CASE OF GRABOWSKI v. POLAND - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-1 - Lawful arrest or detention;Article 5-1-d - Minors);Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-4 - Review of lawfulness of detention);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF GRABOWSKI v. POLAND - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)
Tradus
ș
i revizuit de IE
R
(
http://ier.gov.r
o/
)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A PATRA
HOTĂRÂRE
A
din 30 iunie 2015
În Cauza Grabowski împotriva Poloniei
(Cererea nr. 57722/12)
Strasbour
g
Definitivă
la 30 septembrie
2015
Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art.
44 §
2 din Convenție. Aceasta
poate suferi modificări de formă
.
În Cauza Grabowski împotriva Poloniei,
Curtea European
ă a Drepturilor Omului (Secț
ia a patra), reunit
ă într
-
o cameră compusă
din
Guido Raimondi, p
reședin
te
,
Päivi Hirvelä,
George Nicolaou,
Nona Tsotsoria,
Krzysztof Wojtyczek,
Faris Vehaboviæ,
Yonko Grozev, judecă
tori,
ș
i Françoise Elens-
Passos, grefier de secț
ie,
dup
ă ce a deliberat în camera de consiliu, la 9
iunie 2015,
pronun
ță
prezenta hot
ărâre, adoptată la aceeaș
i dat
ă
:
PROCEDU
RA
1.
La originea cauzei se află cererea nr. 57722/05 îndreptată împotriva Republicii Polone,
prin care un resortisant al acestui stat, domnul Maksymilian Grabowski („reclamantul”),
a sesizat
Curtea la 31 august 2012, în temeiul
art. 34 din Conven
ț
ia pentru ap
ă
rarea drepturilor omului
ș
i a
libert
ăților fundamentale („Convenția”).
2.
Reclamantul a fost reprezentat de domnul M. Burda, avocat în Cracovia. Guvernul
polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna J. Chrzanowska, din
cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3.
Reclamantul s
-
a plâns în temeiul art. 5 § 1 din Convenție cu privire la ilegalitatea detenț
iei
sale continue într
-
un centru de reeducare pentru minori și cu privire la inexistența unei că
i
de atac
prin care să conteste legalitatea detenț
iei sale.
4.
La 30 ianuarie 2013, cererea a fost comunicată
Guvernului
.
5.
S-au primit observa
ții scrise din partea Fundației Helsinki pentru Drepturile Omului din
Var
șovia, care a primit încuviinț
area pre
ș
edintelui s
ă
intervin
ă ca terț
(art. 36 § 2 din Conven
ț
ie
ș
i
art. 44 § 2 din Regulam
ent).
6.
Prin scrisoarea din 18 septembrie 2013, Guvernul a solicitat Curții scoaterea cererii de pe
rol în temeiul art. 37 din Convenție și a anexat o declarație unilaterală pentru soluționarea pe cale
amiabilă a aspectelor invocate de reclamant. Prin observațiile din 27 noiembrie 2013, reclamantul
s-
a opus propunerii Guvernului. La 1 aprilie 2014, Camera a decis să
resping
ă cererea de scoatere
de pe ro
l
pe baza declaraț
iei unilaterale a Guvernului
ș
i s
ă continue examinarea pe fond a ce
rerii.
ÎN FAPT
I. Circumstan
ț
ele cauze
i
7.
Reclamantul s
-a n
ăscut în 1995 și locuiește în Cr
acovia.
8.
La 7 mai 2012, reclamantul a fost arestat sub suspiciunea săvârș
irii la 4 mai 2012 a trei
tâlhării cu mână
arma
t
ă și a unei tentative de tâlhărie cu folosirea unei să
bii. Ini
țial a fost deț
inu
t
într
-
un centru pentru minori al poliț
iei (
policyjna izba dziecka
) din Cracovia.
9.
La 7 mai 2012, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze (Secția pentru cauze de familie și cu
minori) a pus în mișcare acț
iunea penal
ă
(postępowanie wyjaśniające
)
pentru a stabili dacă
reclamantul a săvârșit infracțiunile de care era acuzat.
10.
În aceeași zi, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze l
-
a plasat pe reclamant într
-
un centru
de
reeducare
pentru minori (
schronisko dla nieletnich
) pentru o perioadă de trei luni.
În lumina
probelor disponibile, i
nstanța a constatat că exist
a o
suspiciune rezonabilă că reclamantul a
săvârșit trei tâlhării cu mână armată și o tentativă de tâlhărie cu mână armată, precum și alte
infracțiuni. De asemenea, instanța a reținut că reclamantului îi lipsea caracterul moral, precum și că
natura infracțiunilor de care era acuzat constituia un argument pentru plasarea acestuia într
-un
centru corecțional (
zakład poprawczy
).
De asemenea, a observat că exista riscul ca reclamantul să
se sustra
g
ă
sau s
ă exercite presiune asupra martorilor.
11.
Reclamantul a formulat recurs. A susținut, printre altele, că nu exista riscul să se
sustragă sau să interacționeze cu martorii. A obiectat și împotriva plasării sale în centrul de
reeducare pe motiv că
,
în trecut,
a avut probleme mentale
și că a frecventat cursurile unei instituț
ii
speciale.
12.
La 10 iulie 2012, Tribunalul Cracovia a confirmat hotărârea primei instanțe. Motiva
rea
instanței a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pretins săvârșite de reclamant și faptul că
acestea nu reprezentau un incident izolat. S
-
a reținut că, în trecut, instanța pentru cauze de familie
i-
a aplicat sancțiunea cu avertisment, iar la 29 mai 2012, acesta a fost pus sub supravegherea unui
curator numit de instanță. Având în vedere aceste circumstanțe, s
-
a considerată adecvată plasarea
reclamantului într
-
un centru de reeducare. Plasarea acestuia în centru a fost justificată suplimentar
de faptul că reclamantul o amenințase pe una din victimele tâlhăriei. Răspunzând argumentelor
referitoare la să
n
ă
tatea mental
ă a reclamantului, instanț
a a re
ținut că plasarea sa în centrul de
reeducare alături de izolarea acestuia îl puneau sub o supraveghere educ
a
ț
ional
ă care nu poate fi
considerată incompatibilă cu bunăstarea
sa.
13.
La 27 iulie 2012, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze a dispus ca examinarea cauzei
reclamantului să fie realizată în cadrul unei proceduri de reeducare (
postêpowanie poprawcze
).
