de a desfășura o demonstrație pașnică la 5 iunie 2011. După comunicarea cererii la 1 decembrie 2014, prin scrisoarea din 3 aprilie 2015, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. În acest scop, Guvernul a recunoscut o încălcare a drepturilor reclamanților garantate de art. 11 din convenție.
Acestea s-au angajat să plătească fiecare dintre reclamanții 1000 (1 mie) euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
La 30 mai 2015, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamanților informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. 11. Curtea remarcă, în primul rând, că, din cauza incapacității reclamanților de a organiza o adunare publică, declarația Guvernului care recunoaște o încălcare a articolului 11 din convenție este suficientă, deoarece aceasta din urmă este dispoziția Lex specialis în acest caz, și nu este necesar să ia în considerare plângerea prevăzută la art. 10 separat (de exemplu, a se vedea Ezelin c. Franța , 26 aprilie 1991 §§ 35 și 37, Serie A nr. 202). 12. În plus, consideră că, în urma acordului expres al reclamanților cu termenii declarației făcute de Guvern, acest caz ar trebui considerat ca o soluție prietenoasă între părți.
13. Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 14. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 iulie 2015, Fatoș Aracı Paul Mahoney Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 75737/11 Mariam BATIASHVILI and Irina BATIASHVILI-GELASHVILI against Georgia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 June 2015 as a Committee composed of: Paul Mahoney, President, Nona Tsotsoria, Faris Vehabović, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 8 December 2011, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 3 April 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicants, Ms Mariam Batiashvili and Ms Irina Batiashvili-Gelashvili are Georgian nationals, who were born in 1969 and 1990 respectively and live in Tbilisi. They were represented before the Court by Mr N. Kvaratskhelia, a lawyer practising in Tbilisi.
The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Meskhoradze, of the Ministry of Justice.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicants were arrested by the police at around 5 p.m. on 5 June 2011 in the centre of Tbilisi, nearby the building of Parliament of Georgia at the moment when they joined a peaceful demonstration. That demonstration had been planned by a limited number of young opposition activists who wished to denounce publicly the allegedly excessive use of force by the police during dispersal of another, larger manifestation of opposition forces which had occurred on 26 May 2011.
Later in the evening of the same day, at around 8.00 p.m., the arrested applicants were tried by the Tbilisi City Court. After having heard the statements from the accused, who were assisted by a qualified lawyer of their choice, the police officers who had effectuated their arrest, as well as a number of independent witnesses who had been summoned by the defence counsel, the court found the applicants guilty, under Articles 166 and 173 of the Code of Administrative Offences, of administrative offences of breach of public order and disobedience with police officers’ lawful orders. In particular, the impugned actions consisted, according to the court’s findings, in the applicants’ preferring insults in a public setting and refusing to desist from that wrongful activity even after the police officers’ instruction to do so. The applicants were sentenced to pay, each, a fine of 400 Georgian Laris (some 170 Euros)
The applicants’ appeal against their conviction was dismissed as manifestly ill-founded by the Tbilisi Court of Appeals on 7 June 2011. THE LAW
The applicants complained about the interference with their right to hold a peaceful demonstration on 5 June 2011. They relied on Articles 10 and 11 of the Convention.
After the communication of the application on 1 December 2014, by a letter of 3 April 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.
To that end, the Government acknowledged a violation of the applicants’ rights guaranteed by Article 11 of the Convention. They undertook to pay each of the applicants 1,000 (one thousand) euros to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. They further requested the Court to strike out the application.
On 30 May 2015 the Court received a letter from the applicants informing the Court that they agreed to the terms of the Government’s declaration.
The Court first notes that since the case relates to the applicants’ inability to hold a public assembly, the Government’s declaration acknowledging a violation of Article 11 of the Convention is sufficient, as the latter provision is the lex specialis in the present case, and it is unnecessary to take the complaint under Article 10 into consideration separately (see, for instance, Ezelin v. France , 26 April 1991, §§ 35 and 37, Series A no. 202).
It further considers that following the applicants’ express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.
The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 23 July 2015. Fatoș Aracı Paul Mahoney Deputy Registrar President