14.
La 9 august 2012, avocatul reclamantului a solicitat Judecătoriei Cracovia
-
Krowodrze să
dispună punerea în libertate imediată a reclamantului. Acesta a argumentat că perioada de
trei luni
pentru aplicarea măsurii expirase la 7 august 2012 și că nu exista o decizie de prelungire a
durat
ei
acestei
a.
În conformitate cu art. 27 alin. (4) și alin. (5) din Legea privind minorii, măsura de
prelungire a duratei
internării într
-
un centru de reeducare pentru minori putea fi aplicată doar de
instanță după citarea părților și a avocaților. Avocatul reclamantului a obținut informații de la grefa
instanței că, în practică, nu fusese pronunțată
o asemenea
decizie și că a fost suficient pentru
instanță să pronunțe o hotărâre pentru ca respectiva cauză să fie examinată în proce
dura de
reeducare. Avocatul reclamantului a obiectat în fața acestei practici și a considerat că
nu este
legal
ă
.
15.
La 9 august 2012, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze a respins cererea de punere în
libertat
e a reclamantului. Motivarea instanței a fost urmă
toarea:
„Minorul Maksymilian Grabowski este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni cu folosirea unui
obiect periculos. Aceste circumstanțe exclud posibilitatea modifică
rii m
ă
surii de siguran
ță cu
privire la minor. În prezent, starea
de s
ă
n
ă
tate a minorului este normal
ă
.
În lipsa unor motive care să justifice anularea mă
surii de siguran
ță cu privire la minor, s
-a
decis în conformitate cu ar
t. 20 ș
i art.
27 din Legea privind minorii."
16.
La 9 august 2012, avocatul reclamantului i
-
a scris directorului Centrului de reeducare
minori din Gacki solicitându
-i
punerea în
libertate
a reclamantului.
17.
Prin scrisoarea din 16 august 2012, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze
l-
a informat pe
avocatul reclamantului că
, dup
ă ce instanța a dispus examinarea cauzei în procedura
de
reeducare la 27 iulie 2012, nu a mai prelungit
durata plas
ării minorului în centrul de reeducare,
conform art. 27 alin. (3) din Legea privind min
orii.
18.
Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze a programat termene de judecată în cauza
reclamantului la 21 noiembrie 2012 și la 9 ianuarie 2013. La ultimul termen, instanța l
-
a condamnat
pe reclamant pentru săvârșirea infracțiunilor de care era acuzat. Judecătoria a dispus plasarea
reclamantului într
-
un centru de reeducare
,
dar a suspendat aplicarea acestei măsuri pe
durata
termenului de înce
r
c
are de doi ani. În plus, a hot
ărât plasarea reclamantului sub supravegherea
unui curator numit de instan
ță
pe durat
a
termenului de încercare
.
19.
Având în vedere hotărârea din 9 ianuarie 2013, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze a
an
ulat măsura de plasare a reclamantului în centrul de reeducare pentru minori. Reclamantul a fost
pus în libertate la ac
eeaș
i dat
ă
.
20.
Hot
ărârea din 9 ianuarie 2013 nu a fost atacată ș
i a r
ămas definitivă la 14 februarie
2013.
II. Dreptul inte
rn
ș
i interna
ț
ional relevante
A. Dreptul ș
i practica interne relevante
Prevederile Constitu
ț
iei
21.
Art. 41 alin. (
1)
ș
i alin. (2) din Con
stitu
ț
ie prev
ăd în partea lor relevant
ă
:
„1. Orice persoană are asigurată inviolabilitatea și siguranța personală. Lipsirea
de libertate
sau limitare a
cesteia poate fi impusă doar în conformitate cu principiile și procedurile prevă
zute de
lege.
Orice persoană
lipsit
ă de libertate, cu excepț
ia pedepselor pronun
ț
ate printr-o hot
ărâre
judecătoreas
că
, are dreptul s
ă
se adreseze unei instan
țe pentru o decizie imediată
privind
legalitatea lipsirii sale de libertate. [...].”
Legea privind minorii
22.
Legea privind procedura din cauzele cu minori din 26 octombrie 1982 (
ustawa o
postêpowaniu w
sprawach nieletnich
; „Legea privind minorii”) prevede procedura aplicabilă
minorilor în vârstă de 13
-
17 ani care au săvârșit infracțiuni. Procedura se desfăș
oar
ă
, de regul
ă
,
într
-o instan
ță pentru cauze de familie.
23.
Tr
ă
s
ăturile principale ale Legii privind minorii au fost stabilite în ho
t
ărârea Curț
ii din
cauza
Adamkiewicz împotriva Poloniei
(nr. 54729/00, pct. 51
-62, 2 martie 2010).
24.
Art. 27 din Legea privind minorii reglementează plasarea minorului într
-
un centru de
reeducare pentru minori. În mă
sura relevan
ț
ei, prevede:
„1. Un minor poate fi plasat într
-
un centru de reeducare pentru minori (
schronisko dla
nieletnich
) atunci când există circumstanțele în favoarea plasării într
-
un centru corecț
ional (
zakła
d
poprawczy
)
și dacă există un risc rezonabil ca minorul să
se sustrag
ă
sau s
ă
distrug
ă
probele
infracțiunii ori dacă nu poate fi
stabilită
identitatea sa.
[...]
Perioada de plasare într
-
un centru de reeducare pentru minori înainte de trimiterea cauzei
la instan
ță
nu poate dep
ăș
i trei luni; durata plas
ă
rii trebuie prev
ă
zut
ă în deci
zia de plasare a
minorului în centrul de reeducare.
Dacă pe fondul unor circumstanțe deosebite ale cauzei este necesară
prelungirea duratei
plas
ării în centrul de reeducare pentru minori, aceasta poate fi prelungită pentru maxim trei luni.
Instanța pentru cauzele de familie se pronunță în ședință publică asupra prelungirii plasării
unui minor într
-
un centru de reeducare pentru minori. Pă
r
ț
ile
și avocatul minorului vor fi notificați cu
privire la data
ș
edin
ței de judecată
.
Durata totală a plasării î
ntr-
un centru de reeducare pentru minori nu poate depăși un an și
se calculează până la data pronunțării hotărârii în primă instanță. Perioada absenț
ei neautorizate a
unui minor dintr-
un centru de reeducare care depăș
e
ș
te trei zile
ș
i perioada pentru supraveghere
psihiatrică nu se iau în considerare la calcularea perioadei sus
-me
n
ț
ionate.
În situa
ții particulare justificate, la cererea instanței pe rolul căreia procedura este în curs
,
instan
ț
a regional
ă în circumscripția căreia se desfăș
oar
ă procedura po
ate prelungi perioada
plas
ării minorului în centrul de reeducare în conformitate cu alin. (6) pentru o perioadă
suplimenta
r
ă specificată.ˮ
25.
Procedura prevăzută în Legea privind minorii constă în două etape: cercetarea
(
postępowanie wyjaśniające
) și procedura în fața instanței (
postępowanie rozpoznawcze
).
Procedura în faț
a instan
ței se poate desfășura fie ca procedură educaț
ional
ă
(
postępowan
ie
opiekuńcz
o
-
wychowawcz
e
) în cadrul că
reia instan
ța pentru cauze de familie poate aplica mă
suri
educative sau medicale, fie ca procedură corecț
ional
ă
(
postępowanie poprawcze
) în cadrul că
reia
instan
ța pentru cauze de familie poate dispune plasarea într
-
un centru de reeducare.
26.
În conformitate cu art. 42 alin. (2) din Legea privind minorii, instanța pentru cauze de
familie dispune examinarea cauzei în cadrul procedurii corecționale când sunt îndeplinite condițiile
plasării minorului într
-
un centru de reeducare. Conform art. 43 alin. (4) din L
egea privind minorii,
ordonan
ța pentru examinarea cauzei în cadrul procedurii corecționale înlocuiește rechizitoriul de
trimitere în judecată
.
Amendamentele din 2014 aduse Legii privind minorii
27.
Legea privind minorii a fost modificată prin Legea din 30 august 2013 de modificare a
Legii privind minorii și a altor legi (Monitorul Oficial 2013, punctul 1165). Aceste modificări au intrat
în vigoare la 2 ianuarie 2014 și au introdus o procedură uniformă în cauzele privind minorii care să
fie judecate de instanța pentru cauze de familie. Ca urmare, instanța nu mai este obligată să
dispună examinarea cauzei fie în procedura educațională, fie în procedura corecțională. Art. 42 din
Legea privind minorii a fost abr
ogat.
Aspectul invocat de Ombudsman
28.
În scrisoarea din 24 iunie 2013 către ministrul justiției, Ombudsmanul a ridicat aspectul
interpretărilor divergente ale art. 27 din Legea privind minorii. Pe baza plângerilor primite,
Ombudsmanul l-
a informat pe ministru că
instan
țele pentru cauzele de familie, în temeiul art. 27
alin. (3) sau art. 27 alin. (6) coroborate cu art. 27 alin. (3) din Legea privind minorii
,
au acceptat că
transmiterea cauzelor pentru examinarea în cadrul procedurii corecționale constituia în sine un
temei pentru prelungirea duratei plas
ării minorului î
ntr
-
un centru de reeduca
re.
29.
Ombudsmanul a sol
icitat președinților instanțelor regionale din Varșovia, Cracovia și
Gdansk să trimită informații privind practica judiciară în acest sens. Informațiile primite au indicat că
interpretarea dominantă cu privire la art. 27 din Legea privind minorii era să nu se solicite
pronunțarea unei decizii separate cu privire la prelungirea
duratei
plasării într
-
un centru de
reeducare. Ombudsmanul a considerat că această practică implica consecințe semnificative
asupra minorilor
respectivi. În special, lipsa unei decizii
de prelungire a duratei
plasării într
-un
centru de reeducare după ce cauza a fost transmisă pentru examinare în cadrul procedurii
corecționale implică faptul că o asemenea prelungire nu poate fi contestată. În plus, decizia
instan
ței prin care
se stabilea
un termen în cauză
nu men
ț
iona durata plas
ării în centrul pentru
minori
.
30.
Ombudsmanul a subliniat că plasarea unui minor într
-
un adăpost implic
a lipsirea de
libertate. S-
a reținut că lipsa unor dispoziții precise în Legea privind minorii, fapt ce a dus
la
interpretări divergente făcute de instanțe, nu poate priva minorii de protecția drepturilor lor
consfințite de Constituție. Ombudsmanul a solicitat ministrului să ia în considerare posibilitatea unui
amendament legislativ al art. 27 din Legea privind minorii care ar putea să
sol
u
ționeze această
probl
em
ă
.
31.
În răspunsul din 22 iulie 2013, ministrul justiției a împărtășit opinia Ombudsmanului cu
privire la faptul că art. 27 din Legea privind minorii nu oferea suficientă protecție drepturilor
minorilor împotriva unei acțiuni arbitrare a instanțelor în situația în care cauza acestora era trimisă
pentru examinare în procedura corecțională. Plasarea într
-
un adăpost pentru minori reprezenta o
lipsire de libertate. Fiecare prelungire a perioadei de plasare în afara perioadei stabilite în decizia
inițială de plasare ar trebui să facă obiectul unei decizii pronunțate de instanța pentru cauze de
familie. Ministrul l
-
a informat pe Ombudsman că va iniția demersuri ce țin de activitatea legislativă
pentru soluționarea problemei invocate.
1
A. Convenț
ia cu privire la drepturile copilului
32.
Art. 37 din Conven
ția cu privire la drepturile copilului, în pă
r
ț
ile sale relevante, este
redactat după cum urmează
:
1
Răspunsul ministrului este sintetizat în raportul anual pentru 2013, redactat de Ombudsman,
disponibil pe sit
e-
ul de internet ww
w.b
rpo.gov.pl
.
„Statele pă
r
ți vor veghea ca:
[...]
b) nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar.
Arestarea, de
ț
inere
a
sau întemnițarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea și nu va fi decât o mă
sur
ă extremă ș
i
pentru o cât mai scurtă perioadă
.
[...]
d) copiii privaț
i de libertate s
ă
aib
ă
dreptul
de a avea acces rapid la asistența juridică
sau la
orice altă
asiste
n
ță corespunzătoare, precum și dreptul de a contesta legalitatea privă
rii lor de
libertate, în fata une
i
instanțe
sau a unei alte autorit
ăți competente, independente ș
i impar
ț
iale,
ș
i
dre
ptul la judecarea în procedura de urgență a cazului respectiv.ˮ
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretin
sa înc
ă
lcare a art. 5 § 1 di
n Conven
ț
ie
33.
Reclamantul s
-
a plâns de faptul că, după 7 august 2012, a fost lipsit de libertate fără a
exista o decizie judecătorească. Acesta a invocat art.
5 § 1 lit. d) din Conven
ție, redactat după cum
urmeaz
ă
:
„1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de
libertatea sa, cu excepț
ia urm
ătoarelor cazuri și potrivit
că
ilor legale:
[...]
d. dacă
este vorba de deten
ț
ia legal
ă
a unui minor, hot
ărâtă pentru educaț
ia sa, sub
supraveghere, sau despre deten
ț
ia sa le
gal
ă, în scopul aducerii s
ale în faț
a autorit
ății competente;
[...]ˮ
A. Cu privire la admisibilitate
34.
Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35
lit. a) din Convenție. De asemenea, constată că acesta nu prezintă niciun alt motiv de
inadmisibilitate. Prin urmare, este
necesar să fie declarat admisibil.
B. Cu privire la
fond
Argumentele
p
ă
r
ț
ilor
35.
Reclamantul ș
i-a men
ț
inut su
s
ț
inerile.
36.
Guvernul, dup
ă examinarea circumstanțelor de fapt ș
i de drept ale
cererii, a dorit să
se
ab
ț
in
ă de la exprimarea unei poziții pe fondul cauzei, ținând cont de jurisprudenț
a Cur
ții cu pr
i
vire l
a
art. 5 din Conv
en
ț
ie.
Argumentele ter
ț
ului intervenient
37.
Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului s
-
a referit, pentru început, la prevederi
internaționale. Aceasta a notat că, în conformitate cu art. 37 din Convenția cu privire la dreptur
ile
copilului, nici un copil nu trebuie lipsit de libertate în mod nelegal sau arbitrar. În plus, toți copii
i
lipsiți de libertate au dreptul să conteste legalitatea unei asemenea măsuri în fața unei instanțe sau
a
unei alte autorități. În conformitate cu
observ
a
țiile finale cu privire la Polonia adoptate de Comisia
pentru Drepturile Copilului din 2002, aceasta a recomandat ca Polonia să
asigure implementarea
integral
ă a standardelor justiției pentru minori, în special art. 37, art. 40 și art. 39 din convenț
ie,
precum ș
i Ansamblul regulilor minime ale Na
țiunilor Unite cu privire la administrarea justiț
iei pentru
minori (Regulile de la Beijing).
38.
Terțul intervenient s
-
a referit și la Recomandarea Rec (203) a Comitetului de Miniștrii a
Consiliului Europei cu privire la noi modalități de tratare a delincvenței juvenile și rolul justiției
juvenile. Recomandarea a prevăzut ca
, pentru minori,
perioada de detenție înainte de începerea
procesului să nu depășească șase luni și să poată fi prelungită doar în cazuri excepționale. Acolo
unde este posibil, în cazul suspecților juvenili
,
ar trebui folosite alternative la privarea de libertate.
39.
De asemenea, intervenientul a făcut comentarii cu privire la normele constituț
ional
e
poloneze referitoare la lipsirea de libertate, în special art. 41, care conț
ine garan
ț
ii de tipul
habea
s
corpus.
40.
Acesta a descris principalele caracteristici ale Legii privind minorii din 1982. A notat
opinia unor experți juriști care au argumentat că legea privind minorii nu mai îndeplinea scopurile
pentru care fusese adoptată și ar trebui rescrisă integral. În ceea ce privește aspectele
din
speța de
față, intervenientul a notat că, în martie 2013, Comisarul pentru drepturile copiilor a solicitat
Ombudsmanului să ia în considerare invocarea excepției de neconstituționalita
te privind art. 27 alin.
(3) din Legea privind minorii. În iunie 2013, după ce a analizat practica judiciară
, Ombudsmanul a
solicitat ministrului justiț
iei s
ă ia în considerare problema diferenț
elor de interpretare a art. 27
.
41.
Intervenientul a subliniat
că plasarea minorului într
-
un centru pentru minori echivala cu o
arestare preventivă. Totuși, Legea privind minorii nu prevede aceleași garanții pentru minorii
respectivi precum prevedea Codul de procedură penală pentru acuzați. Deficiențele specifice
referitoare la aplicarea art. 27 alin. (3) se referă la prelungirea automată a
duratei
detenției în
centrele de reeducare pentru minori în lipsa unei hotărâri judecătorești separate și la inexistența
unui termen maxim concret pentru lipsirea de libertate. Intervenientul și
-
a menținut opinia potrivit
căreia situația reclamantului nu era unica. Conform datelor Ministerului Justiției, cei 340 de minori
plasați în centre de reeducare la 27 decembrie 2012 ar fi putut fi afectați în același mod precum
reclamantul. Anual, au fost inițiate 830 de proceduri corecționale în instanțele din Polonia.
Intervenientul a subliniat
că durata medie a procedurilor corecționale în 2012 a fost de 3,89 luni
,
dar în anumite judecătorii aceste proceduri au durat între 8 ș
i 10 lu
ni.
Motivarea Cu
r
ț
ii
42.
Curtea reiterează că art. 5 din Convenție garantează dreptul fundamental la libertate și
siguranță. Acest drept are o importanță majoră într
-
o „societate democratică” în sensul Convenției (a
se vedea, printre altele,
Winterwerp împotriva Țărilor de Jos
, 24
octombrie 1979, pct. 37, Seria A nr.
33).
Scopul principal este de a preveni arbitrarul sau lipsirea nejustificată
de libertate [
McKay
împotriva Regatului Unit
(MC), nr. 543/03, pct. 30, CED
O 006
-X]
.
43.
Toate persoanele au dreptul la protecția acestui drept, ș
i anume s
ă nu fie lipsite
de
libertate sau s
ă le fie prelungită
durata lipsirii de libertate (
Weeks
împotriva Regatului Unit
, 2 martie
1987, pct. 40, Seria A nr. 114) decât în conformitate cu co
ndi
ț
iile prev
ăzute de art. 5 § 1. Lista
excepțiilor stabilite de art. 5 § 1 este una exhaustivă și doar o interpretare strictă a acestor excepț
ii
este conformă cu scopul acestei prevederi, și anume acela de a asigura că nicio persoană
nu este
lipsit
ă
de li
bertate în mod arbitrar [
Amuur împotriva Franț
ei
, 25 iunie 1996, pct. 42,
Culege
re
1996
-III;
Labita împotriva Italiei
(MC), nr. 26772/95, pct. 170, CEDO 2000
-IV;
Assanidze împotriva
Georgiei
(MC), nr. 71503/01, pct. 170, CEDO 2004
-II].
44.
În situațiile în care „legalitatea" detenției este în litigiu, inclusiv aspectul dacă „procedura
prevăzută de lege" a fost respectată, Convenția se referă în mod esențial la legislația națională și
prevede obligația de conformare la normele procedurale și materiale conținute de aceasta. Deși, în
mod obișnuit, le revine în primul rând autorităților naționale și în special instanțelor obligația de a
interpreta și de a aplica dreptul intern, situația este diferită în cazurile în care, astfel cum prevede
art. 5 §
1, nerespectarea legii implică o încălcare a Convenției. În asemenea cauze, Curtea poate
ș
i ar trebui s
ă exercite o anumită putere de a examina dacă
legisla
ț
ia na
ț
ional
ă a fost respectată
[a
se vedea, printre altele,
Benham împotriva Regatului Unit
, 10 iunie 1996, pct.
41,
Culegere de
hot
ă
râri
ș
i decizii
1996
-III,
Baranowski împotriva Poloniei
, nr.
28358/95, pct.
50, CEDO
2000-III,
împotriva Lituaniei
, nr. 34578/97, pct. 68, CEDO 2000
-IX;
Ladent împotriva
Poloniei
, nr.
Jėčius
11036/03, pct.
47, 18
martie 2008;
Crean
g
ă împotriva României
(MC), no. 29226/03, pct. 101,
23
februarie 2012].
45.
Cu toate acestea, conformarea
la
legislația națională nu este suficientă:
art. 5 § 1 prevede,
în plus, ca orice lipsire de libertate să rămână în cadrul scopului de a oferi protecție individuală
împotriva arbitrarului [
a se vedea, printre altele,
Bouamar
împotriva Belgiei
,
29 februarie 1988, pct.
47, Seria A nr.
129;
Steel și alții împotriva Regatului Unit
,
23 septembrie 1998, pct.
54,
Culegere de
hotărâri și decizii
1998
-VII;
Witold Li
twa împotriva
Poloniei
, nr. 26629/95, pct. 78, CEDO
2000-III
;
Saadi împotriva Regatului Unit
(MC), nr. 13229/03, pct. 67, CEDO 2008]. Curtea trebuie să
stabilească în plus, în această
privin
ță dacă
legisla
ț
ia intern
ă este în conformitate cu Convenț
ia,
inclusiv principiile generale exprimate sau implicate, și, mai ales, principiul securității juridice (a se
compara c
u
Baranowsk
i
, pct.
51
-52,
ș
i
Jėčiu
s
, pct. 56, citate anterior).
46.
În acest ultim aspect, Curtea subliniază faptul că, în cazurile de lipsire d
e libertate, este
deosebit de important ca principiul general al securității juridice să fie respectat (a se vedea
Baranowsk
i
, pct. 51
-52;
Jėčiu
s
, pct. 56, citate anterior). Regula privind „legalitatea" conț
inut
ă
la art.
5 § 1 se referă și la „calitatea legiiˮ, ce trebuie să fie compatibilă cu statul de drept, un concept
inerent tuturor articolelor Convenției. „Calitatea legii” implică faptul că atunci când o
lege na
ț
ional
ă
autorizea
z
ă
lipsirea de libertate, trebuie s
ă fie suficient de accesibilă, precisă ș
i previzibil
ă în
aplicarea sa pentru a evita orice risc de arbitrar (
Amuur
, citată anterior, pct. 50). Atunci când este
în discuț
ie o lipsire de libertate, este esen
țial ca dreptul intern să definească în mod clar condiț
iile
de deten
ț
ie [a se vedea
Crean
g
ă
, citată anterior, pct.120;
Del Rio Prada împotriva Spaniei
(MC)
,
nr. 42750/09, pct. 125, CEDO 2013].
47.
În cauza de față
, Curtea re
ține că, între data de expirare a deciziei din 7 mai 2012 de
plasare a minorului în centrul de reeducare pentru minori ‒ ș
i anume 7 august 2012 –
și decizia
Judecătoriei Cracovia
-
Krowodrze din 9 ianuarie 2013, prin care s
-
a dispus punerea în libertate a
reclamantului, nu a existat nicio decizie de prelungire a
duratei deten
ției reclamantului. În această
perioad
ă, reclamantul a continuat să fie internat în centrul de reeducare doar pe baza faptului că
instan
ța dispusese transmiterea cauzei reclamantului pentru examinarea în cadrul procedurii
corecționale în conformitate cu art. 42 alin. (2) din Legea privind minorii. Acest lucru este confirmat
de notificarea Judecătoriei Cracovia
-
Krowodrze către avocatul reclamantului, prin care acesta era
informat că
, dup
ă ce un judecător a dispus trimiterea cauzei pentru examinare în cadrul procedurii
corecț
ionale la 27 iulie 2012, instan
ț
a nu
a mai prelungit plasarea reclamantului în centrul de
reeducare în conformitate cu art. 27 alin. (3) din Legea privi
nd minorii.
48.
Curtea re
ține că problema în speța de față
,
ș
i anume men
ținerea unui minor într
-un
centru de reeducare printr
-
o decizie care trimitea cauza în procedura corecț
ional
ă, fusese
examinată
de Ombudsman.
Acesta din urmă a stabilit că practică
dominan
t
ă
a instan
ț
elor pentru
cauzele de familie, în conformitate cu art. 27 alin. (3) din Legea privind minorii, nu era de
pronun
ț
are a unei d
ecizii separate de prelungire a
duratei plas
ării într
-
un centru de reeducare
odat
ă ce s
-
a dispus trimiterea cauzei spre examinare în cadrul procedurii corecționale (supra, pct.
28
-
29). Instanțele pentru cauzele de familie au considerat că
o asemenea trimit
ere constituia în
sine o baz
ă
pentru prelungirea duratei plas
ării unui minor într
-
un centru de reeducare. În opinia
Ombudsmanului, practica în materie a rezultat din lipsa unor prevederi precise în Legea privind
minorii. Ombudsmanul a ridicat această
probl
em
ă ministrului justiției care a fost de acord că
practica existentă era nesatisfăcă
toare
și a solicitat o soluție (supra, p
ct. 31).
49.
În lumina celor sus
-me
n
ționate, Curtea consideră mai întâi că Legea privind minorii, ca
urmare a inexistenț
ei unor prev
ederi precise care să
oblige instan
țele pentru cauzele de familie să
pronun
ț
e prelungirea duratei plas
ării minorului într
-
un centru de reeducare odată ce cauza a fost
trimi
s
ă în procedura corecț
ional
ă ș
i odat
ă ce decizia anterioară de plasare într
-
un centr
u de
reeducare a expirat, nu îndeplinește condiția „calității legii” în sensul art. 5 § 1 din Convenț
ie (a se
vedea
Baranows
ki
, citată anterior, pct. 55). Prevederile deficitare din Legea privind minorii la
momentul relevant au permis dezvoltarea unei practici conform că
reia era posibil
ă
prelungire
a
plas
ării într
-
un centru de reeducare pentru minori fă
r
ă
o ho
t
ărâre judecătorească concretă
.
50.
În al doilea rând, Curtea consideră că practica în materie în speța de față, prin care un
minor este plasat într
-un
centru de reeducare fă
r
ă ca decizia de plasare să
se bazeze pe o
dispozi
ț
ie legal
ă concretă
sau pe o hot
ărâre judecătorească este prin sine contrară principiului
securității juridice, un principiu care este invocat în Convenț
ie
și care reprezintă
unul din
elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea
Baranowsk
i
, citată anterior, pct. 56
).
51.
Curtea re
ține că art. 27 alin. (6) din Legea privind minorii prevede că
durata total
ă
a
plas
ării într
-
un centru de reeducare până
la pronun
ț
area hot
ărârii în primă
instan
ță
nu poate dep
ăș
i
un an. Totu
și, această
garan
ț
ie, de
ș
i important
ă, nu a îmbună
t
ăț
it
și nici nu a modificat în nici un
mod situa
ția reclamantului. Curtea notează că
dup
ă expirarea deciziei iniț
iale de plasare a
reclamantului într
-
un centru de reeducare, acesta a fost internat în continuare în centrul respectiv
fă
r
ă
s
ă fie pronun
ț
at
ă
vreo hot
ărâre timp de 5
luni ș
i 2 zile.
52.
În concluzie, Curtea constată că
dete
n
ția reclamantului nu a fost „legală” în sensul art. 5
din Conv
en
ț
ie. Prin
urmare, a fost încălcat art. 5 §
1 din Convenț
ie.
II. Cu privire la preti
nsa înc
ă
lcare a art. 5 § 4 din Conven
ț
ie
53.
Reclamantul s
-
a plâns că nu a avut acces la o instanță pentru a contesta legalitatea
deten
ț
iei sale dup
ă data de 7 august 2012. Curtea c
onsider
ă că acest capăt de cerere trebuie să
fie examinat în cadrul art. 5 § 4 din Convenție.
Această
dispozi
ț
ie prevede urm
ă
toarele
:
„4. Orice persoană
lipsit
ă
de libertatea sa prin arestare sau de
ț
inere are dreptul s
ă introducă
un recurs în faț
a unui tr
ibunal, pentru ca acesta să statueze într
-
un termen scurt asupra legalităț
ii
de
ț
inerii sa
le
ș
i s
ă
dispun
ă eliberarea sa dacă
de
ț
inerea este ilegal
ă.ˮ
A. Cu privire la admisibilitate
54.
Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35
lit. a) din Conven
ție. De asemenea, constată că acesta nu prezintă niciun alt motiv de
inadmisibilitate. Prin urmare, este
necesar să fie declarat admisibil.
B. Cu privire la
fond
Argumentele
p
ă
r
ț
ilor
55.
Reclamantul ș
i-a men
ț
inut su
s
ț
inerile.
56.
Guvernul, dup
ă examinarea circumstanțelor de fapt ș
i de drept ale
cererii, a dorit să
se
ab
ț
in
ă de la exprimarea unei poziții pe fondul cauzei, ținând cont de jurisprudenț
a Cur
ții cu privire
la art. 5 din Conve
n
ț
ie.
Motivarea Cu
r
ț
ii
57.
Curtea aminte
ște că
, potrivit art. 5 § 4, o persoan
ă
aresta
t
ă
sau re
ț
inut
ă
are dreptul s
ă
introducă o acțiune pentru examinarea de că
tre o instan
ță a condițiilor procedurale și de fond care
sunt esen
țiale pentru „legalitatea”, în sensul art. 5 §
1, a lipsirii sale de libertate [a se vedea
Brogan
ș
i al
ții împotriva Regatului Unit,
29 noiembrie 1988, pct. 65, seria A nr. 145
-
B;
Reinprecht împotriva
Austriei,
nr
.
67175/01, pct. 31, CEDO 2005
-II;
Idalov împotriva Rusiei
(MC), nr. 5826/03, pct.
161
,
22 mai 201
2].
58.
No
țiunea de „legalitate" în sensul art.
5 § 4 din Conven
ție are același înțeles ca și în cazul
art. 5 § 1, astfel încât persoana arestată
sau
deținută
are dreptul s
ă solicite examinare
a
„legalității
ˮ
deținerii sale nu doar în lumina condiț
iilor dreptului na
ț
ional, dar
ș
i a Conven
ției, a principiilor generale
cuprinse în aceasta și a scopului urmărit prin restricț
iile permise de art. 5 § 1 [a se vedea
E.
împotriva
Norvegiei,
29 august 1990, pct.
49, Seria
A nr. 181;
A.
ș
i al
ț
ii
împotriva Regatului Unit
(MC), nr.
3455/05, pct. 202, CEDO 2009;
Rahmani ș
i Dineva
împotriva Bulgariei
, nr. 20116/08, pct. 75, 10
mai
2012]. Art. 5 § 4 nu garanteaz
ă dreptul la o examinare judiciară de o asemenea întindere pentru a
permite instan
ț
ei s
ă
devin
ă, în mod discreționar, o autoritate decizională, cu privire la toate aspectele
cauzei inclusiv probleme de pură promptitudine. Cu toate acestea, examinarea ar trebui să fie
suficient de extinsă pentru a cuprinde și condițiile care sunt esenț
iale pentru deten
ț
ia legal
ă
a unei
persoane în conformitate cu art. 5 §
1 (a se vedea
Chahal
împotriva Regatului Unit
, 15 noiembrie
1996, pct.
127,
Culegere de hot
ă
râri
ș
i decizii
1996
-V;
S.D. împotriva Greciei
, nr.
53541/07, pct. 72,
11 iunie 2009). În mod similar cu toate celelalt
e prevederi din Conven
ț
ie
și protocoale, art. 5 § 4 este
destinat s
ă garanteze drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci au un caracter practic și efectiv [a
se vedea
Schöps
împotriva Germaniei
, nr. 25116/94, pct. 47, CEDO 2001
-I;
Svipsta împotriva
Letoniei
, nr.
66820/01, pct. 129, CEDO 2006
-III
(extrase)]
.
59.
Revenind la prezenta
cauză
, Curtea
observă că
, dup
ă expirarea deciziei iniț
iale de
plasare a reclamantului într
-
un centru de reeducare, detenț
ia
continuă a acestuia s
-a bazat
exclusiv pe faptul că un judecător a dispus trimiterea cauzei reclamantului spre examinare în cadrul
procedurii corecț
ionale. A
șa cum a stabilit Curtea anterior, menținerea reclamantului în detenție în
centrul de reeducare s
-
a bazat pe practica dezvoltată în lipsa unor prevederi precise în Legea
privind minori
i
ș
i nu pe o prevedere legal
ă conc
r
et
ă
sau pe
o
hotărâre judecătorească
.
60.
Curtea
observă că
r
eclamantul a depus o cerere de punere în libertate, argumentând că
,
dup
ă expirarea decizie
i
inițiale
de plasare
în centrul de reeducare, nu a mai fost pronunț
at
ă nicio o
decizie ulterioară
de prelungire a duratei plas
ării sale în centrul pentru minori. Rezultă că această
cerere a fost formulată în temeiul art. 254
din
Cod procedură
penal
ă care se aplică în procedura
corecț
ional
ă în conformitate cu art. 20 din Legea privind minorii. La 9 august, Judecătoria Cracovia
-
Krowodrze a respins cererea reclamantului de punere în libertate. Motivarea acestei decizii se
referă la faptul că reclamantul a fost acuzat de săvârșirea unor infracțiuni cu folosirea unui obiect
periculos și, în consecință, posibilitatea de a modifica mă
sura de siguran
ță
(plasamentul) era
exclusă
.
Aceste motive sunt superficiale și, mai important, nu ridică
argumentul esen
ț
ial al
reclamantului, și anume că
men
ț
iner
ea reclamantului în detenție într
-
un centru pentru minori nu s
-a
bazat pe o
hotărâre judecătorească
.
61.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că cererea de punere în libertate
are
scopul de a anula sau
de a
modifica o mă
sur
ă
preventiv
ă
. Totu
ș
i,
Curtea nu este convinsă că
o
cerere de punere în libertate
ar asigura
controlul judecătoresc
prev
ă
zut de art. 5 § 4 din Conven
ț
ie
în situația în care lipsirea de libertate a reclamantului nu este rezultatul aplică
rii unei m
ă
suri
preventive în temeiul Legii privind minorii (plasarea într
-
un centru de reeducare), ci s
-a bazat pe
faptul că decizia de examinare a cauzei în cadrul procedurii corecționale a fost pronunț
at
ă în
conformitate cu art. 42 alin (2) din aceeași lege. În orice caz, Curtea nu are obligaț
ia s
ă
determi
ne
acest aspect pentru urmă
toarele motive.
62.
Chiar dacă respectiva cerere de punere în libertate ar fi putut îndeplini teoretic condiț
iile
pentru un
control judecătoresc în temeiul art. 5 § 4, nu aceasta a fost situația reclamantului. Deș
i
art. 5 § 4 din Conven
ț
ie nu impune unei instan
ț
e
care examinează
o
cale de atac împotriva
detenției
obliga
ț
ia de a solu
ționa fiecare argument din observațiile reclamantului, garanțiile acestui
a
rticol ar fi
lipsite de substan
ță dacă
instan
ța, bazându
-se pe legisla
ț
ia
și practica interne, ar trata
ca irelevante sau nu ar ține cont de fapte concrete invocate de persoana lipsită
de libertate
ș
i nu ar
fi capabilă
s
ă
pun
ă sub semnul întrebării existența condiț
iilor esen
țiale cu privire la „legalitateaˮ
lipsirii de
libertate, în sensul Convenț
iei [a se vedea
Nikolova împotriva. Bulgariei
(MC), nr.
31195/96, pct. 61, CEDO 1999
-II]. Totu
și, decizia Judecătoriei Cracovia
-
Krowodrze din 9 august
2012 nu a explicat temeiul legal pentru menținerea reclamantului în detenț
ie
în centrul de
reeducare, ci
doar s-
a referit la faptul că acesta fusese acuzat de săvârșirea unor infracț
iuni grave.
În plus, decizia contestată
nu a solu
ționat aspectul „legalității” detenției reclamantului în sensul art.
5 § 1 din Conv
en
ție, aspect trata
t de Curte m
ai sus.
63.
Considerentele anterioare sunt suficiente Curții pentru a concluziona că reclamantul nu a
avut la dispozi
ție o cale de atac prin intermediul că
reia s
ă
ob
ț
in
ă examinarea legalităț
ii deten
ț
iei
sale, cu încălcarea art. 5 § 4 din
Convenț
ie.
64.
Prin urmare, a fost încălcată această prevedere în sp
eța de față
.
III. Cu privire la aplicarea ar
t.
46 din Convenție
65.
Prevederile relevante ale art. 46 din Conven
ție sunt redactate după cum urmează
:
„1. Înaltele pă
r
ți contractante se angajea
z
ă
s
ă se conformeze hotărârilor definitive ale Curț
ii
în litigiile în care ele
sunt pă
r
ț
i.
Hot
ărârea definitivă
a Cur
ț
ii este transmis
ă Comitetului de Miniștri, care supraveghează
executarea ei. [...]
”
66.
Curtea reitereaz
ă că
, potrivit art. 46 din Conven
ț
ie, p
ă
r
țile contractante se obligă
s
ă
se
conformeze hotărârilor definitive ale Curț
ii pronun
țate în cauzele în care sunt pă
r
ți, executarea fiind
supraveghe
at
ă de Comitetul de Miniș
tri. Rezult
ă, între altele, că
o hot
ărâre în care Curtea identifică
o
încălcare a Convenției sau a protocoalelor la aceasta impune statului pârât o obligaț
ie legal
ă
nu
numai de a pl
ăti celor în cauză sumele acordate prin aplicarea reparației echitabile, ci ș
i de a alege,
sub supravegherea Comitetului de Miniș
tri, m
ă
surile generale
și/sau individuale, dacă este cazul,
care trebuie adoptate în dreptul lor intern pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte ș
i pentru
a remedia, pe cât posibil, efectele acestora
[a se vedea
Mente
ș ș
i al
ții împotriva Turciei
(art. 50),
24 iulie
1998, pct. 24, Rapoarte 1998
–IV;
Scozzari
ș
i Giunta
(MC), nr.
39221/98 și 41963/98,
pct. 249, CEDO 2000
–VIII;
Maestri împotriva Italiei
(MC), nr. 39748/98, pct. 47, CEDO 2004
–I]. În
principiu, nu este obligaț
ia Cur
ț
ii s
ă determine care ar fi mă
surile ade
cvate de reparaț
ie pentru un stat
pârât în temeiul art. 46 din Convenț
ie [a se vedea
Scozzari
ș
i Giunta
, citate anterior;
Brum
ă
resc
u
împotriva României
(repar
a
ție echitabilă) (MC), nr.
28342/95, pct. 20, CEDO
2001-I;
Öcalan
împotriva Turciei
(MC), nr.
4622
1/99, pct. 210, CEDO
2005-IV]. Totu
și, pentru a ajuta statul
pârât să
-
și îndeplinească
obliga
țiile care îi revin în temeiul art. 46, Curtea va încerca să indice tipul de
m
ă
suri individuale
și/sau generale care ar putea fi luate pentru a pune capă
t situa
ț
ie
i constatate [a se
vedea
Broniowski împotriva Poloniei
(MC), nr.
31443/96, pct.
194, CEDO 2004
–V;
Scoppol
a
împotriva Italiei
(nr. 2) (MC), nr. 10249/03, pct. 148, 17 septembrie 2009;
Stanev împotriva Bulgariei
(MC), nr. 36760/06, pct.
255, 17 ianuarie 2012;
Suso Musa
împotriva Maltei
, nr.
42337/12, pct. 120,
23 iulie 2013].
67.
În opinia Cur
ț
ii, problemele
identificate în cauza reclamantului pot genera alte cereri
întemeiate. În această
privin
ță
, Curtea re
ține că, în observaț
iile ter
ț
ului intervenient, stat
isticile
Ministerului Justiției din 27 decembrie 2012 indicau alte 340 de cazuri asemă
n
ătoare cu cel al
reclamantului în care minorii erau plasați în centre de reeducare. În această
privin
ță ș
i
ținând cont
de situa
ția identificată (supra, pct. 49
-50), Curt
ea consideră că sunt necesare mă
suri generale la
nivel na
țional pentru punerea în executare a hotărârii de față
.
68.
Curtea re
ține, în plus, că problemele identificate în cauza reclamantului au fost deja
prezentate de Ombudsman
și aduse în atenț
ia ministr
ului justiției care a considerat că acestea
necesitau remedierea pe calea modificărilor legislative (supra, pct. 31). Totuși, se pare că nicio
acțiune concretă nu a fost efectuată de Guvern în acest sens. În plus, modificările Legii privind
minorii introdu
se prin Legea din 30 august 2013 se pare că
nu remediaz
ă problemele identificate
de Curte în cauza de față. Având în vedere cele de mai sus, statul pârât ar trebui să întreprindă
m
ă
suri legislative sau m
ăsuri adecvate pentru a elimina practica dezvoltată î
n temeiul art. 27 din
Legea privind minorii aplicabilă la momentul respectiv ș
i s
ă asigure că orice perioadă
de lipsire de
libertate a unui minor sunt autorizate printr-o hot
ărâre judecătorească. Aceste mă
suri ar trebui s
ă
fie capabile
să
remedieze ambele
încălcă
ri ale Conven
ției stabilite de Curte în cauza
prezentă
.
IV. Cu privire la aplicarea art. 41
din Conven
ț
ie
69.
Art. 41 din Con
ven
ț
ie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă
dreptul inte
rn al înaltei pă
r
ți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinț
elor
acestei încălcări, Curtea acorda pă
r
ții lezate, dacă este cazul, o reparație echit
abilă.”
A.
Prejudiciu
70.
Reclamantul a solicitat 5 000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral pentru detenț
ia
sa ilega
l
ă
.
71.
Guvernul a r
ăspuns că suma solicitată este conformă cu jurisprudenț
a Cu
r
ț
ii.
72.
Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral și îi acordă
integral suma
solicitată
.
B. Cheltuieli de judecat
ă
73.
Reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru cheltuielile de judecată
.
C. Dobânzi moratorii
74.
Curtea consideră necesar ca rata dobânzii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităț
ii de
împrumut marginal practicată de Banca Centrală
Europea
n
ă
, m
ajorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
în unanimitate,
CURTEA:
1.
declară cererea admisibilă
;
2.
hotărăște că a fost încălcat art. 5 § 1
din Convenț
ie;
3.
hotărăște că a fost încălcat art. 5 § 4
din Convenț
ie;
4.
hotărăște
:
a) că
sta
tul pârât trebuie să
pl
ătească reclamantului, în termen de trei luni de la data
r
ămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art.
44 § 2 din Conven
ț
ie, suma de 5 000 EUR
(cinci mii de euro), care trebuie convertită în moneda naț
ional
ă a statului pârât la rata de schimb
aplicabilă
la data pl
ății, pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de
impozit;
b) că, de la expirarea termenului menț
ionat
și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie
majorate cu o dobândă
simp
l
ă
, la o rat
ă
ega
l
ă cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal
practicată de Banca Centrală
Europe
an
ă, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu
trei puncte procentuale.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 24 martie
201
5, în temeiul
art. 77 § 2
ș
i §3 din Regulament
ul Cur
ț
ii.
Françoise Elens-Passos
Guido Raimondi
Grefie
r
Președinte